„Martorii lui Iehova au instituit mai multe servicii implicate activ în chestiuni legate de transfuzii. În primul și-n primul rând, vin în sprijinul pacientului și al familiei lui pentru ca acesta să primească îngrijirea medicală adecvată . . . În al doilea rând, susțin personalul din sistemul sanitar furnizându-le informații valoroase privitoare la terapii medicale fără sânge și facilitează comunicarea dintre pacient, medici, asistenți medicali etc.” (Seeber P, Shander A. Basics of Blood Management. Malden (USA): Blackwell Publishing, Inc.; Oxford, UK: Blackwell Publishing, Ltd., 2007, p. 295–6)

„CLS-urile sunt comitete locale alcătuite din Martori ai lui Iehova care le oferă de bunăvoie ajutor pacienților Martori. Ele colaborează cu spitale de pretutindeni, chiar și cu cele care nu au implementate programe de medicină fără sânge. Membrii comitetelor pot vizita pacienții spitalizați, pot ajuta la coordonarea îngrijirii medicale ținând cont de nevoile pacientului și de convingerile spirituale ale acestuia; pot susține pacienții Martori spitalizați fără a intra în conflict cu medicii.” (Johnson-Arbor, et al. No bad blood-surviving severe anemia without transfusion. JAMA Intern Med 2021;181(1):7-8)

„Comitetele de legătură cu spitalele au fost înființate cu scopul de a ajuta pacienții Martori ai lui Iehova să se pregătească pentru intervenții chirurgicale, pentru nașteri și alte situații asemănătoare. Ele oferă îngrijire spirituală și sprijin chiar și în situații de urgență. . . . Comitetele colaborează cu medici de pretutindeni, astfel că în situații dificile, acești medici cu experiență pot fi puși în legătură cu echipe medicale locale pentru a le oferi consiliere.” (Klein AA, et al. Association of Anaesthetists: anaesthesia and peri-operative care for Jehovah’s Witnesses and patients who refuse blood. Anaesthesia 2019;74(1):74-82)

„Martorii lui Iehova au pus bazele unui serviciu de colaborare care îi ajută pe medici să pună la punct, înainte de intervenția chirurgicală, o strategie individualizată, acceptată atât de pacient, cât și de echipa medicală, iar autorul acestei lucrări a văzut din proprie experiență că o astfel de abordare s-a dovedit directă, utilă și nu a generat conflicte.” (Hivey S, et al. Religious practice, blood transfusion, and major medical procedures. Paediatr Anaesth 2009;19(10):934–46)