Către evrei 6:1-20

6  De aceea, să nu rămânem la învățăturile de bază+ despre Cristos, ci să înaintăm spre maturitate,+ fără să punem din nou o temelie, și anume căința de faptele moarte și credința în Dumnezeu, 2  învățătura despre botezuri și punerea mâinilor,+ învierea morților+ și judecata veșnică. 3  Și vom face aceasta dacă permite Dumnezeu. 4  Cât despre cei care au fost cândva luminați+ și au gustat darul* ceresc, care au primit spiritul sfânt 5  și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și binecuvântările* sistemului* viitor, 6  dar au căzut,+ este imposibil să fie din nou reînsuflețiți în vederea căinței, pentru că ei îl țintuiesc din nou pe stâlp pe Fiul lui Dumnezeu și îl expun rușinii publice.+ 7  Când pământul absoarbe ploaia care cade adesea pe el și apoi dă plante folositoare celor ce îl cultivă, el primește o binecuvântare de la Dumnezeu. 8  Însă, dacă dă spini și mărăcini, este părăsit* și urmează să fie blestemat, iar în final va fi ars. 9  Dar, chiar dacă vorbim în felul acesta, iubiții mei frați, cu privire la voi suntem convinși de lucruri mai bune, lucruri care duc la salvare. 10  Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și iubirea pe care ați arătat-o pentru numele său+ slujindu-le sfinților și continuând să le slujiți. 11  Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași sârguință pentru a avea certitudinea speranței+ până la sfârșit,+ 12  astfel încât să nu fiți leneși,+ ci să fiți imitatori ai celor care, prin credință și răbdare, moștenesc promisiunile. 13  Atunci când Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Avraam, fiindcă nu putea să jure pe cineva mai mare, a jurat pe el însuși+ 14  zicând: „În mod sigur te voi binecuvânta și te voi înmulți”.+ 15  Astfel, după ce a arătat răbdare, Avraam a primit această promisiune. 16  Oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar jurământul lor pune capăt oricărei dispute, întrucât este o garanție legală pentru ei.+ 17  Tot așa, când a hotărât să le arate și mai clar moștenitorilor promisiunii+ caracterul neschimbător al scopului* său, Dumnezeu și-a întărit promisiunea* cu un jurământ, 18  pentru ca, prin aceste două lucruri neschimbătoare cu privire la care este imposibil ca Dumnezeu să mintă,+ noi, care am alergat la refugiu, să primim o puternică încurajare și astfel să apucăm strâns speranța ce ne este pusă înainte. 19  Această speranță+ pe care o avem este ca o ancoră pentru suflet*, sigură și de neclintit. Ea pătrunde* înăuntru, dincolo de perdea,+ 20  unde a intrat un precursor în folosul nostru, Isus,+ care a devenit pentru totdeauna mare preot în felul lui Melchisedec.+

Note de subsol

Sau „darul fără plată”.
Lit. „puterile”.
Sau „erei (epocii)”. Vezi Glosarul, „Sistem(e)”.
Lit. „respins”.
Sau „hotărârii”, „sfatului”.
Sau „a intervenit”. Lit. „a mediat”.
Sau „pentru viața noastră”.
Sau „ne conduce”.

Note de studiu

Multimedia

Ancoră din lemn și metal
Ancoră din lemn și metal

1. Traversă

2. Fus

3. Unghie

4. Braț

5. Diamant

În relatarea despre călătoria lui Pavel la Roma, se face referire în mod repetat la ancore. (Fa 27:13, 29, 30, 40) În Antichitate, primele ancore au fost, din câte se pare, greutăți de piatră sau alte instrumente simple. Însă, pe timpul călătoriilor lui Pavel, existau deja ancore complexe. În imagine vedem o ancoră în formă de cârlig, des întâlnită în perioada romană. Acest tip de ancoră era confecționat, în general, din metal și lemn. Traversa grea, de regulă din plumb, trăgea ancora în jos, iar unul dintre brațe se înfigea în suprafața fundului mării. Ambarcațiunile mari aveau deseori mai multe ancore. (Fa 27:29, 30) Lângă Cirene, de-a lungul coastei africane, a fost descoperită o ancoră în greutate de 545 kg. Această descoperire a contribuit la o mai bună înțelegere a afirmației lui Pavel potrivit căreia speranța noastră este ca „o ancoră pentru suflet”. (Ev 6:19)