Ieremia 20:1-18
20 Și preotul Pașhur, fiul lui Imer, care era și administrator principal în casa lui Iehova, asculta când Ieremia profețea aceste lucruri.
2 Atunci Pașhur l-a lovit pe profetul Ieremia și l-a pus în butucii+ de la Poarta de Sus a lui Beniamin, care ducea la casa lui Iehova.
3 Dar, în ziua următoare, când Pașhur l-a scos pe Ieremia din butuci, Ieremia i-a zis:
„Iehova nu ți-a pus numele Pașhur, ci Groază de Jur Împrejur.+
4 Căci așa spune Iehova: «Voi face să fii un motiv de groază atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Ei vor cădea loviți de sabia dușmanilor lor, în timp ce tu vei privi cu ochii tăi;+ și voi da tot Iuda în mâna regelui Babilonului, iar el îi va duce în exil în Babilon și îi va omorî cu sabia.+
5 Voi da în mâna dușmanilor lor toate bogățiile acestui oraș, toate bunurile lui, toate lucrurile lui prețioase și toate comorile regilor lui Iuda.+ Și ei le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon.+
6 Iar tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate. Te vei duce în Babilon și acolo vei muri și vei fi înmormântat împreună cu toți prietenii tăi, fiindcă le-ai profețit minciuni»”.+
7 M-ai amăgit, o, Iehova, și am fost amăgit!
Ți-ai folosit puterea împotriva mea și m-ai învins.+
Toată ziua sunt de râsul altora;toți își bat joc de mine.+
8 Fiindcă ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig și să anunț:„Violență și distrugere!”.
Din cauza cuvântului lui Iehova, am ajuns să fiu insultat și batjocorit toată ziua.+
9 De aceea, am zis: „Nu voi mai aminti de Elși nu voi mai vorbi în numele lui”.+
Dar, în inima mea, cuvântul său a ajuns ca un foc mistuitor, ca un foc închis în oasele meleși am obosit să-l țin în mine;n-am mai putut să tac.+
10 Căci auzeam multe vorbe răutăcioase;groaza mă împresura.+
„Acuzați-l! Haideți să-l acuzăm!”
Toți oamenii care îmi urau pace așteptau să cad:+
„Poate că va face o greșeală nesăbuităși vom putea să-l învingem și să ne răzbunăm pe el!”.
11 Dar Iehova a fost cu mine ca un războinic de temut.+
De aceea, cei ce mă persecută se vor poticni și nu vor învinge.+
Vor fi acoperiți de o mare rușine, fiindcă nu vor reuși.
Umilirea lor va fi veșnică; nu va fi uitată niciodată.+
12 Dar tu, o, Iehova al armatelor, îl cercetezi pe cel drept;tu vezi inima și gândurile cele mai adânci*.+
O, de-aș vedea răzbunarea ta împotriva lor,+căci ție ți-am încredințat cauza mea!+
13 Cântați-i lui Iehova! Lăudați-l pe Iehova!
Căci el l-a scăpat pe sărac* din mâna răufăcătorilor.
14 Blestemată să fie ziua în care m-am născut!
Să nu fie binecuvântată ziua în care mi-a dat naștere mama mea!+
15 Blestemat să fie omul care i-a adus tatălui meu această veste bună:
„Ți s-a născut un fiu, un băiat!”
și care l-a făcut să se bucure mult.
16 Omul acela să ajungă ca orașele pe care le-a distrus Iehova fără să-i pară rău.
Să audă un strigăt dimineața și sunetul alarmei la miezul zilei.
17 De ce nu mi-a curmat el viața în pântecele mamei,pentru ca mama să-mi fie mormântși sarcina să rămână pentru totdeauna în pântecele ei?+
18 De ce am ieșit din pântecele mamei?Ca să văd necaz și mâhnireși ca să mi se sfârșească zilele în rușine?+
Note de subsol
^ Sau „sentimentele cele mai profunde”. Lit. „rinichii”.
^ Sau „a scăpat sufletul celui sărac”.