După Ioan 16:1-33
Note de studiu
Vă vor da afară din sinagogă: Sau „Vă vor excomunica”, „Vă vor interzice să intrați în sinagogă”. Adjectivul grecesc aposynágōgos (lit. „afară din sinagogă”) este folosit doar de trei ori, aici și în Ioa 9:22 și 12:42. O persoană dată afară din sinagogă era disprețuită și marginalizată de societate. Separarea de comunitate avea consecințe economice grave asupra familiei. Deși sinagogile erau folosite în principal ca centre de instruire, se pare că ele slujeau uneori și ca tribunale locale, care aveau autoritatea de a stabili pedepse precum biciuirea și excomunicarea. (Vezi nota de studiu de la Mt 10:17.) Prezicând că discipolii săi vor fi dați afară din sinagogi, Isus i-a avertizat cu privire la eventualele consecințe ale deciziei de a-l urma. Deși le spusese deja că lumea îi va urî, aceasta era prima dată când le-a spus direct că unii dintre ei vor fi omorâți.
un serviciu sacru: Termenul grecesc folosit aici este latreía și se referă la un act de închinare. În Scripturile grecești creștine, acest substantiv apare doar cu referire la serviciul adus lui Dumnezeu. (Ro 9:4; 12:1; Ev 9:1, 6; pentru o analiză a verbului grecesc înrudit, latreúō, vezi nota de studiu de la Lu 1:74)
ajutorul: Vezi nota de studiu de la Ioa 14:16.
acela: În acest verset, pronumele „acela” face referire la „ajutorul” menționat în versetul precedent. (Vezi nota de studiu de la Ioa 16:13.) Isus s-a referit la spiritul sfânt, o forță impersonală, ca la un ajutor, care „va învăța”, „va depune mărturie”, „va aduce . . . dovezi”, „va călăuzi”, „va vorbi”, ‘va auzi’ și ‘va primi’. (Ioa 14:26; 15:26; 16:7-15). El a folosit o figură de stil numită personificare, prin care se atribuie unor lucruri impersonale sau inanimate însușirile unei persoane. Spiritul avea să aducă lumii dovezi convingătoare cu privire la păcat, în sensul că urma să se dezvăluie că lumea nu manifestă credință în Fiul lui Dumnezeu. Spiritul avea să aducă lumii dovezi convingătoare și cu privire la dreptate, în sensul că înălțarea lui Isus la cer urma să demonstreze că el a fost drept. În plus, spiritul avea să arate de ce Satan, „conducătorul acestei lumi”, merită o judecată nefavorabilă. (Ioa 16:9-11) Termenul grecesc tradus aici prin „va aduce . . . dovezi convingătoare” este elégkhō, redat și prin „a mustra”. (1Ti 5:20; Tit 1:9)
acela: Pronumele „acela” și „el” din versetele 13 și 14 se referă la „ajutorul” menționat în Ioa 16:7. Isus folosește termenul „ajutor” (în greacă, la genul masculin) ca personificare a spiritului sfânt (în greacă, la genul neutru), care este o forță impersonală. (Vezi nota de studiu de la Ioa 14:16.)
lumea: În acest context, termenul grecesc kósmos se referă la oamenii care nu sunt slujitori ai lui Dumnezeu, la societatea umană nedreaptă, înstrăinată de Dumnezeu. (Compară cu nota de studiu de la Ioa 15:19.)
a venit . . . pe lume: Aici, Isus a folosit ca exemplu nașterea unui copil pentru a arăta că suferința și tristețea se pot „transforma în bucurie”. (Ioa 16:20) O femeie care naște are dureri cumplite, dar bucuria de a aduce pe lume o nouă viață este atât de mare, încât ea dă uitării durerea. În acest context, termenul „lume” (în greacă, kósmos) se referă la societatea umană organizată – mediul în care se desfășoară existența umană – în care se naște copilul. În Biblie, termenul „lume” are uneori acest sens. (1Co 14:10; 1Ti 6:7; vezi nota de studiu de la Lu 9:25)
ceva: În afară de subiectele amintite de Isus în rugăciunea-model (Mt 6:9-13), Scripturile menționează o diversitate de situații care îi afectează pe slujitorii lui Dumnezeu și care pot face obiectul rugăciunii. Rugăciunile personale pot include deci orice aspect al vieții. (Flp 4:6; 1Pe 5:7; 1Io 5:14)
comparații: Sau „figuri de stil”, „un limbaj figurat”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 10:6.)
are afecțiune pentru voi: Verbul grecesc philéō este tradus prin „a avea afecțiune pentru”, „a-i plăcea”, „a iubi” și „a săruta”. (Mt 23:6; Ioa 12:25; Mr 14:44) Acest termen poate descrie o legătură foarte strânsă, ca aceea care există între prieteni apropiați. Când lui Isus „i-au dat lacrimile” în timp ce se apropia de mormântul lui Lazăr, cei care l-au văzut au zis: „Iată cât de mult ținea la [o formă a verbului grecesc philéō] el!”. (Ioa 11:35, 36) Acest termen grecesc poate descrie și legătura strânsă dintre un părinte și copilul său. (Mt 10:37) Aici, în Ioa 16:27, termenul se referă la atașamentul puternic și tandru pe care Iehova îl are pentru fiecare dintre continuatorii Fiului său, precum și la sentimentele calde pe care discipolii le aveau față de Fiul lui Dumnezeu. În Ioa 5:20, același verb grecesc este folosit pentru a descrie atașamentul profund al Tatălui față de Fiul.
prin intermediul meu: Sau „în unitate cu mine”. În acest context, prepoziția grecească en poate transmite atât ideea de intermediere („prin intermediul”), cât și ideea de relație strânsă și de unitate („în unitate cu”). (Vezi nota de studiu de la Ioa 10:38.)
Eu am învins lumea: În acest context, termenul grecesc kósmos („lume”) se referă la societatea umană nedreaptă, înstrăinată de Dumnezeu. Termenul „lume” este folosit cu sens similar în Ioa 12:31; 15:19; 2Pe 2:5; 3:6 și 1Io 2:15-17; 5:19. În general, comportamentul și atitudinea oamenilor din această „lume” nu sunt în armonie cu voința lui Dumnezeu, prezentată în Scripturi. (1Io 2:16) În ultima noapte a vieții sale pământești, Isus a putut spune pe bună dreptate: „Eu am învins lumea”. El a triumfat asupra lumii în sensul că nu a devenit asemenea ei, nu a permis ca gândirea și acțiunile societății umane nedrepte să îl influențeze în vreun fel. Prin credința, loialitatea și integritatea sa, Isus a dovedit că Satan, „conducătorul lumii”, nu avea „nicio putere asupra” lui. (Vezi nota de studiu de la Ioa 14:30.) În rugăciunea consemnată în Ioan, capitolul 17, Isus a spus că nici el, nici discipolii săi nu făceau parte din lume. (Ioa 17:15, 16) Iar când a compărut înaintea guvernatorului roman Pilat, Isus a afirmat: „Regatul meu nu face parte din această lume”. (Ioa 18:36) După mai bine de 60 de ani de la procesul lui Isus, Ioan a scris sub inspirație: „Prin aceasta am învins lumea: prin credința noastră”. (1Io 5:4, 5)