După Luca 6:1-49

6  Într-o zi de sabat, Isus trecea printre niște lanuri de grâu, iar discipolii săi smulgeau spice,+ le frecau în palme și le mâncau.+ 2  Atunci unii dintre farisei au zis: „De ce faceți ce nu este permis în sabat?”.+ 3  Dar Isus le-a răspuns: „N-ați citit niciodată ce a făcut David când lui și oamenilor care erau cu el li s-a făcut foame?+ 4  El a intrat în casa lui Dumnezeu și i s-au dat pâinile de prezentare. A mâncat și le-a dat și oamenilor care erau cu el, deși nimănui nu îi este permis să mănânce decât preoților”.+ 5  Apoi le-a spus: „Fiul omului este Domn al sabatului”.+ 6  În altă zi de sabat,+ el a intrat în sinagogă și a început să predea. Acolo era un om care avea mâna dreaptă atrofiată.+ 7  Scribii și fariseii îl urmăreau pe Isus cu atenție; ei voiau să vadă dacă avea să-l vindece în sabat pentru a găsi un motiv să-l acuze.+ 8  El însă le cunoștea gândurile;+ de aceea, i-a zis omului cu mâna atrofiată*: „Ridică-te și stai în picioare în mijloc!”. Și el s-a ridicat și a stat în picioare. 9  Atunci Isus le-a zis: „Vă întreb: Este permis în sabat să faci un lucru bun sau un lucru rău, să salvezi sau să iei o viață?”.+ 10  După ce s-a uitat de jur împrejur la toți, i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o, iar mâna i s-a vindecat. 11  Dar ei, clocotind de furie, au început să vorbească între ei despre ce puteau să-i facă lui Isus. 12  Într-una din acele zile, el s-a dus pe munte să se roage+ și toată noaptea s-a rugat lui Dumnezeu.+ 13  Când s-a făcut ziuă, i-a chemat la el pe discipolii săi și a ales dintre ei 12, pe care i-a numit „apostoli”:+ 14  Simon, pe care l-a numit și Petru, Andrei, fratele lui, Iacov, Ioan, Filip,+ Bartolomeu, 15  Matei, Toma,+ Iacov, fiul lui Alfeu, Simon numit „Cel zelos”, 16  Iuda, fiul lui Iacov, și Iuda Iscariot, care a devenit trădător. 17  El a coborât cu ei și s-a oprit pe un loc neted. Acolo erau o mare mulțime de discipoli ai săi și o mare mulțime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din regiunea de coastă a Tirului și a Sidonului, care veniseră să-l audă și să fie vindecați de boli.+ 18  Chiar și cei chinuiți de spirite necurate erau vindecați. 19  Toți cei din mulțime căutau să-l atingă,+ pentru că din el ieșea o putere+ care îi vindeca pe toți. 20  El și-a ridicat privirea spre discipolii săi și a spus: „Fericiți sunteți voi, cei săraci,+ pentru că al vostru este Regatul lui Dumnezeu!+ 21  Fericiți sunteți voi, cei care acum sunteți flămânzi, pentru că veți fi săturați!+ Fericiți sunteți voi, cei care acum plângeți, pentru că veți râde!+ 22  Fericiți sunteți voi când oamenii vă urăsc,+ vă alungă din mijlocul lor,+ vă batjocoresc* și vă defăimează numele* din cauza Fiului omului!+ 23  Bucurați-vă în ziua aceea și exultați, căci iată că răsplata voastră este mare în cer, fiindcă aceleași lucruri le făceau strămoșii lor profeților!+ 24  Dar vai de voi, bogaților,+ pentru că v-ați primit deja toată mângâierea!+ 25  Vai de voi, cei care acum sunteți sătui, pentru că vă va fi foame! Vai de voi, cei care acum râdeți, pentru că veți jeli și veți plânge!+ 26  Vai de voi când toți oamenii vă vorbesc de bine,+ fiindcă la fel le făceau strămoșii lor profeților falși! 27  Dar vouă, celor care ascultați, vă spun: Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri, să le faceți bine celor ce vă urăsc,+ 28  să-i binecuvântați pe cei care vă blestemă și să vă rugați pentru cei care vă insultă.+ 29  Dacă cineva te lovește peste un obraz, întoarce-i-l și pe celălalt, iar dacă cineva îți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia nici cămașa.+ 30  Dă-i oricui îți cere,+ iar celui ce îți ia lucrurile, nu i le cere înapoi. 31  Mai mult, ceea ce vreți să vă facă vouă oamenii faceți-le* voi lor.+ 32  Dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce merit aveți? Fiindcă și păcătoșii îi iubesc pe cei care îi iubesc.+ 33  Iar dacă le faceți bine celor care vă fac bine, ce merit aveți? Chiar și păcătoșii fac la fel. 34  Iar dacă îi împrumutați pe cei de la care sperați să primiți înapoi, ce merit aveți?+ Și păcătoșii îi împrumută pe cei păcătoși ca să primească înapoi tot atât. 35  Dimpotrivă, continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri, să faceți bine și să dați cu împrumut fără să sperați să primiți ceva înapoi.+ Răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă el este bun cu cei nerecunoscători și răi.+ 36  Continuați să fiți îndurători, așa cum și Tatăl vostru este îndurător.+ 37  Nu mai judecați și nu veți fi nicidecum judecați.+ Nu mai condamnați și nu veți fi nicidecum condamnați. Continuați să iertați* și veți fi iertați*.+ 38  Fiți darnici+ și vi se va da.+ Vi se va turna în poală o măsură bună, îndesată, scuturată și care dă pe dinafară. Căci cu măsura cu care măsurați vi se va măsura înapoi”. 39  Apoi le-a mai spus o ilustrare: „Poate un orb să-l călăuzească pe alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă*?+ 40  Elevul* nu este mai presus de învățătorul lui, dar cine este instruit în mod desăvârșit va fi ca învățătorul lui. 41  De ce te uiți la paiul din ochiul fratelui tău și nu vezi bârna din ochiul tău?+ 42  Cum poți să-i zici fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», când tu nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău.+ 43  Fiindcă niciun pom bun nu dă rod rău* și niciun pom rău* nu dă rod bun.+ 44  Fiecare pom se cunoaște după rodul lui.+ De exemplu, nu se adună smochine din spini, nici nu se culeg struguri dintr-o tufă de mărăcini. 45  Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul lui rău, fiindcă din plinătatea inimii vorbește gura.+ 46  De ce îmi spuneți «Doamne!, Doamne!», dar nu faceți ce spun eu?+ 47  Vă voi spune cu cine se aseamănă cel care vine la mine, care aude cuvintele mele și le pune în practică:+ 48  Se aseamănă cu un om care, vrând să construiască o casă, a săpat adânc și i-a pus temelia pe stâncă. Apoi, când a avut loc o inundație, apele râului au izbit casa aceea, dar n-au putut s-o clatine, pentru că era bine construită.+ 49  Dar cine aude cuvintele mele și nu le pune în practică+ se aseamănă cu un om care a construit o casă direct pe pământ, fără temelie. Apele râului au izbit-o, iar casa s-a prăbușit imediat și a fost distrusă complet”.

Note de subsol

^ Sau „paralizată”.
^ Sau „vă insultă”.
^ Sau „vă resping numele ca fiind rău”.
^ Sau „continuați să le faceți”.
^ Sau „să eliberați”, „să achitați”.
^ Sau „eliberați”, „achitați”.
^ Sau „șanț”.
^ Sau „Discipolul”.
^ Sau „putred”.
^ Sau „putred”.

Note de studiu

zi de sabat: Vezi Glosarul.

printre niște lanuri de grâu: Vezi nota de studiu de la Mt 12:1.

ce nu este permis: Vezi nota de studiu de la Mt 12:2.

casa lui Dumnezeu: Vezi nota de studiu de la Mr 2:26.

pâinile de prezentare: Vezi nota de studiu de la Mt 12:4.

Domn al sabatului: Vezi nota de studiu de la Mt 12:8.

care avea mâna dreaptă atrofiată: Sau „care avea mâna dreaptă paralizată”. Trei dintre scriitorii evangheliilor menționează că vindecarea acestui bărbat a avut loc în ziua de sabat, însă doar Luca precizează că mâna atrofiată, sau paralizată, era cea dreaptă. (Mt 12:10; Mr 3:1) Fiind medic, Luca oferă de multe ori detalii pe care nu le găsim în celelalte evanghelii sinoptice. Pentru un exemplu similar, compară Mt 26:51 și Mr 14:47 cu Lu 22:50, 51. (Vezi „Introducere la cartea Luca”.)

le cunoștea gândurile: Luca menționează că Isus știa ce gândeau scribii și fariseii, în timp ce Matei și Marcu nu prezintă acest detaliu. (Compară cu relatările paralele din Mt 12:10-13; Mr 3:1-3.)

viață: Sau „suflet”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

Cel zelos: Apelativ care îl deosebește pe apostolul Simon de apostolul Simon Petru. (Lu 6:14) Termenul grecesc folosit aici și în Fa 1:13, zēlōtḗs, înseamnă „zelos”, „entuziast”, „zelot”. Relatările din Mt 10:4 și Mr 3:18 folosesc apelativul „Cananeanul”, care este considerat a fi de origine ebraică sau aramaică și care are același sens cu zēlōtḗs. Deși este posibil ca Simon să fi fost cândva un zelot, adică membru al unei grupări evreiești fanatice care lupta împotriva dominației romane, este posibil și ca el să fi primit acest apelativ datorită zelului și entuziasmului său.

care a devenit trădător: Această expresie prezintă interes deoarece sugerează că Iuda s-a schimbat de-a lungul timpului. El nu era un trădător când a devenit discipol și nici când Isus l-a numit apostol. El nu a fost predestinat să fie trădător. Iuda „a devenit trădător” la câtva timp după numirea sa ca apostol, întrucât și-a folosit în mod greșit liberul arbitru. Așa cum reiese din Ioa 6:64, Isus a știut exact când a început Iuda să se schimbe.

și s-a oprit pe un loc neted: După cum reiese din context, Isus s-a rugat toată noaptea pe munte înainte să-i aleagă pe cei 12 apostoli. (Lu 6:12, 13) În timp ce cobora de pe munte, el a găsit un loc neted, probabil nu departe de Capernaum, orașul în care locuia când se afla în Galileea. Mari mulțimi de oameni s-au adunat acolo, iar Isus a vindecat toți bolnavii. Conform relatării paralele din Mt 5:1, 2, el „a urcat pe munte și . . . a început . . . să-i învețe”. Expresia „a urcat pe munte” sugerează, probabil, un loc mai înalt în raport cu locul neted unde se aflau mulțimile. Analizate împreună, relatarea lui Matei și a lui Luca par să transmită următoarea idee: Isus s-a oprit la coborâre pe un loc neted, apoi a găsit o porțiune puțin mai înaltă pe versantul muntelui, de unde a început să vorbească. Sau este posibil ca Mt 5:1 să fie o redare mai succintă, care nu conține toate detaliile menționate de Luca.

discipolii săi: Termenul grecesc mathētḗs, redat prin „discipol”, se referă la un elev, sau la cineva care este învățat, și transmite ideea de atașament față de învățător, un atașament care modelează întreaga viață a discipolului. Deși mari mulțimi s-au adunat să-l asculte pe Isus, se pare că el li s-a adresat în special discipolilor săi, care erau așezați mai aproape de el. (Mt 5:1, 2; 7:28, 29)

a spus: Predica de pe munte este consemnată de Matei (capitolele 5-7) și de Luca (6:20-49). Luca face o prezentare mai succintă a acestei predici, în timp ce relatarea lui Matei este de aproximativ patru ori mai lungă și conține, cu câteva excepții, toate ideile menționate de Luca. Ambele relatări încep și se încheie în același mod și folosesc deseori expresii identice. În general, conținutul și ordinea subiectelor abordate sunt similare. Deși cele două relatări folosesc uneori formulări diferite pentru a reda cuvintele lui Isus, ele nu se contrazic niciodată. Este demn de remarcat că mai multe porțiuni ale predicii care nu apar în relatarea lui Luca au fost repetate de Isus în alte ocazii. De exemplu, în această predică, Isus a vorbit despre rugăciune (Mt 6:9-13) și despre punctul de vedere corect cu privire la lucrurile materiale (Mt 6:25-34). După aproximativ un an și jumătate, se pare că el a repetat aceste afirmații, iar Luca le-a inclus în relatarea sa. (Lu 11:2-4; 12:22-31) Un alt factor care poate explica diferențele dintre cele două relatări este următorul: Luca li s-a adresat tuturor creștinilor, indiferent de origine, și probabil că a omis în mod voit acele porțiuni ale predicii care îi vizau în special pe evrei. (Mt 5:17-27; 6:1-18)

Fericiți: Vezi notele de studiu de la Mt 5:3; Ro 4:7.

voi, cei săraci: Termenul grecesc tradus prin „sărac” înseamnă „nevoiaș”, „lipsit de mijloace materiale”, „cerșetor”. În relatarea lui Luca, formularea primei fericiri din Predica de pe munte diferă ușor de cea din Mt 5:3. Și Matei folosește termenul grecesc pentru „sărac”, dar adaugă termenul pentru „spirit”, astfel că întreaga expresie poate fi redată literalmente prin „săraci (cerșetori) în ce privește spiritul”. (Vezi notele de studiu de la Mt 5:3; Lu 16:20.) Această expresie se referă la cei care sunt pe deplin conștienți de sărăcia lor spirituală și de dependența lor de Dumnezeu. Cu toate că Luca folosește doar expresia „cei săraci”, redarea lui concordă cu cea din Mt 5:3, întrucât oamenii săraci și oprimați sunt adesea mai înclinați să-și recunoască necesitățile spirituale și mai conștienți că depind de Dumnezeu. De altfel, Isus a spus că unul dintre principalele motive pentru care a venit ca Mesia a fost acela de ‘a le anunța vestea bună săracilor’. (Lu 4:18) Cei care l-au urmat pe Isus și au primit speranța de a beneficia de binecuvântările aduse prin Regatul lui Dumnezeu erau în mare parte oameni săraci sau de rând. (1Co 1:26-29; Iac 2:5) Totuși, redarea lui Matei arată în mod clar că simplul fapt de a fi sărac nu garantează primirea favorii divine. Astfel, cele două versiuni ale primei fericiri, consemnate de Matei și de Luca, se completează reciproc.

v-ați primit deja toată mângâierea: Termenul grecesc apékhō, care înseamnă „a avea în totalitate”, apărea deseori pe chitanțe și era folosit cu sensul de „plătit integral”. Când spune vai de voi, Isus nu îi judecă pe bogați pentru simplul fapt că duc o viață plăcută sau confortabilă. Mai degrabă, el avertizează că cei care iubesc bogățiile materiale se expun la dureri, necazuri și dificultăți întrucât ajung să neglijeze serviciul pentru Dumnezeu și pierd posibilitatea de a fi cu adevărat fericiți. Figurativ vorbind, acești oameni sunt ‘plătiți integral’, în sensul că primesc toată mângâierea, sau consolarea, la care pot spera, astfel că nu trebuie să aștepte nimic în plus de la Dumnezeu. (Vezi nota de studiu de la Mt 6:2.)

Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri: Vezi nota de studiu de la Mt 5:44.

împrumutați: Adică fără dobândă. Legea le interzicea israeliților să ceară dobândă pentru împrumuturile acordate unui conațional nevoiaș. (Ex 22:25) De asemenea, îi încuraja să fie generoși când îi împrumutau pe săraci. (De 15:7, 8; Mt 25:27)

Continuați să iertați și veți fi iertați: Sau „Continuați să eliberați (achitați) și veți fi eliberați (achitați)”. Termenul grecesc redat prin „a ierta” înseamnă literalmente „a lăsa să plece”, „a trimite”, „a elibera” (de exemplu, un deținut). În acest context, unde este folosit în contrast cu verbele „a judeca” și „a condamna”, el transmite ideea de a achita și de a ierta, chiar și atunci când pedeapsa ar părea justificată.

Fiți darnici: Sau „Continuați să dați”. Forma verbului grecesc folosit aici denotă o acțiune continuă.

poală: Termenul grecesc redat prin „poală” înseamnă literalmente „sân”, „piept”. În acest context însă, desemnează, probabil, faldul unui veșmânt de deasupra, foarte amplu, care se forma peste centură. Expresia „a turna în poală” face, din câte se pare, referire la obiceiul anumitor comercianți de a umple acest fald cu bunurile cumpărate de client.

o ilustrare: Sau „o parabolă”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)

paiul . . . bârna: Vezi nota de studiu de la Mt 7:3.

Ipocritule!: Termenul grecesc hypokritḗs se referea inițial la actorii de teatru greci (și, mai târziu, romani) care purtau măști mari, menite să ascundă identitatea actorului și să-i amplifice vocea. Termenul a ajuns să fie folosit în sens figurat cu referire la cei care își ascund adevăratele intenții sau personalitatea prefăcându-se. În Mt 6:5, 16, Isus îi numește ‘ipocriți’ pe conducătorii religioși evrei. Aici, în Lu 6:42, el folosește acest termen cu referire la orice discipol care se concentrează la greșelile altora și le ignoră pe ale lui.

o inundație: Iarna, mai ales în luna tebet (decembrie-ianuarie), în Israel se pot dezlănțui furtuni neașteptate, însoțite de vânturi puternice, de ploi torențiale și de inundații bruște și distrugătoare. (Vezi Ap. B15.)

Multimedia

Țărmul nord-vestic al Mării Galileei
Țărmul nord-vestic al Mării Galileei

1. Câmpia Ghenezaret. Aceasta era o bucată de teren fertilă, în formă de triunghi, măsurând aproximativ 5 km lungime, de-a lungul țărmului, și 2,5 km lățime, în cel mai lat punct al ei. În această regiune, undeva pe țărm, Isus i-a invitat pe Petru, Andrei și Iacov să-l însoțească în lucrarea sa. (Mt 4:18-22)

2. Acesta este locul unde, potrivit tradiției, Isus a ținut Predica de pe munte. (Mt 5:1; Lu 6:17, 20)

3. Capernaum. Isus s-a stabilit în acest oraș; aici sau în apropiere de Capernaum, Isus l-a văzut pe Matei și l-a invitat să-l urmeze. (Mt 4:13; 9:1, 9)

Faldul unui veșmânt
Faldul unui veșmânt

Veșmântul de deasupra pe care îl purtau israeliții în timpurile biblice era foarte larg la nivelul pieptului. El putea fi strâns la mijloc în așa fel încât surplusul de material să cadă peste centură. Faldul larg astfel format putea servi drept buzunar, în care se puneau bani, cereale sau alte produse și în care se purta chiar și un nou-născut sau un miel. (Ex 4:6, 7; Nu 11:12; 2Re 4:39; Iov 31:33; Is 40:11) Termenul grecesc redat prin „poală” în Lu 6:38 înseamnă literalmente „sân”, „piept”, însă în acest context se referă la faldul veșmântului. Expresia „a turna în poală” face, din câte se pare, referire la obiceiul anumitor comercianți de a umple faldul larg al veșmântului unui client cu bunurile cumpărate de acesta.

Smochin, viță-de-vie și mărăcine
Smochin, viță-de-vie și mărăcine

Fără îndoială, Isus a ales cu atenție plantele pe care le-a amintit în ilustrări, de exemplu smochinul (1) și vița-de-vie (2). Aceste plante sunt menționate împreună în multe versete din Biblie, iar cuvintele lui Isus din Lu 13:6 arată că smochinii se plantau deseori în vii. (2Re 18:31; Ioe 2:22) Expresia ‘a sta sub vița lui și sub smochinul lui’ semnifică pace, prosperitate și siguranță. (1Re 4:25; Mi 4:4; Za 3:10) În schimb, spinii și mărăcinii sunt menționați cu sens negativ, de exemplu când Iehova a blestemat pământul după păcatul lui Adam. (Ge 3:17, 18) Nu se știe exact la ce tip de spini a făcut Isus referire în Mt 7:16; ar putea fi vorba despre specia de mărăcine (Centaurea iberica) (3) prezentată în imaginea alăturată, o plantă sălbatică des întâlnită în Israel.

BIBLIA – TRADUCEREA LUMII NOI (EDIȚIA DE STUDIU)
Luca 6
Română
Citiți Biblia online
https://cms-imgp.jw-cdn.org/img/p/1001070103/univ/art/1001070103_univ_sqr_xl.jpg
nwtsty