După Marcu 9:1-50

9  Și le-a mai zis: „Adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici în mod sigur nu vor gusta moartea până nu vor vedea mai întâi Regatul lui Dumnezeu venit deja cu putere”.+ 2  Șase zile mai târziu, Isus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus pe un munte înalt; acolo erau doar ei. Și a fost transfigurat înaintea lor:+ 3  veșmintele au început să-i strălucească, devenind mult mai albe decât le-ar fi putut albi cineva de pe pământ. 4  De asemenea, le-au apărut Ilie și Moise, care vorbeau cu Isus. 5  Atunci Petru i-a zis lui Isus: „Rabi, ce bine că suntem aici! Să ridicăm trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”. 6  De fapt, el nu știa cum să reacționeze, fiindcă erau înspăimântați. 7  Și s-a format un nor, care i-a acoperit cu umbra lui, și din nor s-a auzit un glas:+ „Acesta este Fiul meu, cel iubit!+ Să ascultați de el!”.+ 8  Deodată însă, uitându-se în jur, n-au mai văzut pe nimeni cu ei, decât pe Isus. 9  În timp ce coborau de pe munte, el le-a poruncit cu fermitate să nu povestească nimănui ce văzuseră+ până când Fiul omului nu avea să se scoale din morți.+ 10  Ei au păstrat în inimă aceste cuvinte*, dar vorbeau între ei despre ce însemna scularea sa din morți. 11  Și l-au întrebat: „De ce spun scribii că mai întâi+ trebuie să vină Ilie?”.+ 12  El le-a răspuns: „E adevărat că mai întâi vine Ilie și restabilește toate lucrurile.+ Dar cum de este scris despre Fiul omului că trebuie să îndure multe suferințe+ și să fie tratat cu dispreț?+ 13  Eu însă vă spun că, de fapt, Ilie+ a venit și ei i-au făcut ce au vrut, așa cum este scris despre el”.+ 14  Când au ajuns la ceilalți discipoli, au văzut o mare mulțime în jurul lor și niște scribi care discutau aprins cu ei.+ 15  Imediat ce l-au văzut pe Isus, toți cei din mulțime au rămas uluiți și au alergat la el ca să-l salute. 16  Și el i-a întrebat: „Despre ce discutați atât de aprins cu ei?”. 17  Cineva din mulțime i-a răspuns: „Învățătorule, l-am adus pe fiul meu la tine pentru că are un spirit care l-a făcut mut.+ 18  Ori de câte ori pune stăpânire pe el, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și își pierde puterea. I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut”. 19  El le-a zis: „O, generație necredincioasă!+ Până când va trebui să rămân cu voi? Până când va trebui să vă suport? Aduceți-l la mine”.+ 20  Astfel, l-au adus pe băiat la el. Când l-a văzut pe Isus, spiritul i-a provocat imediat copilului convulsii.+ Acesta a căzut la pământ, apoi a început să se tăvălească și să facă spume la gură. 21  Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „De când i se întâmplă lucrul acesta?”. El a spus: „Din copilărie. 22  De multe ori l-a aruncat în foc și în apă ca să-l omoare. Dar, dacă poți să faci ceva, ai milă de noi și ajută-ne!”. 23  Isus i-a zis: „Cuvintele acestea: «Dacă poți»! Totul este posibil pentru cel care are credință”.+ 24  Imediat, tatăl copilului a strigat: „Am credință! Ajută-mă unde am nevoie de credință!*”.+ 25  Văzând că o mulțime venea în grabă spre ei, Isus a mustrat spiritul necurat: „Spirit care îi faci pe oameni muți și surzi, îți poruncesc să ieși din el și să nu mai intri în el!”.+ 26  După ce a țipat și i-a provocat copilului multe convulsii, spiritul a ieșit; și copilul părea mort, astfel că cei mai mulți ziceau: „Este mort!”. 27  Dar Isus l-a luat de mână și l-a ridicat, iar el a stat în picioare. 28  După ce au intrat într-o casă, discipolii săi l-au întrebat în particular: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”.+ 29  El le-a zis: „Felul acesta de demoni nu poate ieși decât cu rugăciune”. 30  Ei au plecat de acolo și au traversat Galileea, dar el nu voia să se afle unde era 31  pentru că dorea să-i învețe pe discipolii săi. El le spunea: „Fiul omului va fi dat* în mâinile oamenilor și ei îl vor omorî;+ dar, deși va fi omorât, se va scula din morți după trei zile”.+ 32  Însă ei nu înțelegeau cuvintele sale și se temeau să-i pună întrebări. 33  Și au ajuns la Capernaum. Când era în casă, el i-a întrebat: „Despre ce ați discutat atât de aprins pe drum?”.+ 34  Ei tăceau, căci pe drum discutaseră aprins cu privire la care dintre ei era mai mare. 35  Atunci el s-a așezat, i-a chemat pe Cei doisprezece și le-a zis: „Dacă cineva vrea să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toți și slujitorul tuturor”.+ 36  Apoi a luat un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și, cuprinzându-l cu brațele, le-a spus: 37  „Cine primește un copilaș+ ca acesta în numele meu mă primește și pe mine și cine mă primește pe mine mă primește nu numai pe mine, ci și pe Cel care m-a trimis”.+ 38  Ioan i-a zis: „Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni folosindu-se de numele tău și am încercat să-l oprim, pentru că nu face parte dintre cei care ne urmează”.+ 39  Dar Isus a zis: „Nu încercați să-l opriți, căci nimeni nu face o lucrare de putere în numele meu, iar imediat după aceea să spună lucruri rele despre mine. 40  Fiindcă cine nu este împotriva noastră este de partea noastră.+ 41  Și adevărat vă spun că cine vă dă să beți un pahar de apă fiindcă sunteți ai lui Cristos+ nu-și va pierde nicidecum răsplata.+ 42  Dar, dacă cineva îl poticnește pe unul dintre acești micuți care cred, ar fi mai bine pentru el să i se pună de gât o piatră de moară, ca aceea învârtită de un măgar, și să fie aruncat în mare.+ 43  Dacă mâna ta te face vreodată să te poticnești, tai-o. Este mai bine pentru tine să fii ciung și să primești viață decât să ai două mâini și să te duci în Gheenă, în focul care nu poate fi stins.+ 44  —— 45  Dacă piciorul tău te face să te poticnești, taie-l. Este mai bine pentru tine să fii șchiop și să primești viață decât să ai două picioare și să fii aruncat în Gheenă.+ 46  —— 47  Dacă ochiul tău te face să te poticnești, aruncă-l.+ Este mai bine pentru tine să ai un singur ochi și să intri în Regatul lui Dumnezeu decât să ai doi ochi și să fii aruncat în Gheenă,+ 48  unde viermii nu mor și focul nu se stinge.+ 49  Căci orice om trebuie să fie sărat cu foc.+ 50  Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde capacitatea de a săra, cu ce i-o veți reda?+ Să aveți sare în voi înșivă+ și să păstrați pacea între voi”.+

Note de subsol

Sau, posibil, „au ținut lucrul acesta pentru ei”.
Lit. „Ajută-mi lipsa de credință!”.
Sau „va fi trădat”.

Note de studiu

un munte înalt: Este posibil să fie vorba despre muntele Hermon, aflat în apropiere de Cezareea lui Filip. (Mr 8:27; vezi nota de studiu de la Mt 16:13) Acesta atinge o altitudine de 2 814 m. S-ar putea ca transfigurarea lui Isus să fi avut loc pe unul dintre pintenii stâncoși ai muntelui Hermon. (Vezi Ap. B10.)

a fost transfigurat: Vezi nota de studiu de la Mt 17:2.

Rabi: Acest cuvânt înseamnă literalmente „marele meu” și provine din termenul ebraic rav, care înseamnă „mare”. În limbajul obișnuit, „rabi” însemna „învățător”. (Ioa 1:38)

un glas: Este a doua dintre cele trei ocazii, menționate în evanghelii, în care Iehova le vorbește direct oamenilor. (Vezi notele de studiu de la Mr 1:11; Ioa 12:28.)

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

un spirit care l-a făcut mut: Lit. „un spirit mut”.

convulsii: În acest caz, simptomele caracteristice epilepsiei sunt puse în legătură cu acțiunea unui demon. Totuși, Scripturile nu sugerează că epilepsia este în general cauzată de acțiunea demonilor, așa cum nu sunt nici surzenia, nici muțenia. (Compară cu Mr 9:17, 25.) Mai degrabă, în Mt 4:24 se arată că printre bolnavii aduși la Isus se numărau și „demonizați”, și „epileptici”, făcându-se astfel distincție între cele două categorii de persoane. (Vezi nota de studiu de la Mt 4:24.)

Spirit care îi faci pe oameni muți și surzi: Lit. „Spirit mut și surd”.

cu rugăciune: Unele manuscrise adaugă „și post”. Dar cele mai vechi și mai demne de încredere manuscrise nu conțin aceste cuvinte. Ele au fost adăugate, din câte se pare, de copiști care susțineau postul și îl practicau. Ei au introdus mențiuni cu privire la post în mai multe locuri în care acestea nu apăreau în manuscrisele timpurii. (Vezi nota de studiu de la Mt 17:21.)

poticnește: Sau „pune o piatră de poticnire în fața”. În Scripturile grecești creștine, termenul grecesc skandalízō se referă la poticnire în sens figurat. Este posibil ca, în acest context, termenul să fie folosit în sens larg cu referire la faptul de a deveni un obstacol pentru credința cuiva care, altfel, l-ar urma pe Isus și ar crede în el. De asemenea, ar putea însemna a face pe cineva să păcătuiască sau a deveni o cursă pentru cineva. Poticnirea ar putea presupune încălcarea uneia dintre legile morale ale lui Dumnezeu, pierderea credinței sau acceptarea unor învățături false. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:7.) Expresia acești micuți se referă la discipolii lui Isus, care poate că păreau puțin importanți în ochii lumii, dar care erau prețioși în ochii lui Dumnezeu.

o piatră de moară, ca aceea învârtită de un măgar: Vezi nota de studiu de la Mt 18:6.

te face . . . să te poticnești: În acest context, termenul grecesc skandalízō poate fi redat și prin „devine o cursă pentru tine” sau „te face să păcătuiești”. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:7.)

tai-o: Isus a folosit aici o hiperbolă. El a spus că o persoană trebuie să fie dispusă mai degrabă să renunțe la ceva la fel de prețios ca o mână, un picior sau un ochi decât să permită ca acesta să o facă să se poticnească și, astfel, să devină infidelă. Evident, Isus nu încuraja automutilarea și nici nu voia să sugereze că anumite părți ale corpului, cum ar fi mâinile, picioarele sau ochii, ar deține controlul asupra unei persoane. (Mr 9:45, 47) Isus voia să spună că ea trebuie ‘să-și omoare’ o parte a corpului, sau să o trateze ca și cum ar fi înlăturată din corp, nu să o folosească pentru a comite un păcat. (Compară cu Col 3:5.) O persoană nu ar trebui să permită niciunui lucru să o împiedice să obțină viața veșnică.

Gheenă: Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul.

Unele manuscrise spun aici „unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge”, dar aceste cuvinte nu apar în manuscrise timpurii importante. Cuvinte asemănătoare se găsesc în versetul 48, unde nu sunt îndoieli cu privire la text. Există dovezi că unul sau mai mulți scribi au introdus cuvintele din versetul 48 în versetele 44 și 46. (Vezi Ap. A3.)

te face să te poticnești: Vezi nota de studiu de la Mr 9:43.

Gheenă: Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul.

Vezi nota de studiu de la Mr 9:44.

te face să te poticnești: Vezi nota de studiu de la Mr 9:43.

Gheenă: Vezi nota de studiu de la Mt 5:22 și Glosarul.

unde: Este vorba despre „Gheenă”, menționată în versetul anterior. Așa cum se arată în nota de studiu de la Mt 5:22, pe vremea lui Isus, Valea lui Hinom (de unde provine termenul „Gheenă”) devenise un loc în care se ardeau gunoaiele. Când a spus că viermii nu mor și focul nu se stinge, Isus făcea în mod evident referire la cuvintele profetice din Is 66:24. Această profeție nu vorbește despre oameni vii care sunt torturați, ci mai degrabă arată ce se întâmplă cu „cadavrele oamenilor” care se răzvrătesc împotriva lui Iehova. Acolo unde nu ajunge focul, se înmulțesc viermii, care consumă tot ce nu a fost distrus de foc. Prin urmare, cuvintele lui Isus transmit ideea că judecata nefavorabilă a lui Dumnezeu va avea drept rezultat distrugerea completă, nu tortura.

sărat cu foc: Această expresie metaforică poate fi înțeleasă în două moduri: 1) Dacă are legătură cu cuvintele pe care Isus tocmai le rostise, din Mr 9:43-48, atunci ea face referire la distrugerea prin focul Gheenei. Este posibil ca Isus să fi făcut aluzie la ceea ce s-a întâmplat cu orașele Sodoma și Gomora, aflate în apropierea Mării Moarte (Sărate), când Dumnezeu „a făcut să plouă . . . cu sulf și cu foc” peste ele. (Ge 19:24) În acest caz, afirmația lui Isus potrivit căreia „orice om trebuie să fie sărat cu foc” ar sugera că toți cei care permit ca mâna, piciorul sau ochiul să-i poticnească pe ei sau pe alții vor fi sărați cu focul Gheenei, adică vor fi distruși pentru totdeauna. 2) Dacă expresia „sărat cu foc” are legătură cu ceea ce se spune în continuare, în Mr 9:50, atunci Isus se referea probabil la un foc care avea să vină peste continuatorii săi și să aibă efecte benefice asupra lor, promovând relații pașnice între ei. În acest caz, „orice om” – adică orice discipol al său – avea să fie purificat și curățat prin Cuvântul lui Iehova, care mistuie toate minciunile și erorile, și prin focul persecuției și al încercărilor, care testează și purifică loialitatea și devoțiunea față de Iehova. (Ier 20:8, 9; 23:29; 1Pe 1:6, 7; 4:12, 13) Este posibil ca Isus să fi avut în minte ambele idei.

Sarea: Mineral utilizat la conservarea și condimentarea alimentelor. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:13.)

își pierde capacitatea de a săra: Sau „își pierde puterea”. În zilele lui Isus, sarea provenea, în general, din zona Mării Moarte și se găsea în amestec cu alte minerale. Dacă componenta salină era separată de celelalte elemente, din acest amestec nu mai rămâneau decât niște reziduuri fără gust, inutile.

Să aveți sare în voi înșivă: Aici Isus folosește cuvântul „sare” cu referire la acea calitate a creștinilor care-i determină să vorbească și să acționeze într-un mod plăcut, plin de considerație și constructiv, contribuind astfel la conservarea, sau salvarea, vieții altora. Apostolul Pavel folosește termenul „sare” cu același sens în Col 4:6. Probabil că Isus se gândea la cearta apostolilor cu privire la cine era cel mai mare. Sarea figurativă face ca vorbele cuiva să fie mai ușor de acceptat și astfel favorizează pacea.

Multimedia

Muntele Hermon
Muntele Hermon

Muntele Hermon, în apropierea căruia se afla Cezareea lui Filip, atinge 2 814 m înălțime, fiind cel mai înalt munte din vecinătatea Israelului. Zăpada de pe vârfurile sale favorizează condensarea vaporilor de apă, astfel că se formează rouă din abundență. Aceasta împiedică uscarea vegetației pe parcursul îndelungatului sezon secetos. (Ps 133:3) Zăpada de pe muntele Hermon constituie principala sursă de alimentare a râului Iordan. Muntele Hermon este unul dintre locurile unde ar fi putut avea loc transfigurarea lui Isus. (Mt 17:2)

Muntele Hermon, văzut din rezervația naturală Valea Hula
Muntele Hermon, văzut din rezervația naturală Valea Hula

Aflat la hotarul nordic al Țării Promise, muntele Hermon are mai multe piscuri, cel mai înalt atingând 2 814 m altitudine. Aceste piscuri alcătuiesc partea sudică a lanțului Antiliban. Este posibil ca pe muntele Hermon să fi avut loc transfigurarea lui Isus.

Pietre de moară: de deasupra și de dedesubt
Pietre de moară: de deasupra și de dedesubt

Pietrele mari de moară, precum cea prezentată în imagine, erau învârtite de un animal domestic, de exemplu de un măgar, și erau folosite la măcinarea cerealelor sau la zdrobirea măslinelor. Piatra de deasupra putea avea până la 1,5 m în diametru și era învârtită pe o piatră și mai mare, aflată dedesubt.

Valea lui Hinom în prezent
Valea lui Hinom în prezent

În fotografie se pot vedea Valea lui Hinom (1), numită „Gheena” în Scripturile grecești creștine, și Muntele Templului (2), unde, în secolul I, se afla complexul templului evreiesc. În prezent, cel mai impozant edificiu de pe Muntele Templului este sanctuarul islamic numit Domul Stâncii. (Vezi harta de la Apendicele B12.)

Sarea de la Marea Moartă
Sarea de la Marea Moartă

În prezent, apa din Marea Moartă (Marea Sărată) este de aproximativ 9 ori mai sărată decât apa din oceane. (Ge 14:3) În urma evaporării apei din Marea Moartă rezultau mari cantități de sare. Astfel, israeliții aveau suficientă sare, însă de calitate inferioară, deoarece era contaminată cu alte minerale. Este posibil ca israeliții să se fi aprovizionat cu sare și de la fenicieni. Se crede că sarea pe care o aveau aceștia se obținea prin evaporarea apei din Marea Mediterană. În Biblie, sarea este menționată drept condiment. (Iov 6:6) Isus, care se folosea cu măiestrie de lucruri din viața de zi cu zi pentru a face ilustrări, a menționat sarea pentru a transmite lecții spirituale importante. De exemplu, în Predica de pe munte, el le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteți sarea pământului”. Așa cum sarea conservă alimentele și împiedică degradarea lor, tot așa discipolii îi puteau ajuta pe alții să evite degradarea spirituală și morală.