Betfaghe: Numele acestui sat de pe Muntele Măslinilor provine din ebraică și înseamnă, probabil, „Casa smochinelor timpurii”. Potrivit tradiției, satul se afla între Ierusalim și Betania, pe versantul sud-estic al Muntelui Măslinilor, aproape de vârf, la circa 1 km de Ierusalim. (Mr 11:1; Lu 19:29; vezi Ap. A7, harta 6)

o măgăriță legată și cu ea un măgăruș: Numai în relatarea lui Matei sunt menționați și măgărița, și măgărușul. (Mr 11:2-7; Lu 19:30-35; Ioa 12:14, 15) Din câte se pare, Marcu, Luca și Ioan menționează un singur animal întrucât Isus a mers călare doar pe măgăruș. (Vezi nota de studiu de la Mt 21:5.)

ca să se împlinească ce se spusese prin profetul: Această expresie introduce citatul din Mt 21:5. Prima parte a citatului este luată, se pare, din Is 62:11, iar a doua parte, din Za 9:9. (Vezi nota de studiu de la Mt 1:22.)

fiicei Sionului: În Biblie, orașele sunt adesea personificate și prezentate ca niște femei sau sunt descrise prin termeni la genul feminin. În această expresie, termenul „fiică” se poate referi la orașul propriu-zis sau la locuitorii lui. Numele „Sion” era strâns legat de orașul Ierusalim.

blând: Sau „umil”. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:5.)

pe un măgar, da, pe un măgăruș: În Mt 21:2, 7 sunt menționate două animale. Totuși, profeția din Za 9:9 precizează că regele vine călare pe un singur animal. (Vezi nota de studiu de la Mt 21:2.)

măgărița și măgărușul: Vezi notele de studiu de la Mt 21:2, 5.

și-au pus mantiile pe ei: Adică pe cele două animale.

Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David: Lit. „Osana Fiului lui David”. Termenul grecesc hōsanná provine dintr-o expresie ebraică ce înseamnă „salvează, ne rugăm” sau „salvează, te rugăm”. Aici, termenul este folosit ca o rugăminte adresată lui Dumnezeu pentru salvare sau victorie; era ca și cum mulțimea ar fi cerut: „Te rugăm, acordă-i salvare Fiului lui David”. Cu timpul, termenul a ajuns să fie folosit atât în rugăciune, cât și în exprimările de laudă. Expresia ebraică apare în Ps 118:25, care făcea parte din psalmii Hallel, cântați în perioada Paștelui. Prin urmare, în ocazia menționată aici, aceste cuvinte le-au venit imediat în minte evreilor din mulțime. O modalitate prin care Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lor de a-l salva pe Fiul lui David a fost aceea că l-a înviat din morți. În Mt 21:42, Isus însuși a citat cuvintele din Ps 118:22, 23 și le-a aplicat la Mesia.

Fiul lui David: Prin aceste cuvinte, mulțimea arăta că îl recunoștea pe Isus drept descendent al lui David și promisul Mesia. (Vezi notele de studiu de la Mt 1:1, 6; 15:25; 20:30.)

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:25, 26, versete citate aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)

în tot orașul s-a produs o mare agitație: Sau „tot orașul a fost zguduit (stârnit)”. Matei folosește aici un verb grecesc care, în sens literal, descrie efectele unui cutremur sau ale unei furtuni. (Mt 27:51; Re 6:13) Substantivul grecesc înrudit, seismós, este tradus prin „furtună” și „cutremur”. (Mt 8:24; 24:7; 27:54; 28:2) În acest context, verbul este folosit cu sens figurat pentru a arăta ce impact a avut intrarea lui Isus în Ierusalim asupra locuitorilor orașului.

templu: Termenul se referă, probabil, la acea zonă a templului cunoscută cu numele de „Curtea Națiunilor”. (Vezi Ap. B11.)

i-a dat afară pe toți cei care vindeau: Vezi nota de studiu de la Lu 19:45.

schimbătorilor de bani: Deși pe vremea aceea existau mai multe tipuri de monede, se pare că doar un tip putea fi folosit pentru plata taxei anuale de la templu sau pentru cumpărarea animalelor de jertfă. Prin urmare, evreii și prozeliții care veneau la Ierusalim trebuiau să schimbe monedele lor în moneda acceptată la templu. Din câte se pare, Isus a considerat că schimbătorii de bani percepeau comisioane exorbitante și că ceea ce făceau aceștia nu era altceva decât extorcare.

peșteră de tâlhari: Sau „bârlogul hoților”. Isus a făcut aici referire la Ier 7:11. Probabil că el i-a numit pe negustori și pe schimbătorii de bani „tâlhari” deoarece aceștia obțineau profituri necinstite din vânzarea animalelor de jertfă și percepeau comisioane exorbitante pentru schimbarea monedelor. De asemenea, Isus a fost indignat întrucât casa de rugăciune, locul în care i se aducea închinare lui Iehova, fusese transformată într-un centru comercial.

templu: Probabil că este vorba despre Curtea Națiunilor. (Compară cu nota de studiu de la Mt 21:12.) Doar în relatarea lui Matei se menționează că niște orbi și niște șchiopi s-au apropiat de Isus în templu, iar el i-a vindecat, așa cum făcuse într-o ocazie anterioară. (Mt 15:30) Unii susțin că, potrivit tradiției evreiești, orbilor și șchiopilor le era interzis accesul în unele zone ale templului. Totuși, Scripturile ebraice nu menționează concret o astfel de interdicție. Indiferent cum au stat lucrurile, relatarea lui Matei ar putea arăta că, în ultimele zile ale serviciului său pământesc, Isus și-a manifestat zelul nu doar curățând templul, ci și vindecându-i pe orbii și pe șchiopii care au venit la el. (Vezi Ap. A7.)

„Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David!”: Vezi notele de studiu de la Mt 21:9.

Betania: Sat aflat pe versantul est-sud-estic al Muntelui Măslinilor, la aproximativ 3 km de Ierusalim. (Ioa 11:18) În Betania era casa Martei, a Mariei și a lui Lazăr, unde, din câte se pare, locuia Isus când se afla în Iudeea. (Ioa 11:1) În prezent, pe locul unde s-a aflat Betania se găsește un oraș, al cărui nume arab înseamnă „Locul lui Lazăr”.

n-a găsit decât frunze: Deși era neobișnuit ca un smochin să dea rod în acea perioadă a anului, pomul avea frunze, ceea ce, în mod normal, însemna că acesta făcuse smochine timpurii. Însă smochinul făcuse doar frunze; astfel, Isus și-a dat seama că pomul nu avea să mai dea rod și că aspectul lui era înșelător. Prin urmare, l-a blestemat și l-a făcut să se usuce.

Adevărat: Vezi nota de studiu de la Mt 5:18.

preoții principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4.

bătrânii: Vezi nota de studiu de la Mt 16:21.

El a răspuns: „Nu mă duc”: Când relatează această parabolă (Mt 21:28-31), unele manuscrise grecești îi prezintă pe cei doi fii, cu răspunsurile și acțiunile lor, în ordine inversă. (Vezi redarea din ediția anterioară a Traducerii lumii noi.) Deși ideea este aceeași, ordinea prezentată în această ediție se regăsește în majoritatea manuscriselor antice.

încasatorii de impozite: Vezi nota de studiu de la Mt 5:46.

ilustrare: Sau „parabolă”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)

turn: Acesta servea drept punct de observare de unde se păzeau viile, ca să nu fie prădate de hoți și devastate de animale. (Is 5:2)

a arendat-o: În secolul I, aceasta era o practică obișnuită în Israel. În acest caz, proprietarul a făcut multe lucrări pregătitoare, fiind cu atât mai îndreptățit să se aștepte la profit.

o distrugere cumplită: Sau „o distrugere rea”. În textul grecesc, aici apare un joc de cuvinte, fiind folosiți doi termeni care au aceeași rădăcină: „Fiindcă sunt răi, va aduce asupra lor o distrugere rea”. Aceasta dă și mai multă greutate mesajului de judecată.

în Scripturi: Acest termen se referă deseori la scrierile ebraice inspirate, în ansamblu.

piatra unghiulară principală: Sau „piatra cea mai importantă”. Expresia ebraică din Ps 118:22 și cea grecească folosită aici înseamnă literalmente „capul unghiului”. Deși expresia a fost înțeleasă în mai multe moduri, se pare că se referă la piatra care este așezată în partea de sus a unei clădiri, în locul unde se îmbină doi pereți, pentru a-i ține împreună. Isus a citat profeția din Ps 118:22 și a aplicat-o la sine, arătând că el era „piatra unghiulară principală”. Piatra cea mai de sus a unei clădiri este ușor de remarcat, exact așa cum este Isus Cristos, piatra ce încununează congregația creștinilor unși, asemănată cu un templu spiritual.

Iehova: În textul ebraic original, în Ps 118:22, 23, versete citate aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)