După Matei 4:1-25
Note de subsol
Note de studiu
dus de spirit: Sau „dus de forța activă”. Termenul grecesc pneúma se referă aici la spiritul lui Dumnezeu, care poate acționa ca o forță motrice, impulsionând o persoană să facă lucrurile în armonie cu voința lui Dumnezeu. (Vezi Glosarul, „Spirit”.)
Diavol: Provine din termenul grecesc diábolos, care înseamnă „calomniator”. (Ioa 6:70; 2Ti 3:3) Verbul înrudit diabállō semnifică „a acuza”, „a aduce învinuiri” și este tradus în Lu 16:1 prin „a fost acuzat”.
Este scris: Isus a folosit această expresie de trei ori când a citat din Scripturile ebraice ca răspuns la ispitele Diavolului. (Mt 4:7, 10)
Iehova: În textul ebraic original, în De 8:3, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)
orașul sfânt: Este vorba despre Ierusalim, oraș numit deseori „sfânt” pentru că acolo se afla templul lui Iehova. (Ne 11:1; Is 52:1)
parapetul templului: Sau „locul cel mai înalt al templului”. Lit. „aripă a templului”. Termenul grecesc redat prin „templu” se poate referi la sanctuarul templului sau la întregul complex al templului. Prin urmare, expresia poate face referire la partea de sus a zidului care înconjura complexul templului.
Iehova: În textul ebraic original, în De 6:16, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)
i-a arătat: Din câte se pare, conducătorul demonilor a făcut ca Isus să aibă o viziune care părea reală.
regatele: Termenul se referă în mod generic la guvernele omenești.
lumii: Termenul reprezintă traducerea cuvântului grecesc kósmos, care se referă aici la societatea umană nedreaptă.
te vei închina o dată: Verbul grecesc este aici la timpul aorist, ceea ce indică o acțiune punctuală, de moment. Acest lucru arată că Diavolul i-a cerut lui Isus să i se închine o singură dată, nu să i se închine în mod constant sau încontinuu.
Satan: Provine din termenul ebraic satán, care înseamnă „împotrivitor”, „dușman”.
Iehova: În textul ebraic original, în De 6:13, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). (Vezi Ap. C.)
și numai lui să-i aduci un serviciu sacru: Sau „și trebuie să-i slujești doar lui”. Verbul grecesc latreúō înseamnă în esență „a sluji”, dar, întrucât în Scripturile grecești creștine este folosit cu referire la faptul de a-i sluji lui Dumnezeu, el poate fi tradus în mod potrivit prin „a îndeplini (a aduce) un serviciu sacru” (Lu 1:74; 2:37; 4:8; Fa 7:7; Ro 1:9; Flp 3:3; 2Ti 1:3; Ev 9:14; 12:28; Re 7:15; 22:3), „a sluji”, „a se închina”. În De 6:13, versetul pe care l-a citat Isus, termenul ebraic redat prin „a sluji” este ʽavád. Și acest verb, asemenea celui grecesc, înseamnă „a sluji”, dar poate fi redat și prin „a se închina”. (Ex 3:12, n.s.; 2Sa 15:8, n.s.) Isus a fost hotărât să-i acorde lui Iehova devoțiune exclusivă.
iată: Vezi nota de studiu de la Mt 1:20.
Când a auzit: Evenimentul prezentat în acest verset s-a petrecut la aproximativ un an de la evenimentul prezentat în versetul 11. În acest interval au avut loc evenimentele consemnate în Ioa 1:29 până la 4:3. Relatarea lui Ioan precizează că, atunci când a călătorit din Iudeea în Galileea, Isus a trecut prin Samaria, unde a întâlnit o femeie samariteană la o fântână de lângă orașul Sihar. (Ioa 4:4-43; vezi Ap. A7, chenarul „Începutul serviciului sacru al lui Isus” și harta 2)
Capernaum: Provine dintr-un nume evreiesc, care înseamnă „Satul lui Naum” sau „Satul mângâierii”. (Na 1:1, n.s.) Acest oraș, care a avut o mare importanță în cadrul serviciului pământesc al lui Isus, a fost numit în Mt 9:1 „orașul său”. Capernaumul era situat pe țărmul nord-vestic al Mării Galileei.
regiunea lui Zabulon și a lui Neftali: Se referă la teritoriile aflate la V și la N de Marea Galileei, în extremitatea nordică a Israelului. Ea includea aproape toată regiunea Galileei. (Ios 19:10-16, 32-39) Teritoriul lui Neftali avea ca hotar tot țărmul vestic al Mării Galileei.
ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia: Vezi nota de studiu de la Mt 1:22.
drumului spre mare: Este posibil să fie vorba despre un drum antic care trecea pe lângă Marea Galileei și ducea la Marea Mediterană.
de cealaltă parte a Iordanului: În acest context, expresia se referă, foarte probabil, la regiunea aflată la V de râul Iordan.
Galileea națiunilor: Este posibil ca Isaia să fi folosit această expresie deoarece Galileea era o regiune situată la granița dintre Israel și națiunile vecine. Poziția sa geografică și drumurile care o traversau au dus la o mai mare interacțiune a galileenilor cu acele națiuni. Astfel, mulți neisraeliți au invadat regiunea și s-au stabilit acolo. În secolul I, în Galileea locuiau mulți neisraeliți, astfel că expresia „Galileea națiunilor” era și mai potrivită.
o mare lumină: Așa cum a profețit Isaia cu privire la Mesia, Isus a desfășurat o mare parte a serviciului său public în Galileea, în regiunea lui Zabulon și a lui Neftali. (Mt 4:13, 15) Astfel, Isus le-a adus lumină spirituală galileenilor, pe care conaționalii lor din Iudeea îi tratau cu dispreț și îi considerau a fi în întuneric spiritual. (Ioa 7:52)
umbrei morții: Din câte se pare, expresia transmite ideea că moartea, figurativ vorbind, îi acoperă pe oameni cu umbra ei pe măsură ce se apropie de aceștia. Isus însă a adus lumina adevărului, care putea să îndepărteze această umbră și să-i salveze de la moarte.
să predice: Adică să declare în mod public. (Vezi nota de studiu de la Mt 3:1.)
Regatul cerurilor s-a apropiat: Acest mesaj despre un nou guvern mondial a fost tema predicării lui Isus. (Mt 10:7; Mr 1:15) Cu aproximativ șase luni înainte de botezul lui Isus, Ioan Botezătorul începuse să anunțe un mesaj asemănător. (Mt 3:1, 2) Totuși, Isus a dat greutate acestor cuvinte, întrucât el era acum prezent ca Rege desemnat și uns. Nu există nicio dovadă că, după moartea lui Isus, discipolii săi ar mai fi proclamat că Regatul se apropiase sau că era aproape.
Mării Galileei: Lac de apă dulce din nordul Israelului. (Termenul grecesc tradus prin „mare” poate însemna și „lac”.) Marea Galileei era numită și Marea Chineret (Nu 34:11), lacul Ghenezaret (Lu 5:1) și Marea Tiberiadei (Ioa 6:1). Acest lac se află în medie la 210 m sub nivelul mării și are lungimea de 21 km, de la N la S, și lățimea de 12 km. Adâncimea maximă este de circa 48 m. (Vezi Ap. A7, harta 3B, „Lucrarea înfăptuită la Marea Galileei”.)
Simon, numit Petru: Numele acestui discipol era Simon. Petru (Pétros) este forma grecească a numelui semitic Chifa (Kefás), pe care i l-a dat Isus. (Mr 3:16; Ioa 1:42; vezi nota de studiu de la Mt 10:2)
aruncau . . . o plasă de pescuit: Aceasta era o plasă rotundă, care măsura, probabil, 6-8 m în diametru și care avea greutăți prinse pe margine. Pescarul stătea fie într-o barcă, fie în picioare în apă și, cu multă îndemânare, arunca plasa în așa fel încât aceasta să cadă complet deschisă pe suprafața apei. Greutățile se scufundau, trăgând plasa în apă, iar peștii erau prinși în ea.
pescari: Pescuitul era o ocupație obișnuită în Galileea. Petru și fratele său, Andrei, nu lucrau singuri, ci aveau o afacere în domeniul pescuitului. Din câte se pare, erau asociați cu Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei. (Mr 1:16-21; Lu 5:7, 10)
pescari de oameni: Joc de cuvinte inspirat din ocupația lui Simon și Andrei, care arată că ei aveau ‘să pescuiască oameni’ pentru Regat. (Lu 5:10) Expresia poate transmite și ideea că, asemenea pescuitului, lucrarea de facere de discipoli avea să fie o lucrare intensă și solicitantă, care avea să pretindă perseverență și care nu avea să dea întotdeauna rezultate deosebite.
l-au urmat: Petru și Andrei erau deja discipolii lui Isus de ceva vreme (de aproximativ 6-12 luni). (Ioa 1:35-42) Acum ei răspund la invitația lui Isus de a renunța la afacerea lor din domeniul pescuitului și de a-l urma cu timp integral. (Lu 5:1-11; vezi nota de studiu de la Mt 4:22)
pe Iacov . . . și pe Ioan, fratele lui: Iacov este menționat întotdeauna împreună cu fratele său, Ioan, în majoritatea cazurilor fiind menționat primul. Aceasta ar putea însemna că el era fratele mai mare. (Mt 4:21; 10:2; 17:1; Mr 1:29; 3:17; 5:37; 9:2; 10:35, 41; 13:3; 14:33; Lu 5:10; 6:14; 8:51; 9:28, 54; Fa 1:13)
Zebedei: Este posibil ca Zebedei să fi fost soțul lui Salome, iar Salome să fi fost sora Mariei, mama lui Isus. (Mt 27:55, 56; Mr 15:40, 41; Ioa 19:25) În acest caz, Zebedei era unchiul lui Isus, iar Ioan și Iacov erau verii lui Isus. (Vezi nota de studiu de la Mr 15:40.)
au lăsat imediat: Termenul grecesc euthéōs, redat prin „imediat”, apare aici și în versetul 20. Iacov și Ioan, la fel ca Petru și Andrei, au răspuns prompt la invitația lui Isus de a-l urma cu timp integral.
a străbătut toată Galileea: Isus începe primul său tur de predicare în Galileea împreună cu cei patru discipoli ai săi aleși cu puțin timp înainte: Petru, Andrei, Iacov și Ioan. (Mt 4:18-22; vezi Ap. A7)
predând . . ., predicând: Predarea diferă de predicare, întrucât cel care predă face mai mult decât să anunțe un mesaj: el instruiește, explică, folosește argumente convingătoare și aduce dovezi în sprijinul afirmațiilor sale. (Vezi notele de studiu de la Mt 3:1; 28:20.)
sinagogile: Vezi Glosarul, „Sinagogă”.
vestea bună: Aceasta este prima ocurență a termenului grecesc euaggélion, tradus prin „evanghelie” în majoritatea Bibliilor din limba română. Un termen grecesc înrudit, euaggelistḗs, tradus prin „evanghelizator”, înseamnă „predicator al veștii bune”. (Fa 21:8; Ef 4:11, n.s.; 2Ti 4:5, n.s.)
Siria: Este vorba despre provincia romană Siria, o regiune locuită de neevrei, situată la N de Galileea, între Damasc și Marea Mediterană.
epileptici: Termenul grecesc înseamnă literalmente „a fi lunatic”, iar unele traduceri îl redau astfel. Totuși, Matei folosește termenul în sens medical, fără să asocieze în mod superstițios boala cu unele faze ale lunii. Simptomele pe care le descriu Matei, Marcu și Luca sunt, cu siguranță, specifice epilepsiei.
Multimedia
Termenii din limbile originale redați în Biblie prin „pustiu” (midbár, în ebraică, și érēmos, în greacă) se referă în general la un teritoriu necultivat și slab populat, care, în multe cazuri, era un teren arid, cu tufișuri și iarbă sau chiar cu pășuni. Dar termenii pot face referire și la regiuni total lipsite de apă, care pot fi considerate pe bună dreptate deșerturi. În general, pustiul la care se face referire în evanghelii este pustiul Iudeei. Aici a trăit și a predicat Ioan și tot aici Isus a fost ispitit de Diavol. (Mr 1:12)
În această regiune aridă, Ioan Botezătorul și-a început serviciul, iar Isus a fost ispitit de Diavol.
Este posibil ca Satan să-l fi dus literalmente pe Isus „pe parapetul [sau în locul cel mai înalt al] templului” când i-a spus să se arunce jos. Întrucât termenul „templu” folosit aici se poate referi la întregul complex al templului, nu se știe exact în ce loc a stat Isus. Poate că Isus a stat în colțul sud-estic (1) al zonei templului; sau poate că a stat în alt colț al complexului templului. În cazul în care ar fi căzut din oricare dintre aceste locuri înalte, Isus ar fi murit cu siguranță dacă Iehova n-ar fi intervenit.
1. Câmpia Ghenezaret. Aceasta era o bucată de teren fertilă, în formă de triunghi, măsurând aproximativ 5 km lungime, de-a lungul țărmului, și 2,5 km lățime, în cel mai lat punct al ei. În această regiune, undeva pe țărm, Isus i-a invitat pe Petru, Andrei și Iacov să-l însoțească în lucrarea sa. (Mt 4:18-22)
2. Acesta este locul unde, potrivit tradiției, Isus a ținut Predica de pe munte. (Mt 5:1; Lu 6:17, 20)
3. Capernaum. Isus s-a stabilit în acest oraș; aici sau în apropiere de Capernaum, Isus l-a văzut pe Matei și l-a invitat să-l urmeze. (Mt 4:13; 9:1, 9)
Biblia face deseori referire la pești, la pescuit și la pescari în contextele în care este amintită Marea Galileei. În această mare trăiesc circa 20 de specii de pești. Dintre acestea, doar aproximativ 10 sunt căutate de pescari. Din punct de vedere comercial, ele pot fi grupate în trei categorii importante. Prima categorie sunt mrenele (la numărul 1 este prezentat Barbus longiceps), care cuprinde trei specii. Peștii din aceste specii au mustăți la colțurile gurii, de unde și numele lor semitic, biny, care înseamnă „păr”. Mrenele se hrănesc cu moluște, melci și pești mici. Mreana cu cap lung atinge 75 cm lungime și poate cântări peste 7 kg. A doua categorie, care cuprinde cinci specii, sunt peștii tilapia (la numărul 2 este prezentat Tilapia galilea). În arabă, acești pești sunt numiți musht, adică „pieptăn”, deoarece aripioara dorsală a acestora seamănă cu un pieptăn. O varietate de tilapia atinge 45 cm lungime și poate cântări aproximativ 2 kg. A treia categorie sunt sardinele de Chineret (la numărul 3 este prezentat Acanthobrama terrae sanctae), care seamănă cu niște heringi mici. Încă din vechime, acest tip de pește se păstrează în saramură.
Pescarii de la Marea Galileei foloseau două tipuri de plase de pescuit: una cu ochiuri fine, folosită la prinderea peștilor mici, și alta cu ochiuri largi, folosită la prinderea peștilor mai mari. Spre deosebire de năvod, pentru manevrarea căruia era nevoie de cel puțin o barcă și de un grup de pescari, plasa de pescuit putea fi mânuită de un singur pescar, care stătea într-o barcă sau în picioare pe țărm ori în apropierea țărmului, în apă. Plasa de pescuit putea măsura 6 m sau mai mult în diametru și, pe toată această circumferință, avea prinse pietre sau greutăți de plumb. Dacă era aruncată corect, plasa se întindea bine și lovea apa ca un disc plat. Mai întâi se scufunda marginea cu greutăți și, pe măsură ce plasa se lăsa la fundul apei, peștii erau prinși în interior. Pescarul putea apoi să se scufunde și să scoată peștii prinși în plasă sau putea trage cu grijă plasa la mal. Această tehnică de pescuit presupunea multă îndemânare și eforturi susținute.
Plasele de pescuit erau scumpe, iar întreținerea lor necesita multă muncă. Pescarii petreceau o mare parte din timpul lor reparând, spălând și uscând plasele; ei făceau acest lucru de fiecare dată când se întorceau de la pescuit. (Lu 5:2) Matei a folosit trei termeni grecești cu referire la plasele de pescuit. Termenul díktyon este un termen general, care poate face referire la mai multe tipuri de plase. (Mt 4:21) Termenul sagḗnē se referă la un năvod mare, care este lansat în apă dintr-o barcă. (Mt 13:47, 48) Iar termenul amfíblēstron, care înseamnă „ceva aruncat”, desemnează o plasă mai mică; din câte se pare, pescarii aruncau această plasă în ape de mică adâncime în timp ce stăteau pe țărm sau aproape de țărm, în apă. (Mt 4:18)
Din cauza secetei din anii 1985-1986, nivelul apei Mării Galileei a scăzut considerabil; astfel, a ieșit la lumină o parte din carena unei bărci antice, îngropate în noroiul de pe fundul mării. Epava, expusă în prezent într-un muzeu din Israel, măsoară 8,2 m lungime și 2,3 m lățime și are o înălțime maximă de 1,3 m. Arheologii consideră că barca a fost construită cândva în perioada cuprinsă între secolul I î.e.n. și secolul I e.n. Acest material video prezintă o reconstituire a bărcii, așa cum ar fi putut arăta ea cu circa 2 000 de ani în urmă, când brăzda apele mării.
Această reproducere are la bază două descoperiri: epava unei bărci de pescuit din secolul I, găsită în noroi lângă țărmul Mării Galileei, și un mozaic găsit într-o casă din secolul I, în orașul de coastă Migdal. Este posibil ca acest tip de barcă să fi fost dotată cu un catarg și cu una sau mai multe pânze și să fi avut un echipaj format din cinci bărbați: patru vâslași și un cârmaci, care stătea în picioare pe o punte mică la pupă. Barca măsura 8,2 m lungime, iar la mijloc avea 2,3 m lățime și 1,3 m adâncime. Din câte se pare, într-o astfel de barcă încăpeau 13 bărbați sau chiar mai mulți.
Această reprezentare include anumite caracteristici ale unei sinagogi din secolul I, descoperite la Gamla (Gamala), oraș situat la circa 10 km nord-est de Marea Galileei. Imaginea ne ajută să ne facem o idee despre cum arăta o sinagogă la vremea aceea.