descendența: Sau „descendenții”. Lit. „sămânța”. (Vezi Ap. A2.)

Iehova: Pavel citează aici din 1Re 19:10, 14, unde profetul Ilie i se adresează lui Iehova Dumnezeu. În textul ebraic original, numele divin este reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). Pavel scurtează citatul și schimbă ordinea unor propoziții. De asemenea, el adaugă un vocativ la începutul citatului pentru a arăta că aceste cuvinte îi sunt adresate lui Dumnezeu. Manuscrisele grecești disponibile folosesc o formă a termenului Kýrios (Domn), însă, în această traducere, este folosit numele „Iehova” deoarece în contextul cuvintelor citate de Pavel, precum și în alte contexte, Ilie i se adresează cu consecvență lui Iehova folosind numele său propriu. (1Re 17:20, 21; 18:36, 37; 19:4) Astfel, folosirea numelui „Iehova” în textul ebraic original în relatarea despre Ilie confirmă că termenul Kýrios a fost folosit ca substitut al numelui divin. În plus, unele traduceri în ebraică ale Scripturilor grecești creștine folosesc aici numele divin.

viața: Aici, termenul grecesc psykhḗ, redat în unele traduceri ale Bibliei prin „suflet”, se referă la viața unei persoane. Expresia caută să-mi ia viața (lit. „îmi caută sufletul”) poate fi tradusă și prin „încearcă [vor] să mă omoare”. Această expresie corespunde unei formulări folosite în Scripturile ebraice, de exemplu în 1Re 19:10, 14, de unde citează Pavel. (Ex 4:19, n.s.; 1Sa 20:1, n.s.; vezi Glosarul, „Suflet”)

cuvântul divin: Substantivul grecesc khrēmatismós desemnează o afirmație de origine divină. Aici se referă la ceea ce i-a spus Dumnezeu profetului Ilie în 1Re 19:18. Majoritatea lexicoanelor și a traducerilor biblice folosesc redări precum „cuvântul divin”, „răspunsul divin”, „răspunsul lui Dumnezeu”. Acest termen este înrudit cu verbul khrēmatízō, utilizat de câteva ori în Scripturile grecești creștine, de exemplu în Fa 11:26. Acolo, verbul este tradus prin expresia „a fi numit prin voința divină”. (Vezi notele de studiu de la Fa 10:22; 11:26.)

Baal: Zeu canaanit, considerat de unii dintre închinătorii săi stăpânul cerului și cel care dădea ploaie și fertilitate. În Scripturile grecești creștine, termenul „Baal” apare doar în acest verset, unde Pavel citează din 1Re 19:18. În Scripturile ebraice este folosit termenul ebraic habBáʽal (lit. „Baalul”) cu referire la această zeitate. (Ju 2:13; 1Re 16:31; 18:25) Termenul ebraic apare și la plural (Baalii), din câte se pare cu privire la diferite zeități locale considerate stăpâni sau protectori ai unui loc. (Ju 2:11; 8:33; 10:6) Termenul ebraic báʽal (fără articolul hotărât) înseamnă „proprietar”, „stăpân”. (Ex 21:28; 22:8)

Dumnezeu: Aici, Pavel citează din De 29:4 și din Is 29:10. În textul ebraic, în aceste versete nu apare cuvântul „Dumnezeu”, însă se pare că Pavel a citat din Septuaginta. Majoritatea manuscriselor acestei versiuni spun în De 29:4 (29:3, LXX): „Domnul Dumnezeu nu v-a dat . . .”. Așa cum se explică în Ap. C1, copiile Septuagintei de pe vremea lui Pavel conțineau probabil redarea: „Iehova Dumnezeu nu v-a dat . . .”. De fapt, conform dovezilor, într-un fragment al Septuagintei (din colecția de papirusuri Fouad Inv. 266) care conține De 29:4 apare Tetragrama urmată de termenul grecesc pentru „Dumnezeu”. Așadar, este posibil ca Pavel să fi scurtat puțin citatul din Septuaginta, folosind doar cuvântul „Dumnezeu”, așa cum apare Ro 11:8 în manuscrisele grecești disponibile. (Un caz similar de citat mai scurt se găsește în Fa 7:37; vezi nota de studiu.) Tetragrama apare în textul ebraic în De 29:4 și în Is 29:10, precum și în unele traduceri în ebraică ale versetului din Ro 11:8 (având simbolurile J^{7, 8, 10, 14, 15, 20} în Ap. C4).

Masa: Posibil, o aluzie la o masă pentru jertfe sau la un ospăț. Pavel citează aici din Ps 69:22, unde termenul „masa” este folosit în paralel cu termenul „bunăstarea” și, din câte se pare, se referă la binecuvântări. Pavel aplică acest psalm la iudei. Majoritatea lor au ajuns să se poticnească și să-l respingă pe Isus. Aceasta s-a datorat în parte convingerii lor ferme că aveau să se bucure mereu de binecuvântarea lui Dumnezeu doar pentru că erau descendenți ai lui Avraam. (Mt 3:9; Ioa 8:39) Punctul lor de vedere eronat avea să le aducă în final „o pedeapsă”.

lume: În acest context, Pavel folosește termenul „lume” (în greacă, kósmos) în paralel cu expresia oamenii națiunilor (adică neevreii). El face distincție între „lume” și poporul Israel, cu care Dumnezeu încheiase un legământ. De asemenea, Scripturile grecești creștine folosesc de multe ori termenul kósmos cu referire la oamenii care nu sunt continuatori ai lui Cristos. Termenul grecesc tradus prin „lume” apare cu acest sens doar în Scripturi. (Vezi nota de studiu de la Ioa 15:19.)

apostol al națiunilor: Adică al neevreilor. Când Pavel s-a convertit la creștinism, probabil în aproximativ 34 e.n., Isus a spus despre el: „Omul acesta este un vas pe care l-am ales să-mi ducă numele la națiuni, precum și la regi și la israeliți”. (Fa 9:15) Astfel, Pavel a fost ales de Domnul Isus Cristos ca „apostol al națiunilor”, ca trimis al său la națiuni. (Fa 26:14-18; Ro 1:5; Ga 1:15, 16; 1Ti 2:7) Deși Pavel era ferm convins de apostolatul său și avea dovezi clare cu privire la această numire, Biblia nu spune nicăieri că el l-ar fi înlocuit pe unul dintre ‘Cei doisprezece’ și nici Pavel nu a declarat că făcea parte dintre aceștia. (1Co 15:5-8; compară cu nota de studiu de la Fa 1:23)

îmi glorific: Sau „îmi prețuiesc”. Verbul grecesc doxázō (a glorifica, a da glorie), înrudit cu substantivul dóxa (glorie, onoare), este folosit deseori în contexte în care se vorbește despre gloria adusă lui Dumnezeu. (Mt 5:16; 9:8; Mr 2:12; Lu 2:20; 5:25, 26; Fa 4:21; 11:18; Ro 15:6, 9) În acest context, verbul poate însemna „a se mândri cu”, „a lua în serios”, „a se dedica întru totul”. Pavel arată că își prețuia foarte mult „serviciul”, considerându-l cea mai mare onoare.

serviciul: Când Isus a fost pe pământ, el și-a trimis continuatorii să facă discipoli din oamenii tuturor națiunilor. (Mt 28:19, 20) Pavel a numit această lucrare „misiunea [lit. serviciul] împăcării”. Așa cum explică el însuși, creștinii ‘roagă’ lumea înstrăinată de Dumnezeu ‘să se împace‘ cu El. (2Co 5:18-20) Pavel s-a dedicat întru totul serviciului pentru oamenii din națiuni, dar, în același timp, a dorit din inimă ca și unii evrei să facă pașii necesari în vederea salvării. (Ro 11:14) Sensul de bază al termenului grecesc diakonía este „serviciu”, iar verbul înrudit este folosit uneori în Biblie cu referire la unele servicii comune, cum ar fi servirea la mese. (Lu 4:39; 17:8; Ioa 2:5) Aici se referă la serviciul creștin. Acesta este un serviciu nobil, care constă în satisfacerea necesităților spirituale ale altora.

poporul meu: Lit. „carnea mea”. Pavel se referă aici la conaționalii săi israeliți. (Compară cu Ge 37:27.)

rădăcina . . . ramurile: Aici, Pavel compară împlinirea scopului lui Dumnezeu referitor la legământul avraamic cu un măslin. Iehova, rădăcina pomului, dă viață Israelului spiritual. (Is 10:20) Isus, trunchiul pomului, este partea principală a descendenței lui Avraam. (Ga 3:16) Pavel spune că ramurile, luate împreună, reprezintă „numărul complet” al celor care formează partea secundară a descendenței lui Avraam. (Ro 11:12, 25; Ga 3:29)

unele ramuri au fost tăiate: Adică evreii care l-au respins pe Isus au fost, la rândul lor, respinși.

tu, deși erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit: Aici, Pavel li se adresează tot creștinilor neevrei (Ro 11:13) și continuă ilustrarea despre măslinul de cultură. Prin această ilustrare, el arată cum se împlinește scopul lui Dumnezeu cu privire la legământul avraamic. (Vezi nota de studiu de la Ro 11:16.) Inițial, doar evreii au avut posibilitatea de a fi incluși în acel legământ. Acum însă, Iehova le dădea și neevreilor ocazia de a face parte din descendența lui Avraam, ca iudei spirituali. Pavel îi compară pe neevrei cu ramurile unui alt pom, ale unui măslin sălbatic, care sunt altoite în măslinul de cultură. Congregația din Roma era formată din creștini fideli evrei și neevrei, care trebuiau să dea cu toții rod în sens spiritual. (Ro 2:28, 29)

altoit: Altoirea presupune introducerea unei ramuri sau a unui vlăstar de la un pom care produce roade bune într-un pom care produce roade de calitate inferioară. După ce se sudează, ramurile altoite produc roade de calitate, asemănătoare celor produse de pomul din care au fost luate. Aici însă, Pavel menționează un proces „contrar naturii”, spunând că ramurile unui pom inferior sunt altoite într-un măslin de cultură. Din câte se pare, aceasta era o practică folosită de unii agricultori din secolul I. (Vezi nota de studiu de la Ro 11:24.) Termenul grecesc pentru „a altoi” apare doar în Romani, capitolul 11.

altoit contrar naturii în măslinul de grădină: În mod normal, agricultorii altoiau ramuri luate de la un măslin de cultură, sau de grădină, într-un măslin sălbatic. În acest fel, măslinul sălbatic producea roade mai bune, asemănătoare celor produse de pomul din care fuseseră tăiate ramurile. Procesul invers – altoirea ramurilor sălbatice într-un pom de cultură – era oarecum neobișnuit și, în general, nu dădea rezultate bune. Totuși, unii agricultori din secolul I altoiau câteodată o ramură dintr-un măslin sălbatic într-unul de cultură. (Vezi Galerie multimedia, „Altoirea unei ramuri de măslin”.) Făcând referire la un astfel de procedeu neobișnuit, chiar nenatural, sau contrar naturii, Pavel dă mai multă greutate ilustrării. El folosește ilustrarea despre măslinul de cultură pentru a explica cum se împlinește scopul lui Dumnezeu referitor la legământul avraamic. Pavel îi aseamănă pe cei care făceau parte din descendența lui Avraam cu ramurile acestui măslin simbolic. (Ro 11:21) Creștinii neevrei sunt comparați cu ramurile luate dintr-un măslin sălbatic, întrucât anterior fuseseră înstrăinați de poporul lui Dumnezeu, Israel, ai cărui membri erau descendenți ai lui Avraam și moștenitori ai legământului încheiat de Iehova cu el. (Ef 2:12) Dar, când unii evrei – ramurile măslinului de cultură – au dovedit lipsă de credință, Dumnezeu i-a respins și i-a ‘tăiat’ din măslin. (Ro 11:20) În locul lor, Iehova a altoit neevrei. (Ga 3:28, 29) Așa cum ramurile luate dintr-un măslin sălbatic cresc și se dezvoltă când sunt altoite într-un măslin de cultură, tot așa creștinii neevrei primesc mari binecuvântări deoarece beneficiază de „seva [lit. grăsimea]” rădăcinii măslinului de grădină. Această măsură a subliniat bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu față de creștinii neevrei, care nu aveau niciun motiv să se laude. (Ro 11:17; compară cu Mt 3:10; Ioa 15:1-10)

măslinul de grădină: Această expresie reprezintă traducerea termenului grecesc kalliélaios, compus din termenul pentru „măslin” și un prefix care provine din cuvântul kalós. Kalós înseamnă „bun”, „excelent” și se referă la ceva adecvat pentru a-și îndeplini funcția ­– ca un măslin care este cultivat pentru a produce mult rod de calitate. Aici, măslinul de grădină, sau de cultură, este pus în antiteză cu măslinul care este sălbatic (agriélaios; lit. „măslinul de câmp”).

În felul acesta, tot Israelul va fi salvat: Adică tot Israelul spiritual, „Israelul lui Dumnezeu”. (Ga 6:16; Ro 2:29) Scopul lui Dumnezeu este ca 144 000 de israeliți spirituali să fie salvați și să domnească cu Fiul său în cer. Scopul lui se va împlini „în felul acesta”, adică prin altoirea figurativă a ramurilor dintr-un „măslin sălbatic” în „măslinul de grădină”, astfel încât toate ramurile acestuia să dea rod din abundență. (Ro 11:17-25; Re 7:4; 14:1, 3) Cu alte cuvinte, creștinilor neevrei avea să li se permită să facă parte din Israelul spiritual. Unii erudiți consideră că expresia grecească de la începutul versetului ar trebui redată prin „și apoi” sau „și în cele din urmă”, însă redarea „în felul acesta” se găsește în multe lexicoane și traduceri ale Bibliei.

Eliberatorul: Sau „Salvatorul”. Aici, Pavel citează cuvintele din Is 59:20, așa cum apar ele în Septuaginta. El aplică această profeție la creștinii care formează „Israelul lui Dumnezeu”. (Ga 6:16) Pavel arată că profeția se va împlini în mod deplin când numărul celor care compun Israelul spiritual va fi complet.

Iehova: În textul ebraic original, în Is 40:13, verset citat aici, apărea numele divin, reprezentat prin patru consoane ebraice (transliterate YHWH). Expresiile grecești traduse prin „a ajuns să cunoască mintea” și „a devenit sfătuitorul lui” corespund redării din Septuaginta.

Amin: Vezi nota de studiu de la Ro 1:25.