Când s-a confruntat cu încercări, Iov a asemănat viața cu „o muncă obligatorie” (Iov 7:1; w06 15/3 14 ¶10)

Suferința l-a determinat să vorbească deschis despre sentimentele sale (Iov 7:11)

El chiar a spus că nu mai voia să trăiască (Iov 7:16; w20.12 16 ¶1)

Dacă simți la un moment dat că viața nu mai are niciun rost, varsă-ți inima înaintea lui Iehova în rugăciune și vorbește despre sentimentele tale cu un prieten matur. Acesta ar putea fi primul pas care să te ajute să te simți mai bine. (g 1/12 16, 17)