Întîlnirile şi curtarea
Capitolul 19
Întîlnirile şi curtarea
1–4. (a) Cînd au devenit întîlnirile obişnuite? (b) Cum vin în existenţă căsătoriile în ţările în care întîlnirile nu se obişnuiesc? (c) Ce hotăreşte pînă la urmă, dacă un obicei este bun sau rău?
FIECARE om normal ar dori să găsească bucurie în viaţă. Biblia arată că această dorinţă este justă, căci ea priveşte bucuria ca „rod“ al spiritului lui Dumnezeu (Galateni 5:22). Îndeosebi în ţările apusene mulţi tineri consideră întîlnirile drept una dintre cele mai sigure căi de a găsi bucuria. Deseori, ei îşi dau întîlniri pentru a fi împreună cu cineva de sex opus, fără vreun alt însoţitor. Ce este de spus despre aceasta?
2 Ai putea considera întîlnirile ca fiind un lucru absolut normal, fiindcă sînt la modă în multe ţări. Dar lucrurile n-au stat întotdeauna aşa. În cartea The Family in Social Context se spune: „Întîlnirile, aşa cum le cunoaştem, s-au manifestat, probabil, abia după primul război mondial.“ În multe ţări, întîlnirile între parteneri n-au fost niciodată ceva obişnuit. Există şi astăzi ţări în care mirele şi mireasa se văd prima dată abia în ziua nunţii. Toate convenţiile necesare pentru încheierea căsătoriei sînt făcute de către părinţi sau probabil printr-un „mijlocitor“ sau „peţitor“.
3 Dacă trăieşti într-o ţară, în care se obişnuieşte ca tinerii să meargă împreună şi să-şi aleagă singuri partenerul de căsătorie, ar putea să-ţi pară de neconceput că în alte ţări nu este aşa. Totuşi, persoanele care locuiesc în astfel de ţări, se miră, poate, de unele datini şi obiceiuri care domină acolo unde trăieşti. Ei ar putea să vadă întîlnirile şi alegerea partenerului, printre tineri nerezonabile şi chiar necuviincioase. O fată din India a declarat unui consultant apusean pentru căsătorii; „Cum am putea noi aprecia caracterul unui tînăr pe care-l întîlnim şi cu care ne împrietenim? Noi sîntem tinere şi neexperimentate. Părinţii noştri sînt mai bătrîni şi mai pricepuţi, şi ei nu se lasă aşa uşor amăgiţi ca noi. (. . .) Eu găsesc foarte important să mă căsătoresc cu un bărbat cumsecade. Eu aş putea uşor să fac o greşeală dacă ar trebui să-l caut eu însumi.“
4 În loc de a avea vederi înguste şi de a crede că practicile obişnuite ar fi cele mai bune, ar trebui să ne străduim să ne lărgim orizontul. În final, rezultatele sînt concludente pentru faptul dacă un obicei este bun sau rău. În Biblie citim, în Ecleziast 7:8: „E mai bun sfîrşitul unui lucru, decît începutul lui.“ Şi noi trebuie să admitem că în multe ţări, în care tinerii se cunosc intim şi îşi aleg ei înşişi partenerul de căsătorie, un procent mare de căsătorii nu merge bine, ci se termină în faţa instanţei judecătoreşti pentru divorţ.
ÎNTÎLNIRILE
5–8. (a) Cum ne ajută cuvintele din Ecleziast 11:9, 10, să examinăm urmările cursului vieţii noastre, care se văd abia mai tîrziu? (b) Pentru ce doresc mulţi tineri să aibă întîlniri?
5 Dacă pui preţ pe a aprofunda ceva, ar trebui nu numai să vezi unde duc întîlnirile imediat, ci şi cum se răsfrîng ele pe termen lung. Creatorul nostru este alături de noi ca ajutor. El ar dori ca noi să devenim şi să rămînem fericiţi. De aceea, în Cuvîntul său găsim invitaţia: „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cît eşti tînăr, umblă pe căile alese de inima ta şi îndepărtează răul din trupul tău, căci tinereţea şi zorile vieţii sînt trecătoare“ (Ecleziast 11:9, 10). Ce înseamnă aceasta?
6 Aceasta înseamnă că Creatorul doreşte ca tu să te bucuri de tinereţea ta. În acelaşi timp, însă, el ar dori ca tu să nu apuci o cale care să se răsfrîngă dezavantajos asupra vieţii tale de mai tîrziu. Din păcate, aceasta se întîmplă foarte adesea, fapt pentru care un scriitor din zilele noastre s-a simţit îndemnat să scrie: „Cei mai mulţi oameni îşi folosesc primii ani ai vieţii lor, pentru a-i strica pe cei din urmă.“ Desigur, tu n-ai dori să ţi se întîmple aşa ceva. De asemenea, nici Dumnezeu n-ar dori aceasta. Biblia arată, însă, de asemenea, în cartea Ecleziast că Dumnezeu îi face răspunzători pe tineri pentru ceea ce fac. Tinereţea lor nu-i va feri de a purta consecinţele cursului pe care l-au apucat.
7 Există o strînsă interdependenţă între acestea şi întîlniri. Cum aşa? Ei bine, întreabă-te totuşi: „Pentru ce aş dori să am întîlniri? Ce caut eu, un lucru pe care nu l-aş putea avea în societatea multor altora? De ce doresc să fiu împreună cu cineva de alt sex?“ Nu este, în principal, fiindcă tu simţi un interes crescînd pentru sexul opus? Aceasta reiese din faptul că farmecul corporal al cuiva în general are mult de a face cu faptul dacă este dorit ca partener pentru întîlniri.
8 Mulţi tineri care îşi cunosc intens partenerul afirmă deschis că ei nu se gîndesc încă serios la căsătorie, că ei nu doresc, în realitate, ca partener de căsătorie persoana cu care îsi dau întîlniri. În cele mai multe locuri în care întîlnirile cu un partener sînt obişnuite, acestea sînt considerate, pur şi simplu, ca un mod de distracţie, ca o posibilitate de a petrece o seară sau un sfîrşit de săptămînă. Unii tineri care nu voiesc să fie „altfel“ decît ceilalţi, au o prietenă pentru că cei de aceeaşi vîrstă cu ei, de asemenea, au o prietenă. Nu există, în schimb, nici o îndoială că a-şi da întîlniri poate duce la „neplăceri“ şi chiar la „nefericire“. Să vedem pentru ce.
URMĂRILE ATINGERILOR CORPORALE
9–11. (a) Ce fel de atingeri corporale sînt, de obicei, legate de întîlniri? Pentru ce există înclinaţia naturală de a deveni tot mai intim? (b) Pentru ce poate să ducă aceasta pentru persoane necăsătorite la tensiuni nervoase? (c) Ce nenorocire poate să urmeze, dacă atingerile corporale duc la curvie?
9 Întîlnirile sînt, de cele mai multe ori, legate de atingeri corporale — ţinerea mîinii, sărut şi multe altele. La început, atingerea mîinii ar putea fi deja foarte plăcută, şi are drept efect că respectivul se aprinde lăuntric. Dar după un anumit timp, îşi poate pierde farmecul şi nu mai are acelaşi efect. Respectivilor ar putea să le placă din nou, abia cînd merg un pas mai departe, cînd, de exemplu, se sărută. Dar poate chiar şi aceasta va deveni curînd ceva obişnuit, ba chiar întrucîtva plictisitor. Cum aşa?
10 Aceasta se întîmplă fiindcă patima sexuală aparţine unui lanţ care poate duce la un anumit rezultat. Prima verigă este prima atingere. Ultima verigă este contactul sexual care, după Cuvîntul lui Dumnezeu, este rezervat partenerilor de căsătorie. Tot ceea ce este intercalat, poate să conducă la această ultimă verigă a lanţului. Este raţional, aşadar, dacă nu eşti căsătorit, să începi cu prima sau cu o altă verigă a lanţului? A face aceasta, aduce numai „neplăceri“. Din ce cauză? Deoarece corpul este înclinat spre ceva ce încă nu-i aparţine, anume spre ultima verigă a lanţului. A da imbold poftei după contact sexual, dar a nu o satisface, duce la dezamăgire, precum şi la tensiuni nervoase.
11 Chiar curvia nu pune capăt, „neplăcerii“. În loc de aceasta, ea poate duce la „nefericire“. Cum? Există o mulţime de motive. Curvia poate duce la o boală genitală. Fata poate rămîne gravidă şi, prin aceasta, o pereche s-ar simţi constrînsă să încheie o căsătorie de care ea, în realitate, nu este pregătită. Aceasta nu ar duce la un viitor fericit. Tînărul ar putea refuza chiar căsătoria cu tînăra fată. Atunci ea trebuie să crească copilul singură, fără soţ. Sau s-ar simţi, poate, ispitită să facă avort care după Biblie, este un fel de ucidere. Nu este aceasta o „nenorocire“? Poate tu ai convingerea că a-ţi da întîlniri nu va atrage după sine aceste urmări. Dar mulţi din cei care au ajuns în asemenea greutăţi, au fost tot aşa de convinşi ca şi tine. Întrebarea este dacă tu eşti gata sau nu pentru căsătorie.
DEZVOLTAREA TA PERSONALĂ
12, 13. Cum pot întîlnirile să împiedice dezvoltarea personalităţii? De aceea, ce fel de relaţii sînt mai folositoare?
12 Chiar dacă întîlnirile nu duc neapărat la „nenorocire“, ele pot avea, totuşi, alte dezavantaje. Un dezavantaj este că, prin aceasta, interesul tău se limitează numai la o singură persoană — şi aceasta într-un timp în care, pentru dezvoltarea ta spre maturitate emoţională, ar fi de mare folos dacă ai relaţii cu multe persoane diferite. Dacă eşti încă băiat, concentrează-te, înainte de toate, asupra faptului de a deveni într-adevăr un bărbat, întreţinînd prietenie mai ales cu bărbaţi care iubesc ceea ce este drept. Tu poţi învăţa de la ei virtuţi bărbăteşti şi felul de a fi al bărbaţilor. Dacă eşti o fată tînără, interesează-te atunci, înainte de toate, de faptul ca să creşti cu adevărat spre gradul de femeie, trăgînd foloase din comunitatea ta cu femeile care te ajută în domeniul atribuţiilor femeieşti şi în cel al naturii intime de femeie. Prin întîlniri cu un partener, o astfel de dezvoltare va fi întreruptă şi împiedicată.
13 Înainte de a fi fost obişnuite întîlnirile, tinerii aveau multe lucruri, care le-au produs bucurie. Această posibilitate o ai şi tu. Tu poţi să-ţi găseşti prieteni adevăraţi, să te distrezi cu aceştia, să înveţi, să-ţi însuşeşti dexterităţi, să lucrezi la anumite teme, să participi la jocuri şi să vizitezi monumente. Şi aceasta îţi poate produce mare bucurie, chiar dacă le faci toate acestea cu cineva de acelaşi sex sau cu mai mulţi. Adesea vei constata că bucuria ta este cu atît mai mare cu cît este mai mare cercul tău de prieteni şi dacă el cuprinde pe unii care sînt de aceeaşi vîrstă cu tine, unii mai în vîrstă, iar alţii mai tineri.
CÎND SĂ SE ÎNCHEIE CĂSĂTORIA?
14, 15. (a) Cum gîndeşti despre o căsătorie timpurie? (b) Ce răspundere au părinţii, dacă copiii lor au dorinţa să se căsătorească?
14 Odată vine totuşi timpul în care cineva, ca tînăr, doreşte să se căsătorească. Timpul cel mai bun pentru aceasta ar fi cînd respectivul este încă un copil? În general nu, căci faptele arată că cele mai multe căsătorii timpurii nu sînt aşa de fericite ca acelea la care partenerii (sau cel puţin unul din ei) sînt mai în vîrstă cînd se încheie căsătoria. Un sociolog a scris: „Cercetările au arătat că cota de divorţuri sau numărul căsătoriilor nefericite este mult mai ridicat la căsătoriile timpurii, decît la perechile care s-au căsătorit mai tîrziu.“
15 Pe de altă parte, nu există, însă, nici o bază biblică pentru a se respinge cu totul căsătoria timpurie. În general, legea acordă părinţilor dreptul, pe baza capacităţii lor de a-şi da părerea, să hotărască ce este cel mai bine pentru copiii lor şi ce contribuie cel mai potrivit la fericirea şi binele acestora. Ei pot să decidă să dea sau nu fiilor sau fiicelor lor, care se găsesc sub propria lor supraveghere, permisiunea de a se căsători. Dar avînd în vedere multele probleme care se ivesc astăzi şi considerînd cifra ridicată a căsătoriilor desfăcute, abia după o matură chibzuinţă ar trebui să hotărască. Aceste fapte ar trebui să determine şi pe tineri să fie atenţi, ca să nu-şi găsească aplicare asupra lor proverbul: „Căsătoreşte-te în grabă şi regretă pe îndelete!“ Este neînţelept să năvăleşti pe o uşă numai pentru că e deschisă, dacă nu ai o bănuială măcar despre ce te-ar putea aştepta în dosul ei.
ALEGEREA UNUI PARTENER DE CĂSĂTORIE
16–19. (a) Cum se dovedeşte folositoare aplicarea principiului din Galateni 5:13, dacă tinerii au voie să-şi aleagă singuri partenerul? (b) Ce ţel ar trebui să aibe curtarea? La ce trebuie, deci, să fie cineva gata, dacă se angajează în curtare? (c) Pentru ce este avantajos să se cunoască o persoană de alt sex în comunitate cu alţii?
16 În unele părţi ale lumii, unui tînăr îi este permis să fie împreună cu o fată numai atunci cînd este prezent cel puţin unul din părinţi sau o altă persoană mai în vîrstă. Totuşi, în multe ţări din apus se permite, adesea, unei perechi să fie împreună fără însoţitori. De aceea, se ridică întrebarea: Cum ar trebui să se comporte tinerii care dispun de această libertate dacă ei doresc ca, curtarea lor să ducă la o căsătorie fericită şi reuşită?
17 Libertatea aduce după sine întotdeauna răspundere. În cazul că tu te vezi pus acum în faţa întrebării amintite, ar fi bine să te gîndeşti la principiul bun care se găseşte în Galateni 5:13. Apostolul Pavel vorbeşte aici, natural, despre libertatea spirituală pe care creştinismul o aduce acelora care îl acceptă. Totuşi, acest principiu se poate aplica oricărui fel de libertate, mai ales atunci cînd am dori să ne folosim de ea ca să obţinem rezultate bune şi să dobîndim favoarea lui Dumnezeu. Apostolul a scris: „Natural, voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor; numai nu folosiţi această libertate ca un prilej pentru firea pămîntească, ci în dragoste serviţi-vă unul pe altul ca sclavi.“ Adevărata iubire — faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru, deci şi faţă de persoana căreia îi facem curte — va contribui la aceea ca noi să nu întrebuinţăm libertatea pe care o posedăm într-un mod egoist şi vătămător.
18 O curtare cu cineva de alt sex numai atunci este bună, cînd cineva intenţionează să se căsătorească. Atît timp cît cineva nu este gata să preia îndatoririle legate de căsătorie, n-ar trebui să întreţină o asemenea prietenie. Natural, tu poţi să nu ştii dinainte, dacă ai dori să te căsătoreşti sau nu cu o anumită persoană. De aceea, este rezonabil să nu se acorde pripit atenţie exclusivă unei fete (sau unui tînăr). Totuşi, faptul acesta nu e un motiv de a face curtări una după alta, care sînt, pur şi simplu, ocupaţii sentimentale neserioase sau un şir de flirturi.
19 Chiar atunci cînd eşti interesat de cineva, ar fi rezonabil să-ţi limitezi relaţiile cu această persoană la ocaziile în care voi sînteţi împreună cu o grupă. Pentru ce? Pentru că, de fapt, sub astfel de împrejurări poţi să descoperi adesea mai bine ce fel de însuşiri are cineva. Noi cu toţii sîntem înclinaţi să ne prezentăm aşa cum sîntem în realitate, dacă nu avem presimţirea că sîntem observaţi în mod deosebit de cineva. Dar de îndată ce o pereche se desparte de grup, este evident că amîndoi se străduiesc să se poarte aşa cum îi place celuilalt şi să reflecteze ceea ce îi place sau nu îi place celuilalt. Uneori, prin aceasta se voalează propria personalitate. Dacă o pereche începe să meargă împreună, s-ar putea întîmpla să se îndrăgostească repede unul de altul, şi să vadă unul pe altul prin „ochelari trandafirii“. Dacă doi oameni se căsătoresc numai pentru că s-au îndrăgostit, rezultă, adesea, o deşteptare la o realitate tristă.
20–22. (a) Pentru ce trebuie să fie cineva cinstit şi neegoist la alegerea partenerului? (b) Ce poţi cunoaşte în decursul curtării, despre viitorul tău partener conjugal? Ce fel de însuşiri îţi doreşti mai cu seamă la un partener de căsătorie?
20 De obicei, curtarea pleacă de la bărbat, în timp ce-l interesează o fată. Dacă el este neschimbător şi vorbeşte serios, atunci ea poate să presupună, pe bună dreptate, că el doreşte să se căsătorească cu ea. Ce urmează atunci? Ei bine, ea ar trebui să se întrebe, dacă i s-ar potrivi ca soţ. Dacă este sigură că nu şi-l poate imagina ca viitorul ei soţ, ar proceda crud, dacă ea s-ar purta în aşa fel încît afecţiunea lui faţă de ea să crească. Există fete care se lasă curtate de un tînăr, pentru ca alţii să vadă că sînt dorite şi că sînt apte de căsătorie, în speranţa că vor fi observate de alţi tineri. Dar există şi tineri, care se comportă în mod asemănător. Ei cred că ar putea să se „joace“ cu o fată, se amuzează de-a dreptul şi apoi, cînd se văd încolţiţi în mod serios, îşi retrag la timp capul din capcană. Cine-şi întrebuinţează libertatea într-un astfel de mod egoist, provoacă altuia dureri sufleteşti şi răni, pentru care, poate sînt necesare luni sau chiar ani pentru a fi vindecate.
21 Libertatea de a curta un partener, este numai atunci folositoare, cînd cineva se foloseşte de ea în mod neegoist. Se primeşte prin aceasta ocazia de a cunoaşte mai de aproape persoana, cu care cineva îşi va petrece eventual restul vieţii sale. Dacă fiecare este cinstit faţă de celălalt, se familiarizează cu ceea ce-i place sau îi displace celuilalt, cu felul lui de a vedea, cu temperamentul şi predispoziţia sa, precum şi cu modul de a reacţiona la probleme şi greutăţi. Pe bună dreptate tu ai dori să ştii: Este el prietenos, simpatic? Respectă el pe părinţii săi şi persoanele mai în vîrstă? Este el modest şi smerit sau arogant şi încăpăţînat? Poate el să se stăpînească şi este el echilibrat sau îşi dă drumul? Este copilăros? Are obiceiul să facă mutre? Ajunge chiar şi la accese de furie? Deoarece o mare parte a vieţii constă din muncă, ar trebui să te întrebi, de asemenea, dacă există la el semne că e leneş sau responsabil şi dacă este înclinat să risipească banii. Ce aspect au planurile lui de viitor? Doriţi să aveţi copii, sau sînteţi interesaţi într-o anumită carieră? Într-un articol intitulat „Semnele de alarmă în decursul curtării“ se spune: „Studiul nostru despre perechile logodite şi căsătorite fericit sau nu, a demonstrat că perechile căsătorite nefericit, de regulă s-au gîndit foarte diferit la ţelul şi rostul vieţii.“ — Medical Aspect of Human Sexuality‚ noiembrie 1970, pag. 43.
22 Înainte de toate, tu ar trebui să descoperi în ce măsură celălalt ia în consideraţie principiile lui Dumnezeu în legătură cu interesele şi planurile sale. Şi dacă toate acestea sînt lămurite, se ridică întrebarea: Vă potriviţi unul cu altul? Dacă observi deosebiri grave nu te înşela pe tine însuţi, gîndindu-te că în căsătorie ele s-ar compensa automat. Tensiunile cauzate de astfel de deosebiri, vor ieşi în căsătorie, probabil, şi mai lămurit în evidenţă.
COMPORTARE DECENTĂ ÎN DECURSUL CURTĂRII
23–26. (a) Socoteşti că e potrivit dacă o pereche, care ar dori să se căsătorească, se ţine de mînă, se sărută şi se îmbrăţişează? (b) Cum se poate face cineva vinovat de „comportare desfrînată“ şi de „necurăţenie“? Pentru ce este important să se ferească de aceasta? (Galateni 5:19, 21).
23 În ţările, în care părinţii n-au nimic împotrivă ca perechile necăsătorite să fie împreună, fără însoţitori, sau să iasă împreună, asemenea perechi îşi dovedesc dragostea lor adesea prin faptul că se ţin de mînă, se sărută, sau chiar se îmbrăţişează. Părinţii au natural, datoria, să dea anumite directive fiilor şi fiicelor lor, după care ei ar trebui să se comporte. Bătrînii din adunarea creştină pot să atragă atenţia tinerilor asupra principiilor rezonabile, care sînt cuprinse în Cuvîntul lui Dumnezeu şi fiecare, care doreşte sincer să procedeze înţelept, va fi gata cu plăcere să urmeze un asemenea sfat.
24 Biblia nu condamnă categoric numai curvia, adică contactul sexual între necăsătoriţi, chiar şi între logodiţi, ci ea previne şi cu privire la imoralitate şi „necurăţenie“, care, în decursul curtării, constituie un pericol (Galateni 5:19, 21). O pereche, care respectă aceste avertismente, se fereşte de mult necaz şi nu intră în primejdie, de a se nelinişti mai tîrziu din pricina amintirilor unei comportări necuviincioase. Totuşi ce este după Biblie o comportare necurată? Ce aparţine de aceasta?
25 „Ţinerea de mînuţă“ poate să fie, la o pereche, care intenţionează să se căsătorească, o pură expresie de dragoste. Este clar că din aceasta ia naştere o anumită excitaţie, totuşi, aceasta este ceva firesc şi nu neapărat ceva rău. Chiar şi numai privirea viitorului partener de viaţă poate pricinui un astfel de efect şi poate produce „bătăi de inimă“ (Cîntarea cîntărilor 4:9). N-ar trebui, însă, să uităm că omul aşa este creat ca, prin atingerea corporală, să i se ridice tensiunea erotică. Unele perechi ar putea să-şi impună limite serioase, în ce priveşte atingerile corporale, deoarece ele cunosc primejdiile care sînt legate de acestea. Nimeni n-ar trebui să le critice sau să rîdă de ele din cauza conştiinciozităţii lor.
26 Chiar şi un sărut la o pereche care intenţionează să se căsătorească, poate fi expresia pură a dragostei — sau contrariul. Întrebarea este, ce rol joacă aici pofta. Unii se pot săruta atît de senzual încît să se excite sexual. Excitaţia sexuală pregăteşte perechea pentru contactul sexual, dar acest privilegiu este rezervat după legea lui Dumnezeu, numai soţilor. Dacă o pereche desconsideră conştient, legea lui Dumnezeu, stîrnindu-şi poftele cu voia şi fără ruşine, fie prin atingerea organelor genitale, fie în alt mod, se face astfel vinovată de „necurăţenie“ şi „comportament desfrînat“.
27–30. Din ce motive ar trebui să evite o pereche să-şi excite foarte tare poftele înainte de căsătorie?
27 Noi n-ar trebui să ne înşelăm. Dacă ştim că ne lipseşte stăpînirea de sine în acest domeniu, n-ar trebui să acceptăm nici un risc şi să nu punem în joc viitorul nostru sau pe acela al partenerului nostru. Ai circula tu cu un automobil pe o şosea prăpăstioasă, plină de curbe dacă ai şti că frînele nu sînt în regulă? Tu trebuie să chibzuieşti dinainte cum vrei să procedezi în această privinţă. La urmă e prea tîrziu. Dacă poftele sexuale încep să se agite, este în general greu să te fereşti, căci ele devin extrem de puternice. Cine permite ca patima să devină tot mai puternică, aşa încît să ia naştere o poftă după relaţii sexuale — asupra cărora el nu are nici un drept, deoarece încă nu este căsătorit — va trebui să ispăşească pentru aceasta cu tensiuni nervoase şi frustrare. Este aşa ca şi cînd cineva ar citi o carte captivantă şi ar trebui să constate că ultimul capitol este rupt.
28 Aceia care îşi păstrează curată relaţia, în decursul curtării au mult mai bune condiţii pentru căsătorie, decît o pereche, care îşi dă drumul şi devine tot mai intimă. Poate să respecte o fată pe un bărbat pe care trebuie încontinuu să-l refuze? Un tînăr, însă care are voinţă puternică, este plin de respect şi reţinut, va fi respectat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru o fată. O fată, mai cu seamă, trebuie să fie în clar cu faptul că bărbatul este mai excitabil decît femeia.
29 Dacă o pereche se dedă mereu la desmierdări senzuale, aceasta poate duce la o căsătorie pripită. În cartea Adolescence and Youth se spune: „Dacă doi oameni s-au îndrăgostit unul de altul, se cred în al şaptelea cer. Dacă se căsătoresc în această stare, ei ar putea să mizeze pe nişte aşteptări atît de mari în căsătorie, pe care nici o căsnicie n-ar putea să le satisfacă. Prelungirea curtării duce de obicei la o apreciere mai obiectivă a partenerului, ceea ce poate duce la o căsătorie în care partenerii au înţelegere unul pentru altul.“ Dacă îşi rezervă mai mult timp pentru curtare, este necesară desigur o reţinere mai mare, deoarece altfel poftele sexuale devin în curînd aşa de puternice, încît devin o primejdie.
30 Dacă o pereche nu-şi impune nici un fel de reţinere înainte de căsătorie, ar putea să se ivească după căsătorie în amîndoi îndoială şi suspiciune. Ei s-ar putea întreba: Ne-am căsătorit noi oare, într-adevăr, din dragoste? Sau am fost doar o victimă a patimei noastre? Am făcut noi o alegere rezonabilă? Tînăra soţie ar putea să înceapă a se îndoi de sinceritatea iubirii soţului ei şi să se întrebe, dacă el s-a căsătorit cu ea doar de dragul corpului ei şi nu din dragoste faţă de ea ca persoană.
31, 32. Cum poate o pereche să evite să excite poftele, lucru prin care ar prejudicia timpul curtării lor?
31 Pentru propria ta apărare şi în interesul unui viitor fericit, ar trebui să eviţi, prin urmare, situaţii care ţi-ar oferi ocazia pentru schimb de mîngîieri pătimaşe. O pereche, care are intenţia să se căsătorească, nu-şi poate ţine în cinste relaţia, dacă este în locuri singuratice sau în întuneric. Acelaşi lucru este valabil, dacă din pură plictiseală, pentru că, aparent, nu există ceva mai bun de făcut, îşi permit intimităţi. Cineva se poate distra şi într-un mod decent, de exemplu, la patinaj, jocul de tenis şi alte feluri de sport sau în timp ce merge să mănînce într-un restaurant, vizitează un muzeu sau contemplează monumentele. Cei doi au atunci simţămîntul că sînt singuri, pentru că nu se găsesc în cercul de cunoscuţi şi totuşi, se bucură de o anumită ocrotire, pentru că, în apropiere, sînt şi alţi oameni.
32 În loc să te gîndeşti că „pierzi“ ceva, dacă exerciţi reţinere, ar trebui să ţii minte lucrul pentru care te pregăteşti. Atunci îţi vei aduce aminte de timpul curtatului, în anii de mai tîrziu nu cu dezgust şi regret, ci cu bucurie.
[Întrebări de studiu]
[Ilustraţia de la pagina 153]
Au tinerii perspectiva de a deveni fericiţi în căsătorie, dacă schimbă mîngîieri senzuale în decursul curtării şi exercită tot mai puţină stăpînire de sine?
[Ilustraţia de la pagina 155]
Tinerii au multe posibilităţi de a se distra într-un mod cuviincios
