Capitolul 10

Ce crezi despre părinţii tăi?

1–3. (a) Ce trădează atitudinea unui om faţă de părinţii lui? (b) Ce atitudine au tinerii pe care-i cunoşti faţă de părinţii lor? Eşti de aceeaşi părere cu ei? (c) Ce fel de educaţie îi ajută pe tineri să-şi respecte părinţii şi pentru ce?

DACĂ-ŢI povestesc alţii ce cred despre părinţii lor, atunci povestesc şi despre ei înşişi. Da, felul în care vorbeşti despre părinţii tăi şi cum îi tratezi, lasă să se recunoască ce este în mintea şi inima ta. Faptul acesta spune mult ce fel de om eşti tu în prezent şi lasă, de asemenea, să se întrevadă clar ce fel de om vei fi, probabil, în viitor. Motivul pentru aceasta este că felul de comportare pe care-l dezvolţi acasă devine cu timpul o parte a personalităţii tale.

² Unii tineri dezvoltă aproape în fiecare domeniu o atitudine negativă faţă de părinţii lor. Mulţi sînt de părere că părinţii lor nu-i înţeleg, ba chiar că nici n-au încercat încă, şi consideră că părinţii lor sînt rămaşi în urmă şi că nu li se poate da nici o îndrumare folositoare în această lume cu trăire intensă. Acest spirit se dezvoltă mai ales într-o comportare în general rebelă. Dacă această pornire nu este înfrînată, ea poate deveni un obicei. Ea se va oglindi şi în comportarea faţă de persoanele din afara familiei, şi înainte ca tu să prevezi, ea poate să te ducă la greutăţi mari, dacă nu eşti gata să asculţi de legile care trebuie să servească pentru folosul şi apărarea societăţii umane.

³ Există, în schimb, alţii care nu gîndesc şi nu procedează aşa. Ei au respect faţă de părinţii lor în timp ce cresc. Aceşti tineri ştiu pentru ce există atîtea greutăţi în lume şi ce le va aduce viitorul. De aceea,  ei nu permit să se lase de acord cu unii şi să pătrundă în ei atitudinea negativă pe care o au aceştia. Ei sînt mulţumitori că părinţii lor le-au insuflat respectul faţă de cele mai înalte principii pentru comportarea omenească — principii care se găsesc în Cuvîntul scris, inspirat al lui Dumnezeu. Biblia dă sfatul: „Şi voi taţilor, nu întărîtaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi îndemnul autoritar al lui Iehova“ (Efeseni 6:4). Mulţi adolescenţi şi-au însuşit această educaţie şi sînt gata să-şi joace rolul. De aceea, ei îşi recunosc locul în instituţia familiei. La ei acasă domneşte o bună relaţie.

PĂRINŢII MERITĂ ASCULTARE

4–6. (a) Ce au făcut părinţii tăi pentru tine de cînd eşti în viaţă? (b) Cum poţi dovedi că eşti recunoscător pentru aceasta? (Efeseni 6:1, 2).

⁴ Cum stau lucrurile, însă, cu cei care nu sînt instruiţi de părinţii lor în principiile biblice? Să-i îndemne aceasta să nu-i respecte pe părinţi şi să nu asculte de ei? E evident ce-i drept, că educaţia pierde necondiţionat din valoare dacă ea nu este în armonie cu normele lui Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă că asemenea tineri n-ar trebui să aibe o atitudine bună faţă de părinţii lor. Pentru ce nu? Pentru aceasta există diferite motive.

⁵ Deoarece încă niciodată nu te-ai bizuit pe tine însuţi, probabil nu cunoşti, în înţelesul deplin al cuvîntului, ce au făcut părinţii tăi pentru tine. Totuşi, gîndeşte-te puţin: Din ziua naşterii tale, tatăl tău şi mama ta s-au îngrijit zilnic de tine. Ei te-au hrănit şi îmbrăcat, ţi-au dat un cămin şi s-au îngrijit ca să primeşti o educaţie şi o cultură.

⁶ Dacă ar trebui să angajezi pe cineva care să facă totul pentru tine, ce au făcut părinţii tăi de la naşterea ta, te-ar costa o mică avere. Şi pentru aceasta părinţii merită respect. Dacă mai tîrziu te  căsătoreşti şi vei avea tu însuţi copii, vei aprecia cu mult mai mult tot ce au făcut părinţii tăi pentru tine. Dar din ce cauză să nu se arate acum deja apreciere pentru aceasta? Dacă restitui părinţilor tăi ceva din iubirea pe care le-o datorezi, respectîndu-i şi ascultîndu-i, atunci tu arăţi că te dezvolţi ca un bărbat matur care este raţional şi apreciază persoanele care îi fac bine.

7–12. (a) Cum ar trebui să gîndească un tînăr despre greşelile părinţilor săi? (Matei 6:14, 15). (b) Ce poziţie a acordat Dumnezeu părinţilor, în conformitate cu Biblia? (Proverbe 6:20). Pentru ce este aceasta un aranjament necesar? (c) Cît de grav este dacă cineva nu ascultă de părinţii săi?

⁷ Aceasta n-ar trebui să însemne că părinţii tăi sînt perfecţi. Natural, şi ei fac greşeli. Dar şi tu faci greşeli şi, probabil încă şi mai multe decît ei, deoarece tu încă nu ai atîta experienţă de viaţă ca ei. Critici tu pe părinţii tăi pentru greşelile lor, în timp ce aştepţi ca ei să nu-ţi zică nimic despre ale tale? Pentru a fi consecvent, ar trebui să treci cu vederea peste greşelile lor, exact aşa cum trebuie ei să treacă cu vederea multele tale greşeli. Şi deoarece părinţii tăi au o răspundere cu mult mai grea decît ai tu, este de la sine înţeles că ei uneori greşesc. Aici se potriveşte principiul biblic: „Pentru cel ce nu practică milă, judecata va fi fără milă. Mila triumfă asupra judecăţii.“ — Iacob 2:13.

⁸ Uneori ai putea totuşi să consideri un lucru drept greşeală a părinţilor tăi care, în realitate, este pur şi simplu o părere. Ce ar trebui să faci tu dacă este cazul, şi dacă părinţii tăi au luat o hotărîre în problemele dubioase?

⁹ Gîndeşte-te că tu nu ocupi aceeaşi poziţie ca părinţii tăi. Părinţii ocupă în aranjamentul lui Dumnezeu o poziţie mai înaltă. Dumnezeu a dat părinţilor tăi o împuternicire şi o răspundere pe care tu încă nu le ai. În consecinţă, stă în competenţa lor să ia o  hotărîre definitivă în probleme care te privesc. Din această cauză şi Cuvîntul lui Dumnezeu dă sfatul: „Voi copii, fiţi supuşi părinţilor voştri în toate, căci aceasta este bine plăcut Domnului“ (Coloseni 3:20). Prin aceasta se înţelege, natural, că tu ar trebui să fii supus părinţilor tăi în toate cele ce nu se contrazic cu legea lui Dumnezeu.

¹⁰ În societatea omenească trebuie să existe o ordine. Fără ordine ar exista confuzie, ba chiar anarhie. De exemplu, nici un marinar nu dă ordin căpitanului său cum ar trebui să conducă nava şi nici un jucător de fotbal nu hotăreşte cum ar trebui să conducă preşedintele clubul de fotbal. Natural, atît un bun căpitan cît şi un bun preşedinte de asociaţie primesc cu plăcere propuneri făcute de alţii, ba ar putea chiar să le ceară aşa ceva. Dacă ei totuşi permit ca alţii să comande sau să hotărască ce să se facă, atunci autoritatea lor ar fi în curînd subminată şi ia naştere confuzie şi dezordine. Nu te gîndeşti la fel?

¹¹ Aşa trebuie să existe şi în familie o ordine. Aici Dumnezeu l-a aşezat pe tatăl să fie cap, iar mama trebuie să colaboreze strîns cu el. Ambilor părinţi li s-a dat supravegherea peste copiii lor. Dacă părinţii tăi, de exemplu, cer de la tine anumite lucruri, dacă hotărăsc cînd trebuie să fii seara acasă, cu cine ai voie să ai relaţii şi cum trebuie să te piepteni şi tu te supui, atunci tu dovedeşti respect faţă de aranjamentul lui Dumnezeu. Dacă, dimpotrivă, nu asculţi de părinţii tăi, tu desconsideri aranjamentul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că intri în conflict cu Dumnezeu care te-a creat, pe tine şi pe părinţii tăi. Tu ştii, de asemenea, cine va ieşi păgubit din toate acestea. Felul şi modul în care reacţionezi faţă de conducerea părinţilor tăi lasă de aceea să se întrevadă cum gîndeşti tu despre acela care stă deasupra noastră a tuturor şi căruia chiar şi părinţii tăi trebuie să se supună, anume Iehova Dumnezeu.

 ¹² Din această cauză Cuvîntul lui Dumnezeu spune: „Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi nesocoteşte ascultarea de mamă îl vor scobi corbii de la pîrîu şi îl vor mînca puii de vultur“ (Proverbe 30:17). Da, se poate întîmpla că adolescenţii vor trebui să plătească cu viaţa o atitudine greşită faţă de părinţii lor.

CE POATE ÎNVĂŢA CINEVA DACĂ SE SUPUNE

13–17. (a) Cum îţi poate fi un ajutor mai tîrziu, ca tată sau mamă, dacă acum înveţi să-ţi respecţi părinţii şi să te supui lor? (b) Cum poate să fie aceasta un ajutor la şcoală şi la locul de muncă? (c) Cum este afectată relaţia ta cu Dumnezeu?

¹³ Într-o bună zi vei fi major şi, probabil, vei avea tu  însuţi o familie. Nu vei aştepta tu, atunci, de la copiii tăi să aibă respect faţă de tine şi să te asculte? Îţi va reuşi, însă, să-ţi creşti copiii aşa, dacă tu însuţi n-ai învăţat să-ţi respecţi părinţii? După cum spune Biblia, vei secera ceea ce ai semănat (Galateni 6:7). Învaţă să te acomodezi în poziţia de subordonat, în care te găseşti acum şi ea te va ajuta să fii crescut pentru răspunderile mai mari pe care le vei avea mai tîrziu ca adult şi poate ca tată sau mamă.

¹⁴ Dacă dezvolţi o atitudine negativă faţă de părinţii tăi, aceasta poate atrage atenţia, mai tîrziu, chiar şi în alte lucruri. Vei fi supărat, de exemplu dacă lucrezi pentru un patron, din cauza că el îţi este superior şi îţi va spune ceva? Îţi vine greu să îndeplineşti o însărcinare pe care ţi-o dă? Te plîngi permanent de lucrul tău? Ce părere ai de colegii tăi de muncă? S-ar putea ca tu să te plîngi continuu de ei şi să nu le mulţumeşti niciodată pentru binele pe care ei ţi l-ar putea face. Sau dacă înveţi o meserie, după cîteva săptămîni ai putea fi de părere că înţelegi mai mult decît cel care te instruieşte. O asemenea atitudine îţi va cauza mult necaz şi greutăţi mai tîrziu în viaţă. Aceasta se poate datora faptului că tu ţi-ai format mai întîi o atitudine greşită faţă de părinţii tăi.

¹⁵ Recunoaşte, aşadar, aranjamentul familiei şi locul tău în el. Recunoaşte că este un aranjament al lui Dumnezeu şi că el ştie cel mai bine ce este mai potrivit pentru noi.

¹⁶ Dar dacă refuzi să-ţi ocupi locul în familie în tinereţea ta, atunci provoci greutăţi. Aceasta nu va avea efect numai asupra relaţiilor tale cu părinţii tăi şi cu alţii precum şi asupra vieţii tale de mai tîrziu, ci va prejudicia — ceea ce e şi mai important — relaţia ta cu Dumnezeu. El hotăreşte dacă vei trăi veşnic în noul său sistem sau dacă îţi vei pierde viaţa cînd acest sistem rău de lucruri va fi nimicit în curînd. Ascultă sfatul: „Fiule, nu uita legea mea şi inima ta să ţină  seama de poruncile mele, deoarece lungime de zile, ani de viaţă şi de pace ţi se vor adăuga.“ — Proverbe 3:1, 2.

¹⁷ Imaginează-ţi măcar o dată, ce răsplată primesc cei care respectă poruncile tatălui nostru ceresc şi nu uita legea sa! Plata este „lungimea zilelor şi ani de viaţă şi pace“. Doreşti tu aceasta? Ai tu într-adevăr dorinţa de a trăi mult şi de a duce o viaţă paşnică, fericită? Atunci, dovedeşte aceasta ascultînd de sfatul lui Dumnezeu de a te supune părinţilor tăi.

[Întrebări de studiu]

[Ilustraţia de la pagina 76]

Ai tu faţă de părinţii tăi respectul, pe care ei îl merită?