Filozofie
Definiţie: Cuvântul „filozofie“ provine din rădăcina unui termen grecesc care înseamnă „dragoste de înţelepciune“. Filozofia despre care vorbim aici nu se bazează pe credinţa în Dumnezeu, ci încearcă să le ofere oamenilor o concepţie unitară despre univers, străduindu-se să le dezvolte simţul critic. În
căutarea adevărului, ea recurge mai mult la speculaţii decât la observaţie.Cum se poate dobândi adevărata cunoştinţă şi înţelepciune?
Prov. 1:7; Ps. 111:10: ‘Teama de Iehova este începutul cunoştinţei ... [şi al] înţelepciunii’. (Dacă universul nu ar fi opera unui Creator inteligent, ci produsul unei forţe oarbe şi iraţionale, ar fi oare posibilă o concepţie unitară despre univers? Studiul unui lucru iraţional nu poate duce la ceea ce numim înţelepciune, nu-i aşa? Eforturile celor care se străduiesc să înţeleagă universul sau viaţa fără să încerce să-l cunoască pe Dumnezeu şi scopul său sunt destinate eşecului. Aceşti oameni interpretează greşit ceea ce învaţă şi utilizează în mod eronat faptele pe care le constată. Neluarea în considerare a credinţei în Dumnezeu distruge cheia cunoaşterii exacte şi face imposibilă elaborarea unui sistem de gândire cu adevărat unitar.)
Prov. 2:4–7: „Dacă vei continua să le cauţi ca pe argint şi vei continua să umbli după ele ca după nişte comori ascunse, atunci vei înţelege teama de Iehova şi vei găsi cunoştinţa despre Dumnezeu. Căci Iehova dă înţelepciune, din gura lui ies cunoştinţa şi discernământul. El va păstra înţelepciunea practică pentru cei drepţi“. (Iehova ne oferă ajutorul necesar prin Cuvântul său scris şi prin organizaţia sa vizibilă. De asemenea, este necesar ca noi să avem o dorinţă sinceră, să facem eforturi şi să ne folosim capacitatea de gândire în mod constructiv.)
Ar fi realist să ne aşteptăm să găsim adevărul absolut în această Sursă?
2 Tim. 3:16; Ioan 17:17: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“. „[Isus i-a zis Tatălui său ceresc:] Cuvântul tău este adevărul.“ (Nu este logic ca Marele Creator al universului să cunoască perfect adevărul? Chiar dacă Dumnezeu nu ne-a spus în Biblie totul despre univers, ceea ce a permis el să fie consemnat în această carte nu este speculaţie, ci adevăr. În Biblie, el ne-a făcut cunoscut şi scopul său cu privire la pământ şi la omenire şi modul în care îl va duce la îndeplinire. Puterea sa absolută, înţelepciunea sa extraordinară, dreptatea sa nemărginită şi marea sa iubire sunt o garanţie că scopul său va fi realizat în întregime şi în cel mai bun mod posibil. Calităţile sale ne asigură, aşadar, că ceea ce spune el despre scopul său este absolut demn de încredere; este adevărul.)
Care este originea filozofiilor omeneşti?
Provin de la oameni, ale căror capacităţi sunt limitate: Biblia ne spune: „Nu-i aparţine omului pământean calea sa“ (Ier. 10:23). Istoria confirmă că încercarea de a ignora acest lucru nu a dus la nimic bun. Cu o anumită ocazie, „Iehova i-a răspuns lui Iov din mijlocul vijeliei şi a zis: «Cine este cel care întunecă sfatul prin cuvinte lipsite de cunoştinţă? Încinge-ţi mijlocul, te rog, ca un bărbat viguros, eu să te întreb şi tu să mă lămureşti. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune-mi, dacă ai pricepere»“ (Iov 38:1–4). (Oamenii au, prin natura lor, capacităţi limitate. Ba mai mult, experienţa lor de viaţă este relativ scurtă şi, de obicei, se limitează la o singură cultură şi la un singur mediu. Aşadar, cunoştinţa pe care o au este limitată şi, întrucât totul se află într-o perfectă relaţie de interdependenţă, ei constată mereu că există lucruri cărora nu le-au acordat atenţia corespunzătoare. Orice filozofie a oamenilor va reflecta aceste limite.)
Sunt opera unor oameni imperfecţi: „Toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Rom. 3:23). „Există o cale ce i se pare dreaptă omului, dar la capătul ei sunt căile morţii“ (Prov. 14:12). (Din cauza imperfecţiunii, filozofiile omeneşti reflectă adesea o formă de egoism care procură o plăcere de moment, dar şi frustrare şi multă nefericire.)
Sunt influenţate de spirite demonice: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). „Cel numit Diavol şi Satan ... induce în eroare întregul pământ locuit“ (Rev. 12:9). „În care umblaţi odinioară potrivit sistemului acestei lumi, potrivit conducătorului autorităţii aerului, spiritul care lucrează acum în fiii neascultării“ (Ef. 2:2). (Filozofiile care îndeamnă la nesupunere faţă de cerinţele sănătoase şi drepte ale lui Dumnezeu reflectă această influenţă. Nu este deloc surprinzător că, aşa cum dovedeşte istoria, filozofiile şi planurile omeneşti au adus deseori nenorocire asupra multor oameni.)
De ce studierea învăţăturilor lui Isus Cristos în locul filozofiei omeneşti este o dovadă de gândire sănătoasă?
Col. 1:15–17: „[Isus Cristos] este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut din toată creaţia, pentru că prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ ... Toate celelalte lucruri au fost create prin el şi pentru el. De asemenea, el este înainte de toate celelalte lucruri, iar toate celelalte lucruri au fost aduse în existenţă prin el“. (Datorită relaţiilor lui strânse cu Dumnezeu, el ne poate ajuta să aflăm adevărul despre Creatorul nostru. Mai mult decât atât, fiind acela prin care au fost făcute toate celelalte lucruri, Isus cunoaşte în amănunţime întregul univers creat. Niciun filozof uman nu ne poate ajuta să dobândim această cunoştinţă.)
Col. 1:19, 20: „Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca toată plinătatea să locuiască în el [Isus Cristos] şi ca prin el să împace din nou cu sine toate celelalte lucruri, ... făcând pace prin sângele vărsat de el pe stâlpul de tortură“. (Astfel, prin Isus Cristos şi-a propus Dumnezeu să aducă din nou întreaga creaţie în armonie cu sine. De asemenea, lui Isus i-a încredinţat Dumnezeu guvernarea întregului pământ, aşa cum se arată în Daniel 7:13, 14. Prin urmare, perspectiva noastră de viaţă depinde de faptul de a-l cunoaşte şi de a reacţiona favorabil la instrucţiunile sale.)
Col. 2:8: „Luaţi seama să nu vă fure cineva prin filozofie şi amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit lucrurilor elementare ale lumii şi nu potrivit lui Cristos“. (Ce greşeală regretabilă ar fi să preferăm filozofia umană înşelătoare în locul adevăratei înţelepciuni, pe care o putem câştiga ca discipoli ai lui Isus Cristos, a doua persoană importantă din univers, imediat după însuşi Dumnezeu!)
Cum consideră Dumnezeu „înţelepciunea“ filozofiei umane?
1 Cor. 1:19–25: „Căci este scris: «Voi face să piară înţelepciunea înţelepţilor şi voi înlătura inteligenţa învăţaţilor». Unde este înţeleptul? Unde este scribul? Unde este certăreţul acestui sistem? Nu a făcut Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii? Căci, deşi lumea prin înţelepciunea ei nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu, în înţelepciunea lui, a considerat că este bine ca, prin nebunia [din punctul de vedere al lumii] a ceea ce se predică, să-i salveze pe cei ce cred. ... Fiindcă un lucru nebun al lui Dumnezeu [după cum îl priveşte lumea] este mai înţelept decât oamenii şi un lucru slab al lui Dumnezeu [după cum l-ar putea considera lumea] este mai tare decât oamenii“. (Acest punct de vedere al lui Dumnezeu nu este, desigur, arbitrar sau iraţional. Iehova şi-a prezentat foarte clar scopul în Biblie, cea mai răspândită carte de pe pământ. El şi-a trimis martorii să-l anunţe tuturor celor ce sunt dispuşi să asculte. Ar fi o nebunie din partea unei creaturi să se creadă mai înţeleaptă decât Dumnezeu!)