În marea sa îndurare, va salva Dumnezeu în cele din urmă toată omenirea?

Susţine 2 Petru 3:9 ideea unei salvări universale? În acest verset se spune: „Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, fiindcă nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“. Manifestând îndurare, Dumnezeu doreşte ca toţi descendenţii lui Adam să se căiască şi a luat cu generozitate măsuri pentru iertarea  păcatelor celor ce se căiesc. Dar el nu constrânge pe nimeni să accepte aceste măsuri (compară cu Deuteronomul 30:15–20). Mulţi le resping. Ei se aseamănă cu un om care este pe punctul de a se îneca, dar care refuză colacul de salvare ce i se aruncă. Să reţinem însă că aceia care nu se căiesc nu vor ajunge însă într-un iad de foc veşnic. Aşa cum reiese din 2 Petru 3:9, aceia care nu se căiesc ‘vor fi distruşi’. De asemenea, în versetul 7 se vorbeşte despre ‘distrugerea oamenilor lipsiţi de pietate’. În niciunul dintre aceste pasaje nu este vorba despre o salvare universală. — Vezi şi subiectul „Iad“.

Demonstrează 1 Corinteni 15:22 că, în cele din urmă, toţi oamenii vor fi salvaţi? Aici citim: „După cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii“ (BC). După cum se observă din context, subiectul în discuţie este învierea. Cine va fi înviat? Toţi cei care au murit din cauza păcatului adamic (vezi versetul 21), dar care n-au practicat intenţionat păcatele menţionate în Evrei 10:26–29. Aşa cum Isus a fost scos din Hades (Fap. 2:31), toţi ceilalţi care sunt în Hades vor fi „făcuţi vii“ prin înviere (Rev. 1:18; 20:13). Dar vor primi toţi aceştia salvarea eternă? Li se va da această ocazie, dar nu toţi vor profita de ea, după cum reiese din Ioan 5:28, 29, unde se arată că pentru unii deznodământul va fi o ‘judecată’ nefavorabilă.

Ce se poate spune despre unele versete, cum ar fi Tit 2:11, unde, conform versiunii BC, este vorba despre salvarea ‘tuturor oamenilor’? Şi alte versete, cum ar fi Ioan 12:32, Romani 5:18 şi 1 Timotei 2:3, 4, transmit o idee similară în BC, BG, BO, SS 1874. Termenul grecesc tradus în aceste versiuni prin „toţi“ derivă din cuvântul pas. După cum se explică în lucrarea Expository Dictionary of New Testament Words, de Vine (Londra, 1962, vol. I, p. 46), pas mai poate însemna „orice fel sau varietate“. Astfel, în versetele de mai sus, în locul termenului „toţi“ s-ar putea folosi expresia „orice fel“, ca în NW. Aşadar, cum este corect: „toţi“ sau „orice fel“? Ei bine, care dintre cele două traduceri este în armonie cu restul Bibliei? Ultima. Vezi Faptele 10:34, 35; Revelaţia 7:9, 10; 2 Tesaloniceni 1:9. (Notă: Şi alţi traducători acceptă această semnificaţie a termenului grecesc şi este demn de remarcat modul în care îl traduc aceştia în Matei 5:11: „tot felul de“, BC, NTÎT.)

 Există versete care arată clar că unii nu vor fi salvaţi niciodată?

2 Tes. 1:9, BC: „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui“ (sublinierea noastră).

Apoc. [Rev.] 21:8, BC: „Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, urâcioşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua“.

Mat. 7:13, 14, BC: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află“.

Odată salvaţi, suntem salvaţi pentru totdeauna?

Iuda 5, BC: „Vreau să vă aduc aminte, deşi ştiţi odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a scos [salvat, NW] un popor din ţara Egiptului, pe urmă a nimicit pe cei care n-au crezut“ (sublinierea noastră).

Mat. 24:13, BC: „Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit [salvat, NW]“. (Aşadar, salvarea finală a unei persoane nu este garantată când începe să creadă în Isus.)

Filip. 2:12, BC: „Astfel, deci, preaiubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, dar acum şi mai mult în absenţa mea, duceţi până la capăt mântuirea [salvarea, NW] voastră, cu frică şi cutremur“. (Aceste cuvinte le erau adresate ‘sfinţilor’ din Filipi, aşa cum reiese din Filipeni 1:1. Pavel i-a îndemnat să nu fie peste măsură de încrezători, ci să înţeleagă că salvarea lor finală nu era încă garantată.)

Evr. 10:26, 27, BC: „Căci dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoştinţa deplină a adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare sigură şi înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe potrivnici“. (Aşadar, Biblia nu susţine ideea că, dacă cineva este „salvat“, va fi salvat pentru totdeauna, indiferent ce păcate ar comite. Ea ne îndeamnă mai degrabă să rămânem fideli. Vezi şi Evrei 6:4–6, unde se arată că până şi o persoană unsă cu spirit sfânt îşi poate pierde speranţa salvării.)

 Este suficient să ai credinţă pentru a obţine salvarea?

Ef. 2:8, 9, BC: „Căci prin har [bunătate nemeritată, NW] sunteţi mântuiţi [salvaţi, NW], prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni“. (Toate măsurile pe care le-a luat Iehova în vederea salvării noastre sunt o expresie a bunătăţii sale nemeritate. Niciun descendent al lui Adam nu poate obţine salvarea prin mijloace proprii, indiferent cât de nobile ar fi faptele lui. Salvarea este un dar pe care Dumnezeu îl dă celor ce manifestă credinţă în valoarea ispăşitoare a jertfei Fiului său.)

Evr. 5:9, BC: „[Isus,] fiind făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei care Îl ascultă Urzitorul mântuirii [salvării, NW] veşnice“ (sublinierea noastră). (Contrazic aceste cuvinte afirmaţia potrivit căreia creştinii sunt „salvaţi prin credinţă“? Nicidecum. Ascultarea nu face decât să demonstreze autenticitatea credinţei lor.)

Iac. 2:14, 26, BC: „Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască [salveze, NW]? După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă“. (Salvarea nu se câştigă prin fapte. Totuşi, cel ce are cu adevărat credinţă are şi fapte în armonie cu ea: el ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi ale lui Cristos şi îşi demonstrează credinţa şi iubirea prin fapte. Altfel, credinţa lui este moartă.)

Fap. 16:30, 31, BC: „«. . . Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit [salvat, NW]?» Şi ei [Pavel şi Sila] i-au spus: «Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta!»“ (Dacă omul acela şi familia lui credeau cu adevărat, nu aveau ei să acţioneze în armonie cu credinţa lor? Fără îndoială că da.)

„Eu sunt salvat“

Aţi putea răspunde: „Mă bucur să aflu acest lucru, deoarece aceasta înseamnă că aveţi credinţă în Isus Cristos. Lucrarea la care particip le-a fost încredinţată de Isus  continuatorilor săi şi ea constă în a le vorbi altora despre întemeierea Regatului său (Mat. 24:14)“. Apoi aţi putea adăuga: 1) „Dar ce este acest Regat? Ce va însemna pentru lume venirea lui (Dan. 2:44)?“ 2) „Ce condiţii vor exista pe pământ sub această guvernare cerească (Ps. 37:11; Rev. 21:3, 4)?“

Sau aţi putea spune: „În acest caz, înţelegeţi importanţa cuvintelor apostolului Petru din Faptele 4:12. ... V-aţi întrebat vreodată de cine a fost dat numele Isus ca să manifestăm credinţă în el?“ Apoi aţi putea adăuga: 1) „Răspunsul ni-l dă chiar Isus (Ioan 17:3)“. 2) „După cum veţi observa, Isus a spus că a făcut cunoscut numele Tatălui său (Ioan 17:6). Care este numele lui Dumnezeu? La ce vă îndeamnă lucrul acesta să vă gândiţi (Ex. 3:15; 34:5–7)?“

„Dumneavoastră sunteţi salvat?“

Aţi putea răspunde: „Până în prezent, da. Spun acest lucru deoarece Biblia ne sfătuieşte să nu fim peste măsură de siguri că stăm în picioare. Cunoaşteţi acest verset (1 Cor. 10:12)?“ Apoi aţi putea adăuga: „De ce s-a dat acest sfat? Adresându-se unor persoane născute din nou, care aveau speranţa vieţii cereşti (Evr. 3:1), apostolul Pavel a scris ... (Evr. 3:12–14). Sporindu-ne cunoştinţa din Cuvântul lui Dumnezeu, ne putem întări credinţa“.

Sau aţi putea spune: „V-aş putea răspunde cu un simplu da. Ştiaţi însă că Biblia vorbeşte despre mai multe salvări? De exemplu, aţi meditat vreodată la semnificaţia cuvintelor consemnate în Revelaţia 7:9, 10, 14? ... Aşadar, unele persoane vor fi salvate din marele necaz care urmează să vină şi vor trăi pe pământ (Mat. 5:5)“.

„Îl acceptaţi pe Isus ca Salvator al dumneavoastră?“

Vezi pagina 179, la subiectul „Isus Cristos“.

„Dumneavoastră spuneţi că numai 144 000 vor fi salvaţi?“

Aţi putea răspunde: „Mă bucur că aţi adus în discuţie acest lucru, deoarece vă pot spune ce credem noi în realitate.  Salvarea este posibilă pentru toţi cei ce manifestă cu adevărat credinţă în măsurile pe care le-a luat Dumnezeu prin Isus. Dar Biblia spune că numai 144 000 vor merge la cer pentru a fi cu Cristos. Probabil aţi citit şi dumneavoastră acest lucru în Biblie. Se găseşte în Revelaţia 14:1, 3“. Apoi aţi putea adăuga: 1) „Ce vor face ei în cer (Rev. 20:6)?“ 2) „Evident, vor guverna peste cineva. Cine credeţi că vor fi aceşti supuşi? ... (Mat. 5:5; 6:10).“