Capitolul 121

Înaintea Sanhedrinului, apoi dus la Pilat

NOAPTEA este pe sfârşite. Petru l-a renegat a treia oară pe Isus, procesul înscenat de membrii Sanhedrinului s-a terminat şi aceştia s-au împrăştiat. Însă, cum apar zorii zilei de vineri, ei se întrunesc din nou, de data aceasta în sala Sanhedrinului lor. Ei intenţionează, probabil, să dea o aparentă legalitate procesului ţinut în timpul nopţii. Când Isus este adus înaintea lor, ei îi zic, aşa cum au făcut-o şi în cursul nopţii: „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!“

„Dacă vă voi spune, nu veţi crede“, răspunde Isus. „Şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde.“ Totuşi, Isus atrage atenţia în mod curajos asupra identităţii sale, spunând: „De acum încolo, Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu“.

„Deci eşti Tu Fiul lui Dumnezeu?“, vor să ştie ei cu toţii.

„Aşa cum o spuneţi: da, Eu sunt“, răspunde Isus.

Pentru aceşti oameni cu intenţii ucigaşe, acest răspuns este suficient. Ei îl consideră o blasfemie. „Ce nevoie mai avem de mărturie?“, întreabă ei. „Noi înşine am auzit-o din gura Lui.“ Astfel, ei îl leagă pe Isus, îl scot afară şi îl trimit la guvernatorul roman Pontius Pilat.

Iuda, cel care l-a trădat pe Isus, a urmărit evenimentele. Văzând că Isus este condamnat, are remuşcări. De aceea, el se duce la preoţii de frunte şi la bătrâni pentru a le înapoia cele 30 de piese de argint, explicându-le: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat“.

„Ce ne pasă nouă? . . . Treaba ta“, răspund ei cu cinism. Atunci Iuda aruncă piesele de argint în templu, iese şi încearcă să se spânzure. Se pare însă că ramura de care Iuda leagă frânghia se rupe, iar corpul său se prăbuşeşte peste stâncile aflate dedesubt şi se despică.

Preoţii de frunte nu ştiu ce să facă cu piesele de argint. „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria templului, conchid ei, fiindcă sunt preţ de sânge.“ Astfel, după ce se consultă între ei, cumpără cu aceşti bani ogorul olarului ca loc pentru îngroparea străinilor. Ogorul ajunge astfel să fie numit „Ţarina sângelui“.

Este încă dimineaţa devreme când Isus este adus la palatul guvernatorului. Însă iudeii care l-au însoţit refuză să intre, deoarece consideră că un astfel de contact cu păgânii i-ar pângări. Atunci, pentru a-i satisface, Pilat iese el afară la ei. „Ce acuzaţie aduceţi împotriva Omului Acestuia?“, întreabă el.

„Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale“, răspund ei.

Nedorind să se implice în acest caz, Pilat răspunde: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră“.

Dezvăluindu-şi intenţiile ucigaşe, iudeii declară: „Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni“. Într-adevăr, dacă ei l-ar omorî pe Isus în timpul sărbătorii Paştelui, aceasta ar putea stârni revoltă, deoarece mulţi au o consideraţie deosebită pentru Isus. Însă, dacă i-ar putea convinge pe romani să-l execute din motive politice, aceasta i-ar putea absolvi de responsabilitate în faţa poporului.

Astfel, fără să menţioneze procesul precedent, în cursul căruia l-au condamnat pe Isus pentru blasfemie, conducătorii religioşi scornesc acum alte acuzaţii. Ei îl acuză pe Isus de trei lucruri: „Pe Omul Acesta L-am găsit [1] sucind mintea poporului nostru, [2] oprind a plăti bir Cezarului şi [3] zicând că El este Hristosul, un împărat“.

Acuzaţia potrivit căreia Isus pretinde că este rege este aceea care îi reţine atenţia lui Pilat. Aşadar, el intră din nou în palat, îl cheamă pe Isus la el şi îl întreabă: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ Altfel spus, ai încălcat tu legea declarându-te singur rege în opoziţie cu Cezarul?

Isus vrea să ştie cât de multe lucruri a auzit deja Pilat despre el, de aceea întreabă: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau alţii ţi l-au spus despre Mine?“

Pilat declară că nu ştie nimic depre el şi că ar vrea să cunoască faptele. „Sunt eu iudeu?“, răspunde el. „Poporul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea. Ce-ai făcut?“

Isus nu caută nicidecum să ocolească această controversă referitoare la regalitatea sa. Răspunsul pe care îl dă Isus acum fără îndoială că îl surprinde pe Pilat. Luca 22:66—23:3; Matei 27:1–11; Marcu 15:1; Ioan 18:28–35; Faptele 1:16–20.

▪ Cu ce intenţie se întruneşte Sanhedrinul din nou dimineaţa?

▪ Cum moare Iuda, şi ce întrebuinţare li se dă celor 30 de piese de argint?

▪ De ce vor iudeii ca romanii să-l omoare pe Isus, în loc să-l omoare ei înşişi?

▪ Ce acuzaţii aduc iudeii împotriva lui Isus?