Capitolul 78

Fiţi gata!

DUPĂ ce avertizează mulţimile cu privire la lăcomie şi îşi previne discipolii să nu acorde o atenţie exagerată lucrurilor materiale, Isus îi încurajează zicând: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia [regatul, NW]“. El dezvăluie astfel faptul că în Regatul ceresc va fi numai un număr relativ mic de persoane (şi anume 144 000, aşa cum a fost precizat mai târziu). Majoritatea celor care vor primi viaţă eternă vor fi supuşi pământeşti ai acestui Regat.

„Regatul“! Ce dar minunat! Descriind reacţia potrivită pe care trebuiau să o aibă discipolii în legătură cu primirea acestui dar, Isus îi îndeamnă: „Vindeţi tot ce aveţi şi daţi milostenie“. Da, ei trebuiau să-şi folosească bunurile spre folosul spiritual al altora, adunându-şi astfel „o comoară nesecată în ceruri“.

Isus îşi îndeamnă apoi discipolii să fie gata în vederea întoarcerii sale. El spune: „Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse. Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să stea la masă şi se va apropia să-i servească“.

În această ilustrare, servitorii se dovedesc a fi gata în vederea reîntoarcerii Domnului lor prin faptul că îşi ridică poalele veşmintelor lor lungi, legându-le sub centură, şi continuă să se ocupe de îndatoririle lor până şi noaptea, la lumina lămpilor bine umplute. Isus explică: „Fie că vine la a doua strajă din noapte [aproximativ între nouă seara şi miezul nopţii], fie că vine la a treia strajă [între miezul nopţii şi în jurul orei trei dimineaţa], ferice de ei dacă-i va găsi aşa!“

Stăpânul îşi răsplăteşte servitorii într-un mod neobişnuit. El îi pune să se întindă la masă şi începe să-i servească. El îi tratează nu ca pe nişte sclavi, ci ca pe nişte prieteni loiali. Ce minunată le este recompensa fiindcă au continuat să lucreze toată noaptea pentru stăpânul lor, în timp ce-l aşteptau să se întoarcă! Isus conchide: „Şi voi, deci fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi“.

Petru pune acum următoarea întrebare: „Doamne, . . . pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?“

În loc să le dea un răspuns direct, Isus se foloseşte de o altă ilustrare: „Cine este administratorul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste servitorii săi ca să le dea partea lor de hrană la timpul potrivit? Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa“.

„Stăpânul“ este, desigur, Isus Cristos. „Administratorul“ reprezintă „turma mică“ a discipolilor săi ca un corp colectiv, iar expresia „servitorii săi“ se referă la acelaşi grup de 144 000 care moştenesc Regatul ceresc, subliniind însă lucrarea pe care o înfăptuiesc ei în mod individual. „Avuţia“ peste care este numit administratorul fidel reprezintă interesele regale ale stăpânului pe pământ, printre care se includ şi supuşii pământeşti ai Regatului.

Continuându-şi ilustrarea, Isus dă de înţeles că nu toţi membrii clasei administratorului sau sclavului vor rămâne loiali, spunând: „Dar dacă robul acela zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» şi începe să bată pe servitori şi pe servitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă . . . şi-l va despica în două“.

Isus arată apoi că venirea sa a cauzat o tulburare printre iudei, deoarece unii acceptă învăţăturile sale, în timp ce alţii le resping. Au trecut peste trei ani de când Isus a fost botezat în apă, însă acum se apropie tot mai mult de final botezul său în moarte şi, aşa cum spune el: „Cât sunt de neliniştit până nu se va termina“ (NW).

După ce le adresează aceste cuvinte discipolilor săi, Isus se adresează din nou mulţimii. El deplânge refuzul lor plin de încăpăţânare de a accepta dovezile clare privitoare la identitatea sa, precum şi semnificaţia acesteia. „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, îndată ziceţi: «Vine ploaia!» Şi aşa se întâmplă. Şi când vedeţi suflând vântul de la miazăzi, ziceţi: «Va fi cald!» Şi aşa se întâmplă. Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o cercetaţi; timpul acesta cum de nu-l deosebiţi?“ Luca 12:32–59.

▪ Câte persoane alcătuiesc ‘turma mică’, şi ce primesc ele?

▪ Cum le arată Isus discipolilor săi importanţa faptului de a fi gata?

▪ În ilustrarea lui Isus, pe cine reprezintă „stăpânul“, „administratorul“, „servitorii“ şi „avuţia“?