Capitolul 15

De ce acceptă mulţi evoluţia?

1, 2. Care este unul dintre motivele că mulţi oameni cred în evoluţie?

DUPĂ cum am văzut‚ o mulţime de fapte depun mărturie în favoarea creaţiei. Atunci de ce atît de mulţi oameni acceptă evoluţia? Unul dintre motive este acela că ea le este predată în şcoli. Aproape toate manualele o conţin şi rareori le sînt prezentate elevilor‚ dacă nu niciodată‚ argumente contrare. Realitatea este că pe acestea din urmă se abţin să le includă în manualele şcolare.

² Scriind revistei American Laboratory‚ un biochimist spunea următoarele referitor la instruirea şcolară a copiilor săi: „Evoluţia nu le este prezentată copiilor drept o teorie. Deja din şcoala primară (după cum am putut vedea în manualele şcolare ale copiilor mei) textele ştiinţifice sînt subtile. Evoluţia este prezentată ca o realitate şi nu ca o teză care poate fi contestată.  Autoritatea sistemului educativ îţi impune să crezi.“ Referitor la învăţătura evoluţionistă în clasele superioare el spune: „Studentului nu i se permite să aibă convingeri personale‚ nici să şi le exprime: dacă totuşi o face‚ devine obiectul batjocurii şi criticii profesorului. Adesea studentul neconformist este penalizat primind note mai mici.“⁠¹

3. În ce mod li se impune unora să accepte evoluţia?

³ Evoluţionismul a cuprins nu numai şcolile ci şi toate disciplinele ştiinţifice‚ pătrunzînd chiar şi în domeniul istoriei şi filozofiei. Cărţile‚ revistele‚ filmele şi teleemisiunile prezintă evoluţia ca pe un fapt stabilit. Adesea pot fi auzite sau citite fraze ca acestea: „Cînd omul a evoluat pornind dela animalele inferioare“ sau: „În urmă cu milioane de ani cînd viaţa a apărut în oceane“. Astfel‚ oamenilor li se impune să accepte evoluţia ca pe un fapt‚ iar argumentele contrare trec neobservate.

Cuvîntul autorităţii are greutate

4. Cum poate autoritatea să încline balanţa spre evoluţie?

⁴ Cînd profesori şi savanţi eminenţi afirmă că evoluţia este un fapt‚ lăsînd să se înţeleagă că numai ignoranţii refuză s-o creadă‚ care profan ar îndrăzni oare să-i contrazică. Ei pun în balanţă toată greutatea autorităţii lor‚ acesta fiind unul dintre motivele pentru care atît de mulţi oameni acceptă teoria evoluţionistă.

5. (a) Ce exemplu arată că anumiţi savanţi fac adesea uz de autoritatea lor? (b) De ce asemenea afirmaţii sînt eronate?

⁵ Următoarea afirmaţie a lui Richard Dawkins este un exemplu tipic de declaraţie care îi intimidează adesea pe profani: „Teoria lui Darwin este astăzi confirmată de către toate faptele disponibile şi pertinente şi veridicitatea ei nu este pusă la îndoială de către nici un biolog modern şi serios.“⁠² Dar aşa să fie oare? Nicidecum. Este suficient să facem o mică investigaţie şi ea ne va revela că mulţi savanţi‚ inclusiv ’biologii moderni şi serioşi‘ nu numai că contestă teoria evoluţionistă dar nici nu cred în ea.⁠³ Părerea lor este că mărturiile în favoarea creaţiei sînt mult prea consistente. Declaraţiile împetuoase de felul aceleia a lui Dawkins sînt prin urmare eronate. Ele sînt însă tipice  acelora care încearcă să reducă la tăcere opoziţia. Să luăm notă de afirmaţia unui observator‚ publicată în New Scientist: „Să aibă oare Dawkins atît de puţină credinţă în mărturiile favorabile evoluţiei‚ încît trebuie să recurgă la impetuoase generalizări pentru a-i combate pe cei care sînt în dezacord cu opiniile sale?“⁠⁴

6. De ce dogmatismul evoluţioniştilor este contrar metodei practicii ştiinţifice?

⁶ Pe acelaşi ton‚ cartea deja citată (A View of Life‚ de evoluţioniştii Luria‚ Gould şi Singer) afirmă că „evoluţia este un fapt“ şi adaugă că acela care ar pune la îndoială lucrul acesta „ar putea tot atît de bine pune la îndoială faptul că pămîntul se roteşte în jurul soarelui sau că apa este formată din hidrogen şi oxigen“.⁠⁵ Ea continuă spunînd că evoluţia este un fapt‚ întocmai ca gravitaţia. S-a uitat însă faptul că rotirea pămîntului în jurul soarelui sau că apa este formată din hidrogen şi oxigen sau că forţa gravitaţiei există‚ poate fi demonstrat experimental‚ pe cînd despre evoluţie nu se poate spune acelaşi lucru. De altfel‚ aceiaşi evoluţionişti recunosc faptul că asistăm la „o vie dezbatere  asupra teoriei evoluţioniste“.⁠⁶ Dar mai au loc oare vii dezbateri asupra mişcării de revoluţie a pămîntului în jurul soarelui‚ asupra compoziţiei apei sau asupra existenţei legilor gravitaţiei? Nu. Ar fi oare raţional în cazul acesta să se pretindă că evoluţia este un fapt‚ întocmai ca adevărurile menţionate mai sus?

7. De ce nu îşi fondează savanţii întotdeauna concluziile pe fapte?

⁷ În prefaţa originalului englez a cărţii lui John Reader Missing Links‚ David Pilbeam arată că nu întotdeauna concluziile savanţilor sînt fundamentate pe fapte. Unul dintre motive‚ conform părerii lui Pilbeam‚ ar fi că şi savanţii „sînt oameni‚ iar miza fiind mare se pot obţine recompense strălucitoare sub formă de celebritate şi publicitate“. Cartea recunoaşte că evoluţionismul este o „ştiinţă a cărei forţă motrică constă în ambiţia personală‚ fiind astfel susceptibilă de credinţe preconcepute“. Ea dă următorul exemplu: „Atunci cînd ştiinţa adoptă cu entuziasm o idee preconcepută pe care o întreţine timp îndelungat‚ ca în cazul omului de Piltdown‚ ea trădează o predispoziţie jenantă de a crede înainte chiar de a fi făcut cercetări.“ Autorul adaugă: „[Evoluţioniştii] moderni nu sînt mai puţin susceptibili de a se crampona de informaţii eronate care vin în sprijinul ideilor lor preconcepute‚ decît cercetătorii din trecut (. . .) [care] au respins raţionamentele obiective pentru a promova ideile în care credeau.“⁠⁷ Fiind deci dedicaţi evoluţiei pentru a face carieră‚ unii savanţi nu vor admite niciodată că s-ar putea înşela. Ei depun mai degrabă eforturi pentru a justifica idei preconcepute‚ decît să recunoască faptele care le-ar putea fi defavorabile.

8. De ce W.R. Thompson deplînge conversiunea sistematică a teoriei evoluţioniste?

⁸ Această atitudine neştiinţifică a fost remarcată şi deplînsă de către W.R. Thompson‚ în introducerea sa la ediţia centenară a cărţii The Origin of Species (Originea speciilor)‚ de Darwin. Thompson a spus: „Dacă argumentele nu rezistă analizelor‚ nu trebuie acceptate‚ iar o conversiune sistematică bazată pe argumente discutabile trebuie considerată ca fiind deplorabilă.“ El adaugă: „Faptele şi interpretările pe care se baza  Darwin‚ astăzi nu mai sînt convingătoare. Cercetările îndelungi‚ efectuate asupra eredităţii şi asupra mutaţiilor‚ au zdruncinat concepţia darwinistă.“⁠⁸

9. Ce spune Thompson despre savanţii care elimină orice critică a evoluţionismului?

⁹ Printre altele Thompson face următoarea remarcă: „Succesul Originii [speciilor] a avut drept consecinţă durabilă şi regretabilă înclinaţia foarte distinctă a biologilor spre presupuneri neverificabile. (. . .) Succesul darwinismului a fost însoţit de declinul integrităţii ştiinţifice.“ Şi el încheie astfel: „Oamenii de ştiinţă pot fi văzuţi unindu-se pentru a apăra o doctrină pe care ei sînt incapabili să o definească ştiinţific‚ cu atît mai puţin să o demonstreze riguros ştiinţific; ei depun eforturi de a-i păstra creditul în faţa publicului prin eliminarea criticii‚ punînd-o la adăpost de probleme. O astfel de situaţie este anormală şi de nedorit pentru ştiinţă.“⁠⁹

10. Din ce cauză consideră savanţii evoluţia drept un „fapt“?

¹⁰ La fel Anthony Ostric‚ profesor de antropologie‚ i-a criticat pe colegii săi care prezentau drept un „fapt“ afirmaţia că omul a evoluat pornind de la o creatură din familia maimuţelor. El spune că „poate fi vorba cel mult despre o ipoteză şi încă de o ipoteză nu prea fundamentată“. El a menţionat că „nu există nici o dovadă că omul nu a rămas esenţial acelaşi de la prima mărturie a apariţiei sale“. Acest antropolog adaugă că marea masă a adepţilor s-au aliniat în spatele apărătorilor evoluţiei „de teamă ca nu cumva să nu fie consideraţi drept oameni de ştiinţă serioşi sau de a fi îndepărtaţi din cercurile academice serioase“.⁠¹⁰ Cu privire la aceasta‚ Hoyle şi Wickramasinghe au făcut următorul comentariu: „Sau credeţi în această teorie‚ sau sînteţi în mod inevitabil calificaţi ca eretici.“⁠¹¹ Una dintre consecinţele acestei situaţii este lipsa de dispoziţie a multor savanţi de a studia fără prejudecăţi alternativa creaţiei. Iată cuvintele unui om de ştiinţă adresate redactorului publicaţiei Hospital Practice: „Ştiinţa a fost întotdeauna mîndră de obiectivitatea ei‚ dar mi-e teamă că noi savanţii vom deveni rapid victimele unui mod îngust şi parţial de a gîndi pe care atîta vreme l-am detestat.“⁠¹²

 Falimentul religiei

11. Cum a contribuit falimentul religiei la acceptarea evoluţionismului?

¹¹ Faptul că evoluţionismul are aşa de mulţi adepţi se datoreşte eşecului religiei tradiţionale‚ atît în ce priveşte învăţătura cît şi în ce priveşte comportamentul‚ precum şi în modul de prezentare a relatării biblice despre creaţie. Persoanele informate au cunoştinţă despre ipocrizia‚ opresiunea şi inchiziţia care au marcat istoria religiei. Ele au văzut clerul acordîndu-le sprijin dictatorilor sîngeroşi‚ au văzut milioane de credincioşi aparţinînd aceleiaşi religii ucigîndu-se unii pe alţii în cursul războaielor‚ în timp ce capii religioşi acordau sprijinul lor ambelor tabere. De aceea ele nu văd nici un raţionament în a se interesa de Dumnezeul pe care aceste religii afirmă că îl reprezintă. Învăţăturile absurde şi contrare Bibliei au contribuit şi ele la îndepărtarea de Dumnezeu. De exemplu‚ învăţătura despre chinul etern‚ conform căreia Dumnezeu le chinuieşte veşnic pe unele dintre creaturile sale într-un foc literal al iadului‚ este respingătoare în ochii oricărui om care meditează la această problemă.

12. Ce demonstrează de fapt falimentul religiilor acestei lumi?

 ¹² Dar aceste persoane raţionale nu sînt singurele dezgustate de învăţăturile şi practicile acestor religii ci cu atît mai mult Dumnezeu‚ după cum relevă Biblia lucrul acesta. Ea demască în mod deschis ipocrizia anumitor capi religioşi. De exemplu‚ adresîndu-se acestora ea le spune: „Şi voi‚ într-adevăr‚ în exterior le păreţi drepţi oamenilor‚ dar în interior sînteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire“ (Matei 23:28). Isus a declarat‚ de asemenea‚ poporului‚ că şefii lor religioşi erau „călăuze oarbe“ care îi învăţau pe alţii lucruri care nu proveneau de la Dumnezeu ci mai degrabă ’porunci omeneşti ca învăţături‘ (Matei 15:9, 14). De asemenea‚ Biblia îi condamnă pe oamenii care „declară în public că îl cunosc pe Dumnezeu dar îl renegă prin lucrările lor“ (Tit 1:16). Cu toate pretenţiile lor‚ religiile care au scuzat şi încurajat ipocrizia şi vărsările de sînge nu provin de la Dumnezeu‚ nici nu-l pot reprezenta. Dimpotrivă‚ ele au primit calificativul de „profeţi falşi“ fiind asemănate pomilor care produc „fructe fără valoare“. — Matei 7:15–20; Ioan 8:44; 13:35; 1 Ioan 3:10–12.

13. Cum devine evident că religia nu este un îndrumător drept?

¹³ De altfel‚ multe religii au capitulat în ceea ce priveşte evoluţia‚ fără să prezinte alte explicaţii credincioşilor lor. Iată ce se poate citi în The New Catholic Encyclopedia: „Evoluţia generală şi chiar evoluţia corpului uman‚ pare a fi explicaţia ştiinţifică cea mai probabilă a originilor.“⁠¹³ La un seminar organizat de către Academia Pontificală de Ştiinţe‚ douăsprezece personalităţi reprezentînd cele mai înalte somităţi ştiinţifice ale Bisericii Catolice au ajuns la următoarea concluzie: „Noi sîntem convinşi că nenumăratele mărturii permit aplicarea conceptului evoluţionist la om şi alte primate fără a putea fi contestat cu seriozitate.“⁠¹⁴ În urma unui asemenea sprijin religios‚ ne-am putea oare aştepta ca enoriaşii lor dezinformaţi să se opună acestei teorii chiar dacă „nenumăratele mărturii“‚ departe de a susţine evoluţia‚ dimpotrivă‚ susţin creaţia?

14. Cum este umplut adesea golul cauzat de religia falsă?

¹⁴ Golul provocat de aceasta adesea este umplut de agnosticism şi ateism. Abandonînd credinţa în Dumnezeu‚ oamenii acceptă ca alternativă evoluţia. Ateismul  fundat pe evoluţionism a devenit chiar doctrina oficială a anumitor state. Religia este aceea care poartă‚ în mare parte‚ răspunderea pentru această stare de lucruri.

15. Care sînt alte erori religioase ce îi determină pe oameni să respingă credinţa în Dumnezeu şi în Biblie?

¹⁵ Există apoi doctrine religioase care îi determină pe oameni să creadă că Biblia conţine învăţături contrare adevărurilor ştiinţifice‚ avînd drept consecinţă respingerea Dumnezeului Bibliei de către aceştia. De exemplu‚ aşa cum am arătat într-un capitol precedent‚ unii afirmă în mod total greşit că Biblia învaţă că pămîntul ar fi fost creat în şase zile de cîte 24 de ore fiecare şi că el nu ar avea decît 6.000 de ani de existenţă. Dar Scripturile nu afirmă aşa ceva.

’Cred ceea ce văd‘

16. De ce resping unii noţiunea de Creator?

¹⁶ Unii oameni‚ care au concepţia de a ’nu crede pînă nu văd‘‚ refuză cu toată sinceritatea ideea existenţei unui Creator. Pentru aceştia‚ ceea ce nu se vede sau nu se poate măsura în vreun fel oarecare‚ nu există. Cu toate acestea‚ aceiaşi oameni admit zi de zi existenţa a numeroase lucruri pe care nu le văd‚ fie că este vorba despre electricitate‚ magnetism‚ unde radio sau forţa gravitaţiei. Faptul acesta însă‚ nu-i determină să-şi schimbe concepţia deoarece aceste fenomene pot fi măsurate sau relevate printr-un mijloc fizic oarecare. În schimb‚ nu există nici un mijloc fizic pentru a vedea sau măsura un Dumnezeu Creator.

17, 18. (a) Care mărturii vizibile demonstrează existenţa unui Creator invizibil? (b) De ce nu este logic să ne aşteptăm să-l vedem pe Dumnezeu?

¹⁷ Însă‚ aşa cum am văzut în capitolele precedente‚ noi avem motive temeinice să credem în existenţa unui Creator invizibil deoarece avem capacitatea de a observa dovezile vizibile‚ consecinţele fizice ale operei sale. Existenţa sa ne-o revelează perfecţiunea tehnică şi structura complexă a atomului‚ extraordinara organizare a universului‚ caracterul unic al planetei noastre‚ conceperea minunată a diverselor forme de viaţă şi posibilităţile uluitoare ale creierului uman. Toate acestea sînt efecte care presupun neapărat o cauză.  Materialiştii înşişi acceptă principiul conform căruia nu există efect fără cauză. De ce nu îl mai recunosc însă atunci cînd este vorba despre universul material?

¹⁸ Referitor la aceasta este cît se poate de clar raţionamentul simplu pe care îl face Biblia: „Atributele invizibile [ale Creatorului]‚ adică puterea sa veşnică şi divinitatea sa au fost vizibile pentru ochiul raţiunii încă de cînd a început lumea‚ în lucrurile pe care le-a făcut el [Dumnezeu]“ (Romani 1:20‚ The New English Bible). Cu alte cuvinte‚ Biblia porneşte de la efect‚ pentru a ajunge la cauză. Creaţia vizibilă‚ minunatele ’lucruri făcute‘‚ sînt un evident efect‚ care pretinde o cauză inteligentă. Această cauză invizibilă este Dumnezeu. În calitatea sa de Făuritor al întregului univers‚ Creatorul deţine incontestabil o inimaginabilă forţă‚ astfel că oamenii făcuţi din carne şi sînge nu se pot aştepta să-l vadă pe Dumnezeu şi să continue să trăiască. De altfel‚ Biblia spune să „nici un om nu-l poate vedea pe Dumnezeu şi să rămînă în viaţă“. — Exod 33:20.

O altă cauză a necredinţei

19. Care este o altă cauză importantă datorită căreia mulţi oameni acceptă teoria evoluţiei?

¹⁹ O altă cauză importantă datorită căreia mulţi oameni resping credinţa în Dumnezeu şi acceptă evoluţia este legată de existenţa suferinţelor. Timp de secole nu s-a putut vedea altceva decît nedreptate‚ asuprire‚ crime‚ războaie‚ boli şi moarte. Mulţi nu înţeleg de ce s-au abătut asupra familiei umane toate aceste nenorociri. Părerea lor este că un Creator atotputernic nu ar permite aşa ceva. Şi cum această stare de lucruri este o realitate‚ ei ajung la concluzia că nu există Dumnezeu‚ acceptînd‚ adesea cu ochii închişi‚ teoria evoluţiei ca unica alternativă.

20. Ce întrebare aşteaptă răspuns?

²⁰ Dar de ce un Dumnezeu atotputernic a putut permite atîta suferinţă? Aşa va fi mereu? O înţelegere corectă a acestei probleme ne va ajuta să înţelegem cauzele profunde a marii popularităţi de care se bucură astăzi teoria evoluţiei.

[Întrebări de studiu]

[Text generic pe pagina 179]

Rareori le sînt prezentate elevilor argumente contrare

[Text generic pe pagina 180]

Învăţătura evoluţionistă a invadat ştiinţa precum şi alte domenii

[Text generic pe pagina 180]

Mulţi profesori şi savanţi spun sau dau de înţeles că numai ignoranţii nu cred în evoluţie

[Text generic pe pagina 182]

„Ştiinţa [evoluţionistă] trădează o predispoziţie jenantă de a crede înainte chiar de a fi făcut cercetări“

[Text generic pe pagina 182]

„Faptele şi interpretările pe care se baza Darwin‚ astăzi nu mai sînt convingătoare“

[Text generic pe pagina 183]

„Eliminarea criticii (. . .) este anormală şi de nedorit pentru ştiinţă“

[Text generic pe pagina 185]

Adesea golul provocat de erorile religiei duce la acceptarea evoluţiei

[Text generic pe pagina 187]

Din cauza suferinţelor mulţi oameni nu mai cred în Dumnezeu şi acceptă evoluţia

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 181]

Mai au loc oare vii dezbateri asupra mişcării de revoluţie a pămîntului în jurul soarelui‚ asupra compoziţiei apei sau asupra existenţei legilor gravitaţiei?

Orbita

Apa

Gravitaţia

[Legenda ilustraţiei de la pagina 184]

Sprijinul clerului acordat celor două tabere în timp de război‚ intoleranţa‚ şi falsele învăţături ca aceea a iadului‚ i-au îndepărtat pe mulţi oameni

[Legenda fotografiilor de la pagina 186]

Existenţa unui Creator este evidentă prin „lucrările sale“