Capitolul întâi

Ce poate da mai mult sens vieţii voastre?

AŢI visat vreodată să vă bucuraţi de o viaţă mai bună, fie acolo unde locuiţi, fie într-un paradis tropical? Într-un moment sau altul al vieţii, cei mai mulţi dintre noi au visat la aceasta.

În 1891, pictorul francez Paul Gauguin a pornit în căutarea acestei vieţi în Polinezia Franceză. La scurt timp după aceea însă, el s-a confruntat cu realitatea. Viaţa depravată pe care o dusese în trecut le-a adus boală şi suferinţă atât lui, cât şi altora. Simţind că i se apropie sfârşitul, el a realizat o pictură care a fost descrisă ca fiind o „expresie finală a forţei artistice“. În cartea Paul Gauguin 1848–1903 — The Primitive Sophisticate (Paul Gauguin 1848–1903 — Primitivismul rafinat) se spune: „Spectrul activităţii umane redat în pictură cuprinde tot ciclul vieţii, de la naştere până la moarte . . . El a interpretat viaţa ca un mare mister“.

Gauguin a numit această pictură „De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?“. *

S-ar putea ca aceste întrebări să ni se pară cunoscute. Mulţi oameni raţionali şi le pun. După ce a menţionat progresele ştiinţifice şi tehnice înregistrate de omenire, un redactor al cotidianului The Wall Street Journal a scris: „În ce priveşte înţelegerea fiinţei umane, a dilemelor sale şi a locului său în acest univers, nu suntem cu mult mai avansaţi decât la început. Continuăm să ne întrebăm cine suntem, de ce existăm şi încotro ne îndreptăm“.

Este adevărat, unele persoane se lasă absorbite de îngrijirea familiei, de câştigarea existenţei, de călătorii sau de alte interese personale, pentru că nu cunosc un alt sens al vieţii.  Albert Einstein a spus cândva: „Omul care consideră că viaţa lui este lipsită de sens nu este numai nefericit, ci şi prea puţin pregătit pentru viaţă“. În deplină armonie cu acest raţionament, unii caută să dea vieţii lor un sens ocupându-se cu artele frumoase, adâncindu-se în cercetarea ştiinţifică sau dedicându-se unor acţiuni umanitare destinate stăvilirii suferinţei. Cunoaşteţi astfel de persoane?

Faptul că se pun întrebări fundamentale privitoare la sensul vieţii este lesne de înţeles. Câţi părinţi, după ce şi-au văzut copilul murind din cauza malariei sau a altei boli, nu s-au întrebat: „De ce există atâta suferinţă? Are aceasta vreun sens?“ Întrebări similare îi nedumeresc pe mulţi tineri care văd sărăcia, bolile şi nedreptatea. Războaiele sângeroase îi determină deseori pe oameni să se întrebe dacă viaţa are vreun sens.

 Chiar dacă nu aţi trecut prin astfel de suferinţe, s-ar putea să fiţi de acord cu profesorul Freeman Dyson, care a spus: „Împărtăşesc punctul de vedere al multor persoane respectabile când repet întrebările pe care şi le-a pus [personajul biblic] Iov: De ce suferim? De ce este lumea atât de nedreaptă? Cărui scop servesc durerea şi nenorocirea?“ Poate că şi voi aţi dori să găsiţi răspunsurile la aceste întrebări.

Găsirea unor răspunsuri satisfăcătoare va însemna găsirea sensului vieţii. Un profesor care a suportat ororile lagărului de concentrare de la Auschwitz a făcut următoarea remarcă: „Nu există absolut nici un lucru . . . care să-l ajute în mod eficient pe un om să supravieţuiască chiar şi celor mai vitrege condiţii aşa cum îl ajută cunoaşterea faptului că viaţa lui are un sens“. El considera că până şi sănătatea mintală a respectivului are legătură cu această căutare a sensului vieţii.

De-a lungul secolelor, multe persoane au căutat răspunsuri în religie. După ce a fost în situaţia de a vedea un om bolnav, un om în vârstă şi un om mort, Gautama (Buddha) a căutat iluminarea spirituală, sau sensul vieţii, în religie, însă fără să creadă într-un Dumnezeu care este o persoană. Alţii s-au îndreptat spre bisericile de care aparţineau.

Cu toate acestea, ce se poate spune despre oamenii de azi? Mulţi îşi concentrează atenţia asupra ştiinţei şi resping religia şi noţiunea de „Dumnezeu“, pe care le consideră lucruri lipsite de importanţă. „Cu cât ştiinţa progresează mai mult, se spune în lucrarea Religion and Atheism (Religie şi ateism), cu atât pare să rămână mai puţin loc pentru Dumnezeu. Dumnezeu a devenit un Deportat.“

De ce este respinsă noţiunea de „Creator“?

Realitatea este că tendinţa de a respinge religia sau pe Dumnezeu îşi are rădăcinile în filozofiile oamenilor, care au pus accent pe pura raţiune. Charles Darwin a considerat că „selecţia naturală“ explică relaţiile existente în lumea vie mai bine decât o face conceptul existenţei unui  Creator. Sigmund Freud a predat ideea că Dumnezeu este o iluzie. Iar opinia potrivit căreia „Dumnezeu este mort“ datează din timpul lui Friedrich Nietzsche. Filozofiile orientale sunt similare. Mentorii budismului sunt de părere că nu avem nevoie de cunoştinţe despre Dumnezeu. În ce priveşte şintoismul, profesorul Tetsuo Yamaori a afirmat că „zeii nu sunt altceva decât oameni“.

Deşi scepticismul cu privire la existenţa unui Creator este preponderent, este el justificat? Probabil că nu vă sunt străine unele exemple de „fapte ştiinţifice“ care s-au bucurat de popularitate în trecut, dar care, cu timpul, s-au dovedit a fi total greşite. Păreri cum ar fi: „Pământul este plat“ şi „Întreg universul se roteşte în jurul planetei noastre“ au predominat secole la rând, însă, în prezent, noi ştim că aceste păreri erau greşite.

Ce se poate spune despre ideile ştiinţifice de dată recentă? De exemplu, filozoful David Hume, care a trăit în secolul al XVIII-lea — şi care nu a crezut în existenţa unui Creator —, nu a putut să ofere nici o explicaţie privitoare la modelul biologic complex existent pe pământ. Teoria lui Darwin a sugerat modul în care s-au dezvoltat diferitele forme de viaţă, însă nu a explicat cum a apărut viaţa şi nici care este sensul vieţii noastre.

În consecinţă, mulţi oameni de ştiinţă, precum şi nespecialişti, au sentimentul că ceva lipseşte. Teoriile ştiinţifice pot încerca să explice cum?, însă întrebările-cheie gravitează în jurul întrebării de ce? Chiar şi persoanele crescute într-un mediu marcat de credinţa într-un Creator sunt influenţate. O studentă la istorie, dintr-o ţară europeană, a spus: „Pentru mine, Dumnezeu este mort. Dacă ar exista cu adevărat, nu ar fi atâta dezordine în lume. Oameni nevinovaţi suferă de foame; diferite specii de animale dispar . . . Ideea existenţei unui Creator este o absurditate“. Având în vedere condiţiile de pe pământ, mulţi nu pot să înţeleagă de ce Creatorul — presupunând că acesta există — nu schimbă lucrurile în bine.

 Totuşi, trebuie să admitem că motivul pentru care mulţi neagă existenţa unui Creator este acela că ei nu vor să creadă. „Chiar dacă Dumnezeu însuşi mi-ar spune să-mi schimb modul de viaţă, tot nu aş face-o“, i-a spus un industriaş dintr-o ţară europeană unui angajat al său. „Vreau să-mi trăiesc viaţa aşa cum îmi place.“ Evident, unii consideră că acceptarea autorităţii unui Creator ar intra în conflict cu libertatea lor sau cu modul de viaţă preferat de ei. Este posibil ca ei să declare: „Nu cred decât ceea ce văd, şi nu pot să văd un Creator invizibil“.

Lăsând la o parte întrebarea de ce oamenii „au respins noţiunea de «Creator»“, întrebările referitoare la viaţă şi la sensul acesteia rămân. După ce omul a început să exploreze spațiul, teologului Karl Barth i s-a cerut să-şi spună părerea cu privire la acest triumf al tehnologiei. El a spus: „Această remarcabilă realizare în domeniul tehnologiei nu rezolvă nici una dintre problemele care îmi provoacă insomnii“. În prezent, omul zboară în spaţiul cosmic şi înregistrează progrese rapide în ce priveşte „ciberspaţiul“. Cu toate acestea, oamenii raţionali consideră că este necesar să aibă un scop, ceva care să confere sens vieţii lor.

Îi invităm pe toţi cei care nu au prejudecăţi să analizeze acest material. În cartea Belief in God and Intellectual Honesty (Credinţa în Dumnezeu şi onestitatea intelectuală) se menţionează că o persoană care dovedeşte „onestitate intelectuală“ se caracterizează printr-o „dispoziţie de a analiza în mod detaliat ceea ce cineva consideră că este adevărat“ şi „de a acorda suficientă atenţie şi altor dovezi existente“.

În materialul de faţă, aceste „dovezi existente“ pot să ne ajute să înţelegem dacă există un Creator care a adus în existenţă viaţa şi universul. Iar dacă există un Creator, cum este Acesta? Are Creatorul o personalitate care are legătură cu viaţa noastră? Analiza acestui material poate revărsa lumină asupra modului în care viaţa noastră poate deveni mai plină de sens şi de satisfacţii.

[Notă de subsol]

 [Fotografie pe toată pagina 4]

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Pictura lui Gauguin a dat naştere la întrebări privitoare la sensul vieţii