Capitolul 6

Iubirea, „o legătură perfectă a unităţii“

1–6. a) Ce se poate întîmpla dacă partenerii de căsătorie se lasă prea antrenaţi de propriile lor sentimente? b) Respectarea căror principii scripturale ar putea preveni o ceartă serioasă?

DE CE nu putem niciodată să cinăm la timp?’ se răsteşte soţul, obosit de aşteptare şi extenuat după o zi grea de muncă.

² ‘Nu te mai plînge. Este aproape gata’, îi răspunde ea pe acelaşi ton. Nici ea nu a avut o zi uşoară.

³ ‘Dar tu eşti întotdeauna în întîrziere. De ce nu poţi fi niciodată gata la timp?’

⁴ ‘Nu-i adevărat! strigă ea. Dar dacă ai fi încercat să ai grijă cîteodată de copii, nu te-ai mai plînge atît de mult. La urma urmei, sînt şi copiii tăi!’

⁵ Astfel, acest muşuroi dintre soţ şi soţie creşte ajungînd cît un munte, lăsîndu-i pe amîndoi mînioşi şi fără să mai discute unul cu altul. Fiecare dă o replică la răspunsurile celuilalt pînă cînd amîndoi sînt lezaţi şi iritaţi, iar seara lor este compromisă. Oricare din ei ar fi putut preveni această derulare a lucrurilor. Ca să spunem aşa, amîndoi s-au lăsat prea antrenaţi de propriile lor sentimente şi au fost neatenţi faţă de ale celuilalt. Nervii extenuaţi au cedat.

⁶ Astfel de probleme se pot ivi în multe domenii. Ele ar putea implica banii. Sau, s-ar putea ca soţul să considere că soţia sa este exagerat de posesivă, nepermiţîndu-i să se bucure de compania altora. Ea s-ar putea simţi neglijată şi considerată drept ceva  obişnuit. Tensiunea ar putea exista din cauza unei probleme mari sau a mai multor probleme minore. Indiferent care ar fi cazul, preocuparea noastră în acest moment este cum ar trebui să fie abordată situaţia. Oricare dintre parteneri poate opri evoluţia spre ceartă dacă este dispus să ‘întoarcă şi celălalt obraz’ şi dacă este dispus să nu ‘întoarcă rău pentru rău’, ci, dimpotrivă, ‘să biruiască răul prin bine’ (Matei 5:39; Romani 12:17, 21). Pentru a putea face acest lucru este nevoie de stăpînire de sine şi maturitate. Este nevoie de iubire creştină.

CE ÎNSEAMNĂ CU ADEVĂRAT IUBIREA

7–9. a) Cum este descrisă iubirea la 1 Corinteni 13:4–8? b) Ce fel de iubire este aceasta?

⁷ Iehova Dumnezeu a inspirat o definiţie a iubirii, în termeni care arată ce este şi ce nu este ea, în 1 Corinteni 13:4–8: „Iubirea este îndelung răbdătoare şi binevoitoare. Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se comportă indecent, nu îşi caută propriile interese, nu se irită. Ea nu ţine cont de răul suferit. Ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul. Ea suportă totul, crede totul, speră totul, suferă totul. Iubirea nu dă niciodată greş“ (NW).

⁸ Iubirea poate avea la bază multe lucruri — atracţia fizică, relaţia de familie sau bucuria reciprocă pe care o oferă compania cuiva. Dar Biblia arată că, pentru a avea o adevărată valoare, iubirea trebuie să depăşească afecţiunea sau atracţia reciprocă şi să fie guvernată de ceea ce favorizează în cel mai înalt grad binele persoanei iubite. Acest gen de iubire poate comporta chiar mustrare sau disciplinare, aşa cum ar putea face un părinte cu un copil sau cum face Iehova Dumnezeu cu închinătorii săi (Evrei 12:6). Nu lipsesc, desigur, sentimentele şi emoţia, dar acestora nu li se permite să învingă judecata înţeleaptă sau  principiile drepte în relaţiile cu alţii. Această iubire îndeamnă persoana respectivă să-i trateze pe toţi în armonie cu principiile excelente ale consideraţiei şi echităţii.

⁹ Pentru a aprecia şi mai mult modul în care poate fi aceasta de folos în viaţa noastră de familie, să examinăm mai amănunţit definiţia dată la 1 Corinteni 13:4–8.

10, 11. La ce ne-am putea aştepta din partea unui partener conjugal care este îndelung răbdător şi binevoitor?

¹⁰ „Iubirea este îndelung răbdătoare şi binevoitoare.“ Eşti tu îndelung răbdător cu partenerul tău? Chiar şi atunci cînd situaţia tinde să te provoace şi probabil ţi se aduc acuzaţii nedrepte, manifeşti tu stăpînire de sine? Iehova este îndelung răbdător cu noi toţi şi ‘binevoitoarea calitate a lui Dumnezeu caută să-i conducă pe oameni la căinţă’. Atît îndelunga răbdare, cît şi bunăvoinţa sînt roade ale spiritului lui Dumnezeu. — Romani 2:4, NW; Galateni 5:22.

¹¹ Iubirea nu aprobă fărădelegea, dar nu este „iritabilă“. Nu este nerăbdătoare. Ea ia în considerare circumstanţele atenuante (1 Petru 4:8; Psalmii 103:14; 130:3, 4). Şi chiar în probleme serioase, ea este gata să acorde iertare. Apostolul Petru s-a gîndit, desigur, că era îndelung răbdător cînd l-a întrebat pe Isus: „De cîte ori să iert pe fratele meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?“ Răspunsul lui Isus a fost: „Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte“ (Matei 18:21, 22; Luca 17:3, 4). Iubirea iartă în mod repetat şi este binevoitoare la nesfîrşit. Dar tu?

12, 13. Cum s-ar putea manifesta gelozia, şi de ce ar trebui depuse eforturi pentru a o ţine sub control?

¹² „Iubirea nu este geloasă.“ Este dificil să trăieşti cu un partener care este gelos fără motive reale. O astfel de gelozie este suspicioasă, excesiv de posesivă. Ea este copilărească şi îi restrînge celuilalt posibilitatea  de a fi natural şi prietenos faţă de alţii. Fericirea constă în a da de bunăvoie, nu în a satisface nişte pretenţii geloase.

¹³ „Cine poate sta împotriva geloziei?“, întreabă Biblia. Ea este una dintre faptele cărnii imperfecte (Proverbele 27:4; Galateni 5:19, 20). Poţi să depistezi în tine vreun simptom al acelei gelozii care rezultă dintr-un sentiment de nesiguranţă şi care este nutrită de imaginaţie? De obicei nu este greu să vedem defectele unei alte persoane, dar profităm mai mult dacă ne examinăm pe noi înşine. „Acolo unde este invidie [gelozie, NW] şi ceartă, este dezordine şi orice lucru rău“ (Iacov 3:16). Gelozia poate ruina o căsnicie. Partenerul tău nu poate fi ţinut în siguranţă prin restricţii geloase, ci prin atenţie iubitoare, consideraţie şi încredere.

14, 15. a) Cum demonstrează lauda de sine lipsă de iubire? b) În loc să-ţi desconsideri partenerul, ce ar trebui să faci?

¹⁴ Iubirea „nu se laudă, nu se umflă de mîndrie“. Este adevărat că multe persoane fac acest lucru, dar sînt puţini cei cărora le place să audă pe cineva lăudîndu-se. De fapt, acest lucru poate fi jenant pentru oricine îl cunoaşte bine pe cel ce se laudă. În timp ce unii se laudă vorbind despre ei înşişi în mod arogant, alţii realizează acest lucru în alt mod. Ei îi critică şi îi denigrează pe alţii, iar acest lucru, prin comparaţie, tinde să-i înalţe mai presus de victimele lor. Astfel, cineva se poate înălţa pe sine înjosindu-i pe alţii. Desconsiderarea partenerului conjugal constituie, în realitate, un mod de a te lăuda pe tine însuţi.

¹⁵ Te-ai surprins vreodată vorbind în public despre slăbiciunile partenerului? Cum crezi că s-a simţit? Cum ar fi stat lucrurile dacă tu ai fi fost cel ale cărui slăbiciuni au fost scoase la iveală? Cum te-ai fi simţit? Iubit? Nu, iubirea „nu se laudă“ nici glorificîndu-se pe sine, nici desconsiderîndu-i pe alţii. Cînd vorbeşti  despre partenerul tău, fii constructiv; acest lucru va întări legătura dintre voi. Cît despre ceea ce se spune despre tine, aplică sfatul înţelept de la Proverbele 27:2: „Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale“.

16. Care sînt cîteva lucruri indecente pe care le va evita o persoană iubitoare?

¹⁶ Iubirea „nu se comportă indecent“. Există multe lucruri care sînt în mod flagrant indecente, cum ar fi adulterul, beţia şi accesele de mînie (Romani 13:13). În contrast cu iubirea, toate acestea produc daune legăturii conjugale. Grosolănia, expresiile şi acţiunile vulgare, precum şi neglijarea curăţeniei personale, toate acestea dovedesc lipsă de decenţă umană. Cît de atent eşti tu pentru a evita să-ţi insulţi partenerul în această privinţă? Îl tratezi cu consideraţie, în mod manierat şi cu respect? Toate acestea contribuie la o căsnicie fericită şi durabilă.

17. Cum pot fi evitate certurile de către cineva care nu îşi caută propriile sale interese?

¹⁷ Iubirea „nu îşi caută propriile interese, nu se irită“. Ea nu este egocentrică. Cît de bine ar fi fost dacă cuplul menţionat la începutul acestui capitol ar fi procedat aşa. Soţul nu s-ar fi răstit la soţia sa pentru că cina nu era gata la timp, iar soţia nu i-ar fi ripostat pe acelaşi ton. Dacă soţia şi-ar fi dat seama că iritarea lui se datora, în parte, faptului că era obosit, atunci, în loc să se supere, i-ar fi putut răspunde: ‘Cina este aproape gata. Probabil că ai avut o zi grea la lucru. Să-ţi dau să bei un pahar de suc rece în timp ce aranjez masa’. Sau dacă soţul ar fi fost mai înţelegător şi nu s-ar fi gîndit numai la sine, ar fi putut întreba dacă nu o putea ajuta cu ceva.

18. Cum poate iubirea să împiedice pe cineva să se irite?

¹⁸ Te iriţi uşor din cauza a ceva ce spune sau face partenerul tău, sau cauţi să discerni intenţia din spatele vorbelor sau acţiunii? Poate a fost de bună  credinţă, dar s-a pripit, fără a intenţiona să te jignească. Dacă ai iubire, ‘nu va apune soarele peste mînia ta’ (Efeseni 4:26). Ce se întîmplă dacă partenerul tău se simte frustrat şi vrea cu adevărat să spună sau să facă ceva care să te lezeze? Nu ai putea aştepta pînă cînd se calmează spiritele şi apoi să discuţi problema? Dacă vei aborda situaţia avînd în inimă cele mai bune interese ale amîndurora, aceasta te va ajuta să spui ceea ce trebuie. „Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte.“ „Cine acoperă o greşeală caută dragostea“ şi nu aţîţă mai mult cearta (Proverbele 16:23; 17:9). Luptînd împotriva impulsului de a continua o dispută şi de a te justifica, poţi cîştiga o victorie în favoarea iubirii.

19. a) Ce ar putea fi inclus în faptul de ‘a se bucura de nedreptate’? b) De ce ar trebui evitat acest lucru?

¹⁹ Iubirea adevărată „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul“. Ea nu consideră a fi o dovadă de inteligenţă să-ţi înşeli partenerul — fie că este vorba despre folosirea timpului, de cheltuirea banilor sau de anturaj. Ea nu întrebuinţează semiadevăruri ca să pară corectă. Necinstea distruge încrederea. Pentru ca să existe o iubire autentică, amîndoi trebuie să simţiţi bucurie în a spune adevărul.

ADEVĂRATA IUBIRE ESTE TARE ŞI PERSEVERENTĂ

20. În ce sens iubirea a) „suportă totul“? b) „crede totul“? c) „speră totul“? d) „suferă totul“?

²⁰ „Ea suportă totul, crede totul, speră totul, suferă totul.“ Ea rezistă stresului şi tensiunilor care se abat asupra ei în căsnicie, în timp ce cei doi aflaţi în această relaţie intimă învaţă să fie flexibili şi să se acomodeze unul cu altul. Ea crede toate sfaturile din Cuvîntul lui Dumnezeu şi le aplică cu asiduitate, chiar şi atunci cînd împrejurările par a fi nefavorabile. Şi, deşi nu este credulă în relaţiile cu cei care recurg la necinste, nu este nici excesiv de suspicioasă.  Dimpotrivă, ea manifestă încredere. În plus, ea speră în mai bine. Această speranţă este bazată pe siguranţa plină de încredere că aplicarea sfaturilor Bibliei va duce la cele mai bune rezultate posibile. Astfel, iubirea poate fi pozitivă, optimistă şi interesată de viitor. De asemenea, ea nu este capricioasă, nici nu este o pasiune trecătoare. Adevărata iubire perseverează, înfruntînd problemele atunci cînd lucrurile merg greu. Ea este statornică. Este tare; dar, pe lîngă această tărie, ea este binevoitoare, delicată, flexibilă şi este uşor să vieţuieşti cu ea.

21, 22. Care sînt cîteva împrejurări care ilustrează că iubirea nu dă niciodată greş?

²¹ O astfel de ‘iubire nu dă niciodată greş’. Ce se întîmplă dacă, din cauza timpurilor grele, cuplul ajunge în strîmtorări financiare? În loc să se gîndească cum să găsească în altă parte o viaţă mai uşoară, soţia care are o astfel de iubire rămîne loială partenerului ei, căutînd să facă economii şi probabil să adauge ceva la veniturile soţului (Proverbele 31:18, 24). Dar ce se întîmplă dacă soţia se îmbolnăveşte de o boală care durează ani de zile? Soţul care are o astfel de iubire face tot ce-i stă în putinţă pentru a-i furniza îngrijirile necesare, pentru a o ajuta în activităţile casnice pe care ea nu le poate face acum şi pentru a o asigura de devotamentul său constant. Dumnezeu însuşi stabileşte exemplul în această privinţă. Indiferent de împrejurările în care ajung slujitorii săi fideli, ‘nimic nu va fi în stare să-i separe de iubirea lui Dumnezeu’. — Romani 8:38, 39, NW.

²² Ce probleme ar putea birui o astfel de iubire? Există ea în căsnicia ta? O practici tu personal?

FACEŢI CA IUBIREA SĂ CREASCĂ

23. Ce anume decide dacă vom face lucruri pline de iubire?

²³ Iubirea, asemenea unui muşchi, se întăreşte prin întrebuinţare. Pe de altă parte, asemenea credinţei,  iubirea fără lucrări este moartă. Cuvintele şi faptele, motivate de simţămintele noastre profunde, se spune că vin din inimă, ea reprezentînd motivaţia noastră interioară. „Din plinătatea inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din comoara lui bună.“ Dar dacă simţămintele noastre sînt rele, „din inimă ies gînduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrînări, furturi, mărturii mincinoase, hule“. — Matei 12:34, 35; 15:19; Iacov 2:14–17.

24, 25. Cum îţi poţi întări motivaţia de a manifesta iubire?

²⁴ Ce gînduri şi simţăminte cultivi în inima ta? Dacă meditezi zilnic asupra modului în care şi-a manifestat Dumnezeu iubirea şi cauţi să imiţi exemplul lui, ţi se vor întări motivaţii excelente. Cu cît manifeşti mai mult această iubire, cu atît mai mult acţionezi şi vorbeşti în armonie cu ea şi cu atît mai adînc va fi înscrisă ea în inima ta. Practicarea zilnică a ei în lucruri mărunte va face ca această iubire să devină un obicei. Apoi, cînd ocazional se vor ivi probleme mari, această iubire, puternic fortificată, va fi prezentă pentru a te ajuta să le înfrunţi. — Luca 16:10.

²⁵ Observi ceva lăudabil la partenerul tău? Spune-i-o! Simţi un impuls de a face o faptă bună? Ascultă de acel impuls! Trebuie să arătăm iubire pentru ca s-o putem culege. Practicarea acestor lucruri te va apropia mai mult de partenerul tău, va face din doi unul, făcînd ca iubirea dintre voi să crească.

26, 27. Cum contribuie faptul de a împărţi unul cu altul la creşterea iubirii?

²⁶ Pentru ca iubirea să crească, împărtăşeşte-o. Primul om, Adam, trăia într-un paradis. Toate necesităţile sale fizice erau satisfăcute din abundenţă. De la început el a fost înconjurat de frumuseţe. Nu numai că existau pajişti şi flori, păduri şi rîuri, dar exista şi o abundentă varietate de viaţă animală supusă stăpînirii sale în calitate de administrator al pămîntului.  Cu toate acestea, o necesitate nu era satisfăcută: o persoană umană cu care să împartă acest paradis pitoresc. Ai fost vreodată singur contemplînd cu încîntare un grandios apus de soare şi ai dorit ca fiinţa iubită să fie prezentă pentru a împărtăşi cu tine acele momente? Sau ai avut vreo veste extraordinar de bună fără să ai pe cineva căruia să i-o spui? Iehova Dumnezeu şi-a dat seama de ce anume avea nevoie Adam şi i-a dat o parteneră cu care să-şi împartă gîndurile şi simţămintele. Faptul de a împărţi unul cu altul uneşte două persoane şi ajută ca iubirea să prindă rădăcini şi să crească.

²⁷ Căsătoria înseamnă a împărţi unul cu altul. Ar putea să fie o privire afectuoasă de la distanţă, o atingere, un cuvînt tandru, chiar faptul de a sta în linişte împreună, fără a vorbi. Orice acţiune poate exprima iubire: a face patul, a spăla vasele, a face economii pentru a cumpăra un lucru dorit de soţie, dar pe care nu-l solicită din cauza bugetului, a se ajuta reciproc în muncă atunci cînd unul este în urmă. Iubirea înseamnă să împarţi munca şi destinderea, necazurile şi bucuriile, realizările şi eşecurile, gîndurile minţii şi simţămintele inimii. Înseamnă să împărtăşiţi ţeluri comune şi să le atingeţi împreună. Iată ce anume face ca doi oameni să devină una; iată ce face ca iubirea să crească.

28. Cum este promovată iubirea prin faptul de a sluji?

²⁸ Faptul de a-i sluji partenerului tău poate contribui la maturizarea iubirii tale pentru el. O soţie slujeşte în mod obişnuit pregătind mîncarea, făcînd paturile, făcînd curăţenie în locuinţă, spălînd hainele, îngrijindu-se de treburile gospodăriei. Soţul slujeşte de obicei furnizînd alimentele pe care le găteşte ea, paturile pe care le face ea, locuinţa pe care o curăţă ea, hainele pe care le spală ea. Acest fapt de a sluji, de a da, aduce fericire şi întreţine iubirea. Aşa cum a  spus Isus, este mai multă fericire în a da decît în a primi. Sau este mai multă fericire în a sluji decît în a fi slujit (Faptele 20:35). Isus le-a spus discipolilor săi: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru“ (Matei 23:11). Această concepţie va elimina orice spirit de concurenţă şi va contribui la fericire. Cînd slujim ne simţim utili, avem un scop şi aceasta ne dă un sentiment de demnitate şi de mulţumire. Căsătoria îi dă atît soţului, cît şi soţiei o mare ocazie de a sluji şi de a găsi această mulţumire, cimentînd astfel mai solid căsătoria în iubire.

29. De ce îi va atrage iubirea chiar şi pe cei care nu sînt slujitori ai lui Dumnezeu?

²⁹ Ce se întîmplă însă dacă unul dintre parteneri este un slujitor creştin al lui Dumnezeu care pune în practică aceste principii biblice, dar celălalt nu este? Acest lucru schimbă oare modul în care ar trebui să acţioneze un creştin? În esenţă, nu. Probabil el nu va putea vorbi foarte mult despre scopurile lui Dumnezeu, dar conduita este aceeaşi. Partenerul necredincios are aceleaşi necesităţi de bază ca şi un închinător al lui Iehova, iar în unele privinţe reacţionează la fel. Acest lucru este exprimat la Romani 2:14, 15: „Cînd neamurile, care n-au lege, fac din fire lucrurile legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sînt singuri lege; şi ele arată că lucrarea legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisesc conştiinţa lor şi gîndurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele“. O conduită creştină exemplară va fi de obicei apreciată şi va face ca iubirea să crească.

30. Iubirea trebuie dovedită numai în împrejurări dramatice? De ce răspunzi astfel?

³⁰ Iubirea nu aşteaptă împrejurări dramatice pentru a se dezvălui. Într-o privinţă, iubirea se aseamănă cu o haină. Ce anume ţine haina asamblată? Cîteva noduri mari făcute cu sfoară? Sau mii de cusături  făcute cu aţă? Miile de mici cusături, şi acest lucru este valabil fie că vorbim despre o haină propriu-zisă, fie de „veşminte“ spirituale. Acumularea continuă de mici cuvinte şi fapte spuse şi practicate zilnic ne „îmbracă“ şi dezvăluie ceea ce sîntem. Această „îmbrăcăminte“ spirituală nu se uzează şi nu se demodează ca hainele propriu-zise. Aceasta, după cum spune Biblia, este „veşmîntul nesupus descompunerii“. — 1 Petru 3:4, NW.

31. Ce sfat excelent referitor la iubire este furnizat la Coloseni 3:9, 10, 12, 14?

³¹ Doreşti ca propria ta căsnicie să fie unită printr-o „legătură perfectă a unităţii“? Atunci fă aşa cum se recomandă la Coloseni 3:9, 10, 12, 14: „Dezbrăcaţi vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi noua personalitate . . . îmbrăcaţi-vă cu tandre sentimente de compasiune, de bunătate, de umilinţă a spiritului, de blîndeţe şi de îndelungă răbdare . . . îmbrăcaţi-vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unităţii“ (NW).

[Întrebări de studiu]