Numele divin de-a lungul secolelor

IEHOVA Dumnezeu doreşte ca omul să cunoască şi să folosească numele său. Acest lucru reiese evident din faptul că El şi-a dezvăluit numele chiar primelor două persoane care au existat pe pămînt. Ştim că lui Adam şi Evei le era familiar numele lui Dumnezeu, deoarece, conform textului ebraic original, Eva a spus următoarele cuvinte, după ce a dat naştere lui Cain: „Am dobîndit un om cu ajutorul lui Iehova.“ — Geneza 4:1.

Mai tîrziu, citim cum bărbaţi credincioşi ca Enoh şi Noe „umbla[u] cu adevăratul Dumnezeu“ (Geneza 5:24; 6:9). Aşadar, şi ei trebuie să fi cunoscut numele lui Dumnezeu. Numele a supravieţuit peste potop, împreună cu omul drept Noe şi familia sa. În ciuda marii rebeliuni care a survenit cu puţin timp mai tîrziu la Babel, adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu au continuat să folosească numele divin. El apare de sute de ori în legile pe care Dumnezeu le-a dat poporului Israel. Numai în cartea Deuteronom el apare de 551 de ori.

În timpul judecătorilor este evident că israeliţii nu s-au ferit să folosească numele lui Dumnezeu. Ei îl foloseau chiar şi atunci cînd se salutau între ei. Citim astfel (în ebraica originală) despre Boaz că i-a salutat pe secerătorii săi: „Iehova să fie cu voi.“ Iar ei i-au răspuns la salut zicînd: „Iehova să te binecuvînteze.“ — Rut 2:4.

Pe tot parcursul istoriei israeliţilor pînă la epoca reîntoarcerii lor în Iuda după robia din Babilon, numele lui Iehova a continuat să fie folosit în mod curent. Regele David, un om plăcut inimii lui Dumnezeu, a folosit frecvent numele lui Dumnezeu. În psalmii scrişi de el, acest nume apare de sute de ori (Fapte 13:22). Numele lui Dumnezeu a fost, de asemenea, utilizat în compunerea multor nume personale de israeliţi. Citim astfel despre Adonia („Domnul meu este Iah“ — „Iah“ fiind forma prescurtată de la Iehova), Isaia („Salvare de la Iehova“), Ionatan („Iehova a dat“), Mica („Cine este ca Iah?“) şi Iosua („Iehova este salvare“).

Utilizat în afara Bibliei

Dovezi despre folosirea largă a numelui divin în timpurile antice există şi în surse din afara Bibliei. Potrivit unei relatări din Israel Exploration Journal (Vol. 13, nr. 2) în 1961 s-a descoperit la o mică distanţă de Ierusalim, în partea de sud-vest, o veche grotă funerară. Pe pereţii grotei erau nişte inscripţii în limba ebraică, datînd, după cît se pare, din a doua jumătate a secolului al optulea î.e.n. Inscripţiile conţin fraze de felul acesteia: „Iehova este Dumnezeul întregului pămînt.“

În 1966 a fost publicată în Israel Exploration Journal (Vol. 16, nr. 1) o relatare despre unele fragmente de ceramică avînd pe ele o scriere ebraică şi care au fost găsite în sudul Israelului, la Arad. Acestea au fost scrise în a doua jumătate a secolului al şaptelea î.e.n. Unul dintre fragmente reprezenta o scrisoare particulară către un bărbat numit Eliaşib. Scrisoarea începe cu cuvintele: „Către Domnul meu Eliaşib: Fie ca Iehova să poarte interes pentru pacea ta.“ Iar în încheiere: „El locuieşte în casa lui Iehova.“

În 1975 şi 1976, arheologii care lucrau la Negheb au descoperit o colecţie de inscripţii  ebraice şi feniciene aflate pe tencuiala unor ziduri, pe recipiente de mare capacitate şi pe vase de piatră. Inscripţiile conţineau atît cuvîntul ebraic care exprimă termenul de Dumnezeu, cît şi numele lui Dumnezeu, YHWH în litere ebraice. Chiar în Ierusalim s-a descoperit recent o mică fîşie de argint rulată, datînd se pare dinainte de exilul în Babilon. Cercetătorii afirmă că la derularea fîşiei au găsit scris pe ea în limba ebraică numele lui Iehova. — Biblical Archaeology Review, martie/aprilie 1983, p. 18.

Un alt exemplu de folosire a numelui lui Dumnezeu se află în aşa-numitele scrisori de la Lachish (Lachis), un oraş fortificat proeminent în istoria lui Israel. Se pare că ele au fost scrise de către un ofiţer dintr-un post de gardă iudeu şi adresate la Lachis superiorului său numit Yaosh, după cît se pare pe timpul războiului dintre Israel şi Babilon, cam pe la sfîrşitul secolului al şaptelea î.e.n.

Din cele opt fragmente descifrabile, şapte îşi încep mesajul cu un salut de felul acesta: „Fie ca Iehova să-l facă pe domnul meu să vadă acest anotimp într-o bună stare de sănătate!“ În total, numele lui Dumnezeu apare de 11 ori în cele şapte mesaje, fapt care indică în mod clar că numele lui Iehova se bucura de o folosire curentă spre sfîrşitul secolului al şaptelea î.e.n.

Chiar unii conducători păgîni cunoşteau şi foloseau numele divin atunci cînd se refereau la Dumnezeul israeliţilor. Astfel, pe Piatra Moabită, regele Meşa al Moabului se laudă cu faptele sale de vitejie împotriva lui Israel şi, printre altele, afirmă: „Chemoş mi-a spus: «Du-te, ia [oraşul] Nebo de la Israel!» Atunci m-am dus noaptea şi am luptat împotriva lui de la revărsatul zorilor pînă seara, luîndu-l şi masacrîndu-i pe toţi. (. . .) Şi am luat din el [vasele] lui Iehova, tîrîndu-le în faţa lui Chemoş.“

Cu referire la aceste utilizări nebiblice ale numelui lui Dumnezeu, Theologisches Wörterbuch zum Alten Testament (Dicţionar teologic al Vechiului Testament) vol. 3, coloana 538 spune: „Astfel, cele aproape 19 dovezi documentare ale tetragramei în forma jhwh atestă în această privinţă caracterul demn de încredere al T[extului] M[asoretic]; ne putem aştepta la mai mult, în primul rînd din partea arhivelor Aradului.“ — Tradus din germană.

Numele lui Dumnezeu nu a fost uitat

Această bună cunoaştere şi folosire a numelui lui Dumnezeu s-a continuat pînă în timpul lui Maleahi, profet care a trăit cu circa 400 de ani înainte de zilele lui Isus. În cartea biblică ce îi poartă numele‚ Maleahi acordă o înaltă consideraţie numelui divin, folosindu-l în total de 48 de ori.

Cu timpul însă mulţi iudei au ajuns să trăiască departe de pămîntul Israelului şi unii n-au mai putut citi Biblia în limba ebraică. Drept urmare, în secolul al treilea î.e.n. s-a făcut începutul muncii de traducere a Bibliei, traducîndu-se — în noua limbă de circulaţie internaţională a vremii, în greacă — „Vechiul Testament“, parte a Bibliei existentă la acea dată. Dar numele lui Dumnezeu nu a fost neglijat. Traducătorii l-au păstrat, transcriindu-l în forma sa ebraică. Unele exemplare vechi ale Septuagintei greceşti, care au fost păstrate pînă în zilele noastre, atestă faptul acesta.

Dar care a fost situaţia pe vremea cînd Isus era pe pămînt? Cum am putea şti dacă el şi apostolii săi au folosit numele lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

În această scrisoare, scrisă pe un fragment de ceramică, din a doua jumătate a secolului al VII-lea î.e.n., numele lui Dumnezeu apare de două ori

[Provenienţa ilustraţiei]

(Desen obţinut graţie amabilităţii Departamentului Israelian pentru Muzee şi Antichităţi)

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 13]

Numele lui Dumnezeu a fost găsit, de asemenea, în Scrisorile de la Lachish şi pe Piatra Moabită