Numele lui Dumnezeu în „Noul Testament“

POZIŢIA numelui lui Dumnezeu în Scripturile ebraice, sau „Vechiul Testament“, este de nezdruncinat. Chiar dacă iudeii, în cele din urmă, au încetat să-l rostească, totuşi credinţa lor religioasă i-a împiedicat să scoată numele din text atunci cînd au copiat vechile manuscrise ale Bibliei. Aşadar, Scripturile ebraice conţin numele lui Dumnezeu mai frecvent decît oricare alt nume.

Situaţia este diferită însă în cazul Scrierilor greceşti creştine, sau „Noul Testament“. Manuscrisele cărţii Apocalips (ultima carte a Bibliei) conţin numele lui Dumnezeu în forma sa prescurtată, „Iah“ (în cuvîntul „Aleluia“). Dar, în afara acestei forme, niciunul dintre vechile manuscrise greceşti de care dispunem în prezent, de la cartea lui Matei pînă la Apocalips, nu conţine forma completă a numele lui Dumnezeu. Înseamnă oare aceasta că numele lui Dumnezeu nu ar trebui să fie în aceste cărţi? Ar fie ceva surprinzător, avînd în vedere faptul că discipolii lui Isus au recunoscut importanţa numelui lui Dumnezeu, iar Isus ne-a învăţat să ne rugăm ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit. Ce anume s-a întîmplat deci?

Pentru a înţelege lucrul acesta, să ne amintim că manuscrisele Scripturilor greceşti creştine de care dispunem în prezent nu sînt cele originale. Cărţile originale scrise de Matei, Luca şi de ceilalţi scriitori biblici au fost foarte mult folosite şi s-au uzat repede. De aceea, ele au fost copiate, iar cînd aceste copii s-au uzat şi ele,  au fost recopiate şi acestea. După cum este şi firesc, întrucît copiile pentru utilizare se făceau mereu, cele vechi nu erau păstrate.

În prezent există mii de copii ale Scripturilor greceşti creştine, dar majoritatea lor au fost realizate în cursul secolului al IV-lea e.n. sau după aceea. Acest fapt ne sugerează posibilitatea, şi anume: nu s-a petrecut oare ceva cu textul Scripturilor greceşti creştine, înainte de secolul al IV-lea fapt care a dus la omiterea numelui lui Dumnezeu? Faptele dovedesc că s-a petrecut într-adevăr ceva.

Numele exista în Scrierile creştine

Putem fi siguri că apostolul Matei a inclus numele lui Dumnezeu în Evanghelia sa. De ce? Deoarece iniţial el a scris-o în limba ebraică. În secolul al IV-lea Ieronim, care a tradus Biblia Vulgata latina‚ relata: „Matei, care este şi Levi, şi care din vameş a ajuns să devină apostol, a compus mai întîi o Evanghelie a lui Cristos în Iudeea, în limba ebraică (. . .) Cine anume a tradus-o după aceea în greceşte nu este destul de sigur stabilit. Totuşi, textul ebraic se păstrează pînă în prezent în biblioteca din Caesarea.“

Întrucît Matei a scris în limba ebraică, este de neconceput ca el să nu fi folosit numele lui Dumnezeu, mai ales atunci cînd a citat din unele pasaje ale „Vechiului Testament“ care conţineau numele. Însă, ceilalţi scriitori ai acestei părţi a Bibliei au scris în limba internaţională a acelei epoci, limba greacă, pentru un public cititor cît mai larg. Aşadar, ei nu au citat din Scrierile ebraice originale ci din versiunea greacă Septuaginta. Chiar şi Evanghelia lui Matei a fost în cele din urmă tradusă în greceşte. Să nu fi apărut oare numele lui Dumnezeu în aceste Scrieri greceşti?

Unele fragmente foarte vechi ale versiunii Septuaginta care exista în zilele lui Isus, au supravieţuit pînă în zilele noastre şi este demn de reţinut că în ele apare numele personal al lui Dumnezeu. The New International Dictionary of New Testament Theology, volumul 2‚ p. 512‚ spune: „Descoperirile recente de texte pun la îndoială ideea că cei care au compilat LXX [Septuaginta] ar fi tradus tetragrama YHWH prin kyrios. Cele mai vechi (fragmente de) MSS LXX de care dispunem acum conţin tetragrama scrisă cu caractere eb[raice] în textul g[re]c. Acest obicei a fost păstrat de traducătorii iudei ai V[echiului] T[estament] de mai tîrziu, pe parcursul primelor secole A.D.“ Aşadar, ori de cîte ori Isus şi discipolii săi citeau Scripturile, fie în ebraică fie în greceşte, ei întîlneau numele divin.

Astfel, profesorul George Howard, de la Universitatea din Georgia, S.U.A. făcea următorul comentariu: „Pe vremea cînd Septuaginta utilizată şi citată de Biserica nou-testamentară mai conţinea încă forma ebraică a numelui divin, fără îndoială că scriitorii nou-testamentari au inclus tetragrama în citatele lor“ (Biblical Archaeology Review, martie 1978, p. 14). Ce autoritate ar fi putut ei avea să procedeze astfel?

Numele lui Dumnezeu a rămas în traducerile greceşti ale „Vechiului Testament“ o perioadă destul de lungă. În prima jumătate a secolului al II-lea e.n. prozelitul iudeu Aquila a făcut o nouă traducere a Scripturilor ebraice în greceşte şi el a reprezentat aici numele lui Dumnezeu prin tetragama scrisă cu vechile caractere ebraice. În secolul al III-lea Origene scria: „În cele mai exacte manuscrise, NUMELE apare în caractere ebraice, dar nu în [caracterele] ebraice din prezent, ci în cele foarte vechi.“

Chiar în secolul al IV-lea Ieronim scria în prologul său la cărţile lui Samuel şi Regi: „Şi am găsit numele lui Dumnezeu, tetragrama [יהוה] în unele volume greceşti, exprimată chiar pînă în acest timp cu litere vechi.“

 Înlăturarea numelui divin

Între timp însă apostazia prezisă de Isus a început să prindă contur iar numele divin, deşi apărea în manuscrise, era utilizat din ce în ce mai puţin (Matei 13:24–30; Fapte 20:29, 30). În cele din urmă, mulţi cititori nici nu mai ştiau ce reprezenta, iar Ieronim relata că în timpul său „unii ignoranţi, datorită asemănării caracterelor grafice, cînd găseau [tetragrama] în cărţile greceşti erau obişnuiţi s-o citească ΠΙΠΙ [pi.i.pi.i]“.

În copiile de mai tîrziu ale Septuagintei, numele lui Dumnezeu a fost scos şi a fost înlocuit prin cuvinte cum ar fi „Dumnezeu“ (The·osʹ) şi „Domnul“ (Kyʹri·os). Ştim că aşa s-au petrecut lucrurile deoarece avem fragmente timpurii ale Septuagintei, în care era inclus numele lui Dumnezeu, şi copii de mai tîrziu ale aceloraşi pasaje ale Septuagintei, din care numele lui Dumnezeu a fost înlăturat.

Acelaşi lucru s-a petrecut în „Noul Testament“ sau Scripturile greceşti creştine. Profesorul George Howard spunea în continuare: „Cînd forma ebraică a numelui divin a fost eliminată din Septuaginta în favoarea unor substituenţi greceşti, ea a fost eliminată şi din Noul Testament atunci cînd texte din Septuaginta erau citate în acesta (. . .) Cu mult înainte, numele divin s-a pierdut pentru biserica păgînă, exceptînd măsura în care acest nume era reflectat de înlocuitorii prescurtaţi şi reamintiţi de către învăţaţi.“

Aşadar, în timp ce iudeii au refuzat să mai pronunţe numele lui Dumnezeu, biserica creştină apostată a reuşit să-l înlăture complet din manuscrisele ambelor părţi ale Bibliei în limba greacă, precum şi din versiunile în alte limbi.

Necesitatea prezenţei numelui

În cele din urmă, aşa cum am observat mai înainte, numele a fost restabilit în multe traduceri ale Scripturilor ebraice. Dar care este situaţia cu Scripturile  greceşti? Traducătorii Bibliei, care sînt şi cercetători ai ei, au ajuns să-şi dea seama că fără numele lui Dumnezeu este foarte greu să fie înţelese corect unele părţi ale Scripturilor greceşti creştine. Restabilirea numelui reprezintă un mare ajutor pentru a înţelege mai bine şi a da mai multă claritate acestor pasaje din Biblia inspirată.

Să examinăm de exemplu, cuvintele lui Pavel adresate către romani, aşa cum apar în Authorized Version: „Căci oricine va chema numele Domnului va fi salvat.“ (Romani 10:13; vezi şi Biblia Cornilescu.) Al cui nume ar trebui să-l chemăm pentru a fi salvaţi? Întrucît lui Isus i se spune deseori „Domnul“, iar un text scriptural chiar spune: „Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi salvat“, trebuie oare să tragem concluzia că Pavel vorbeşte aici despre Isus? — Fapte 16:31, Authorized Version.

Nu, nu trebuie. O referinţă marginală la Romani 10:13 în Authorized Version ne indică spre Ioel 2:32 din Scripturile ebraice. Dacă vom căuta referinţa, vom afla că în scrisoarea sa către romani Pavel a citat în realitate cuvintele lui Ioel‚ şi ce a spus Ioel în ebraica originală sună astfel: „Oricine va invoca numele lui Iehova va fi salvat“ (New World Translation). Într-adevăr, Pavel a înţeles aici că trebuie să chemăm numele lui Iehova. Aşadar, în timp ce trebuie să credem în Isus, salvarea noastră este strîns legată de o apreciere corectă a numelui lui Dumnezeu.

Acest exemplu demonstrează cum a contribuit înlăturarea numelui lui Dumnezeu din Scripturile greceşti la producerea unei confuzii între Isus şi Iehova în mintea multor oameni. Este cert că acest fapt a contribuit în mare măsură la dezvoltarea doctrinei trinităţii.

Trebuie restabilit oare numele divin?

Are oare dreptul un traducător să restabilească numele avînd în vedere faptul că există manuscrise care nu-l conţin? Da, are dreptul. Cele mai multe lexicoane greceşti recunosc că deseori cuvîntul „Domnul“ în Biblie se referă la Iehova. De exemplu, lucrarea lui Robinson A Greek and English Lexicon of the New Testament (publicat în 1859) scrie în dreptul cuvîntului grecesc Kyʹri·os că acesta înseamnă „Dumnezeu ca Domn Suprem şi Suveran al universului, redat de obicei în Sept[uaginta] pentru termenul eb[raic] יְהוָֹה Jehovah.“ Aşadar, în locurile unde Scripturile greceşti creştine citează din vechile Scripturi ebraice, traducătorul are dreptul să redea cuvîntul Kyʹri·os prin „Iehova“, oriunde apare în originalul ebraic numele divin.

 Mulţi traducători au făcut acest lucru. Începînd cel tîrziu din secolul al XIV-lea, s-au realizat numeroase traduceri în ebraică ale Scripturilor greceşti creştine. Ce au făcut traducătorii acolo unde au întîlnit citate din „Vechiul Testament“ în care apare numele lui Dumnezeu? Uneori ei s-au simţit obligaţi să restabilească în text numele lui Dumnezeu.

Multe traduceri parţiale sau totale ale Scripturilor greceşti creştine în ebraică menţionează numele lui Dumnezeu. Unele traduceri în limbile moderne, mai ales traducerile folosite de misionari, au urmat acest exemplu. Astfel numeroase versiuni ale Scripturilor greceşti în unele limbi africane, asiatice şi americane şi ale insulelor din Oceanul Pacific folosesc pe larg numele Iehova, aşa încît cititorii pot vedea în mod clar deosebirea dintre adevăratul Dumnezeu şi cei falşi. Numele divin apare de asemenea în cadrul unor versiuni în limbile europene.

O traducere care a restabilit în mod curajos şi cu competenţă numele lui Dumnezeu este New World Translation of the Christian Greek Scriptures (Traducerea lumii noi a Scripturilor greceşti creştine). Această versiune, disponibilă actualmente în 11 limbi moderne, a restabilit numele lui Dumnezeu ori de cîte ori un pasaj din Scripturile ebraice, care conţine acest nume, este citat în Scripturile greceşti. În total, numele apare întru totul justificat de 237 de ori în cadrul acestei traduceri a Scripturilor greceşti.

Opoziţie faţă de Nume

În ciuda eforturilor depuse de mulţi traducători de a restabili în Biblie numele lui Dumnezeu, au existat mereu presiuni de ordin religios de a-l elimina. Evreii, deşi l-au lăsat în Bibliile lor, au refuzat să-l rostească. Creştinii apostaţi din secolul al II-lea şi al III-lea l-au înlăturat din text atunci cînd au copiat manuscrisele greceşti ale Bibliei şi l-au omis intenţionat atunci cînd au tradus Biblia. Traducătorii din timpurile moderne l-au înlăturat din text chiar şi atunci cînd au avut la baza traducerii lor originalul ebraic al textului, unde numele divin apare de aproape 7 000 de ori. (În textul ebraic al Traducerii lumii noi a Sfintelor Scripturi, ediţia 1984 în limba engleză apare de 6 973 de ori.)

Cum îi priveşte Iehova pe cei care scot din Biblie numele său? Dacă aţi fi autorul unei cărţi, ce aţi simţi faţă de cineva care ar fi mers atît de departe încît v-ar fi şters numele din cartea pe care aţi scris-o? Traducătorii care aduc obiecţii împotriva numelui, invocînd nişte raţionamente de pronunţare sau tradiţia iudaică, pot fi comparaţi cu cei despre care Isus spunea că „strecoară ţînţarul dar înghit cămila!“ (Matei 23:24). Ei se împiedică în aceste probleme minore, dar sfîrşesc prin a crea o problemă majoră — înlăturarea numelui celei mai proeminente persoane din univers din cartea pe care a inspirat-o.

Psalmistul a scris: „Pînă cînd, o, Dumnezeule, va continua duşmanul să insulte? Va continua oare duşmanul să trateze numele tău fără respect pentru totdeauna?“ — Psalm 74:10.

[Chenarul de la pagina 25]

„DOMNUL“ — este oare echivalentul lui „Iehova“?

Înlăturarea din Biblie a numelui personal distinctiv al lui Dumnezeu şi substituirea lui cu un titlu ca „Domnul“ sau „Dumnezeu“ face ca textul să slăbească în forţă şi să fie neadecvat sub multe aspecte. De exemplu, aceasta duce la combinaţii de cuvinte lipsite de sens. În prefaţa sa, The Jerusalem Bible spune: „Expresia «Domnul este Dumnezeu» este o tautologie [o repetare inutilă, fără sens], dar expresia «Yahweh este Dumnezeu» nu este o tautologie.“

Astfel de substituiri pot duce, de asemenea, la propoziţii stîngace. Astfel, în Authorized Version, Psalm 8:9 spune: „O DOAMNE, Domnul nostru, cît de excelent este numele tău peste tot pămîntul!“ Îmbunătăţirea se vede clar cînd numele lui Iehova este restabilit într-un astfel de text! Acelaşi verset din Young’s Literal Translation of the Holy Bible spune: „Iehova, Domnul nostru, cît de onorabil este numele Tău peste tot pămîntul!“

Înlăturarea numelui poate duce, de asemenea, la confuzie. Psalm 110:1 spune: „DOMNUL a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta mea, pînă voi face pe duşmanii tăi scăunel al picioarelor tale.»“ (Authorized Version; vezi şi Biblia Cornilescu.) Cine vorbeşte şi cui? Cu mult mai bună este însă redarea: „Declaraţia lui Iehova către Domnul meu este: «Aşează-te la dreapta mea pînă îi voi pune pe duşmanii tăi drept scăunel pentru picioarele tale.»“ — New World Translation.

În plus, substituind pe „Iehova“ cu „Domnul“, se înlătură din Biblie ceva de importanţă deosebită: numele personal al lui Dumnezeu. The Illustrated Bible Dictionary (Vol. 1, p. 572) afirmă: „Vorbind în mod exact, Yahweh este singurul ’nume‘ al lui Dumnezeu.“

The Imperial Bible Dictionary, (Vol. 1, pag. 856) descrie diferenţa dintre „Dumnezeu“ (Elohim) şi „Iehova“, afirmînd: „[Iehova] este peste tot un nume propriu care-l prezintă pe Dumnezeu ca persoană şi numai pe el; în timp ce Elohim preia mai mult din caracteristicile unui substantiv comun, reprezentîndu-l într-adevăr, de obicei pe Cel Suprem dar nu întotdeauna şi nici în mod obligatoriu.“

J. A. Motyer, decan la Trinity College, Anglia, adaugă: „Se pierde mult la citirea Bibliei, dacă uităm să privim dincolo de cuvîntul înlocuitor [Domnul sau Dumnezeu] spre numele personal şi intim al lui Dumnezeu. Spunîndu-le oamenilor numele său, Dumnezeu a intenţionat să le dezvăluie caracterul său cel mai intim.“ — Eerdmans’ Handbook to the Bible, p. 157.

Nimeni nu poate să redea un nume propriu distinctiv printr-un simplu titlu. Un titlu nu va transmite niciodată înţelesul deplin, bogat, al numelui original al lui Dumnezeu.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 26]

Acest fragment din Septuaginta (dreapta) care datează din secolul I e.n. şi conţine Zaharia 8:19–21 şi 8:23—9:4, se află în Muzeul Israelian din Ierusalim. El conţine numele lui Dumnezeu de patru ori, dintre care trei sînt indicate în această fotografie. În Manuscrisul alexandrin (stînga) care este o copie a Septuagintei făcută cu 400 de ani mai tîrziu, numele lui Dumnezeu a fost înlocuit în aceleaşi versete cu KY şi KC, forme abreviate ale cuvîntului grecesc Kyʹri·os („Domnul“)

[Chenarul de la pagina 27]

John W. Davis, misionar în China în secolul al 19-lea, explica de ce a crezut el că numele lui Dumnezeu trebuie păstrat în Biblie: „Dacă Duhul Sfînt spune ’Iehova‘ în orice loc stabilit în ebraică, de ce să nu spună ’Iehova‘ traducătorul în engleză sau chineză! Ce drept are el să spună: «Voi folosi în acest loc Iehova, iar în alt loc un înlocuitor al lui?» (. . .) Dacă cineva vrea să spună că există cazuri cînd folosirea numelui lui Iehova ar fi greşită, să-l lăsăm să arate de ce; onus probandi [sarcina dovedirii] apasă asupra lui. El va constata că este o sarcină grea, deoarece trebuie să răspundă la următoarea întrebare foarte simplă: Dacă în vreun caz anumit este greşit să se folosească în traducere numele Iehova, atunci de ce l-a folosit scriitorul inspirat în original?“ — The Chinese Recorder and Missionary Journal, vol. VII, Şanhai, 1876.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

The New World Translation of the Christian Greek Scriptures (Traducerea lumii noi a Scripturilor greceşti creştine) foloseşte în mod justificat numele lui Dumnezeu de 237 de ori

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Numele lui Dumnezeu pe o biserică din Minorca‚ Spania;

pe o statuie din apropiere de Paris, Franţa;

şi pe Chiesa di San Lorenzo în Parma, Italia