Numele dat de Iacob primului altar pe care l-a construit după ce s-a întors din Haran.

Ca urmare a luptei cu un înger al lui Iehova la Peniel, Iacob a primit numele Israel. După întâlnirea pașnică cu fratele său, Esau, Iacob a locuit la Sucot și apoi la Sihem. Aici el a cumpărat de la fiii lui Hamor o bucată din terenul pe care își așezase cortul (Ge 32:24–30; 33:1–4, 17–19). Pe ea „a ridicat un altar și l-a numit: Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel”, sau „Dumnezeu este Dumnezeul lui Israel” (Ge 33:20). Identificându-se cu noul său nume (Israel) când a dat nume altarului, Iacob a arătat că recunoștea și aprecia numele primit, precum și îndrumarea lui Dumnezeu, datorită căreia ajunsese în siguranță în Țara Promisă. Expresia apare în Scripturi o singură dată.