Marea Sărată
Unul dintre numele folosite în Biblie cu referire la marea, sau lacul de mari dimensiuni, cunoscută în prezent ca Marea Moartă. În Marea Sărată (Yam ha-Melah) se varsă râul Iordan.
Nume. „Marea Sărată”, primul și cel mai frecvent nume al acestei mări în Biblie, este foarte potrivit, deoarece ea este una dintre cele mai sărate întinderi de apă de pe pământ (Ge 14:3; Nu 34:3, 12; Ios 15:2, 5). Este numită și „marea Arabei” întrucât se află în marele rift din care face parte Araba (De 4:49; 2Re 14:25). Uneori însă după sintagma „marea Arabei” apare și numele „Marea Sărată”, ca și cum s-ar preciza la ce întindere de apă se face referire (De 3:17; Ios 3:16; 12:3). Întrucât se afla la granița de est a Țării Promise, Mării Sărate i se spunea și „marea de la est”, denumire ce o diferenția de „marea de la vest [Mediterană]” (Eze 47:18; Ioe 2:20; Za 14:8). Josephus, care cunoștea faptul că din când în când la suprafața apei ieșeau bucăți mari de bitum, sau de asfalt, a numit-o „Lacul de asfalt” (Războiul iudeilor, I, XXXIII, 5; IV, VIII, 4). Se pare că numele „Marea Moartă” l-a primit abia în secolul al II-lea e.n. În arabă este numită Bahr Lut, care înseamnă „Marea lui Lot”.
Descriere geografică. Marea Sărată are o formă alungită, măsurând aproximativ 15 km lățime și aproximativ 75 km lungime; lungimea însă variază în funcție de anotimp. În partea sud-estică, linia țărmului este întreruptă de o peninsulă mare, numită Lisan (Limba). În prezent, această peninsulă împarte marea în două, între cele două părți existând însă în permanență un canal de comunicare. Partea de la sud de Lisan are apele puțin adânci, în timp ce partea principală a mării, de la nord de Lisan, are o adâncime de până la 400 m. Nivelul apei se află la aproximativ 400 m sub nivelul Mării Mediterane, Marea Sărată reprezentând astfel locul aflat la cea mai joasă altitudine de pe pământ.
Țărmul estic (la nord de Lisan) este constituit în principal din stânci abrupte de gresie, care se înalță până la platoul Moabului. Aceste dealuri golașe sunt brăzdate de câteva defileuri (cel mai important fiind defileul Arnonului), prin care își croiesc drum spre mare câteva cursuri de apă. La est și la sud de peninsulă se întinde o câmpie bine udată. Capătul sudic al mării este o mlaștină sărată. Țărmul vestic este mărginit de stânci calcaroase, mai puțin abrupte decât cele de pe țărmul estic. Aceste dealuri ale pustiului lui Iuda au pante terasate, ce urcă treptat dinspre mare. Ele sunt foarte aride, întrucât nu sunt traversate de niciun curs de apă permanent. Plaja și pantele de lângă mare permit circulația de-a lungul țărmului vestic. Pe un platou înalt, în dreptul peninsulei Lisan, se află Masada, fortăreața întărită de Irod, ultimul bastion al rezistenței evreiești împotriva Romei, cucerit în 73 e.n. Mai departe, spre nord, se află oaza En-Ghedi. În capătul nordic al mării se varsă Iordanul, apa sa dulce amestecându-se cu apa extrem de sărată a mării.
Apa. Apa Mării Sărate se remarcă prin salinitatea sa, fiind de aproximativ nouă ori mai sărată decât apa oceanelor. Concentrația de sare și de alte săruri minerale este foarte mare întrucât Marea Sărată este o mare închisă, iar aproape toată apa care se varsă în ea se evaporă din cauza temperaturilor ridicate. Acesta este și motivul pentru care nici măcar peștii de apă sărată nu pot supraviețui în ea. Puținii pești care trăiesc în apa salmastră (din locurile unde apa dulce se amestecă cu cea sărată) mor dacă ajung în marea propriu-zisă. În lumina acestor informații înțelegem mai bine viziunea lui Ezechiel ce descrie un torent care curgea de la templul lui Iehova către „marea de la est”. Torentul a vindecat apele din porțiunea nordică a mării, aceasta ajungând să abunde în pește, la fel ca Marea Mediterană, și să susțină o adevărată industrie piscicolă (Eze 47:8-10, 18). Datorită densității mari a apei, obiectele plutesc cu ușurință, iar suprafața apei este lină (brizele ușoare nu produc unduiri ale apei).
Sodoma și Gomora. În general se crede că Sodoma și Gomora s-au aflat în apropiere de capătul sudic al Mării Sărate. Relatarea biblică spune că regii acestor orașe au luptat în „Valea Sidimului, adică Marea Sărată” (Ge 14:3). Din această formulare reiese că Valea Sidimului a ajuns să fie acoperită de Marea Sărată. Regiunea Sodomei și Gomorei unde s-a stabilit Lot „era bine udată, era ca grădina lui Iehova” (Ge 13:10-12). Chiar și astăzi, în câmpia ce se întinde de-a lungul țărmului sud-estic există o vegetație bogată și se cultivă grâu, orz, curmali și viță-de-vie. Un alt element ce se potrivește cu relatarea biblică despre Sodoma și Gomora este faptul că în zonă, în special în partea de sud, se găsesc mari cantități de bitum și de sare (Ge 14:10; 19:24-26).