După ce Iuda, cuprins de remușcări, a aruncat în templu cei 30 de arginți (dacă erau sicli, echivalentul a 66$) primiți pentru trădarea lui Isus, preoții principali au cumpărat cu acei bani „terenul olarului ca să-i îngroape acolo pe străini” (Mt 27:3-10). Terenul a ajuns să fie cunoscut cu numele „Akeldama”, sau „Terenul Sângelui” (Fa 1:18, 19; vezi AKELDAMA). Încă din secolul al IV-lea e.n., acest teren a fost identificat cu un loc de pe panta sudică a Văii lui Hinom, aflat chiar înainte de punctul de confluență a acestei văi cu valea Chedron.

Expresia „terenul olarului” nu indică clar dacă terenul a fost pur și simplu proprietatea unui olar sau dacă a fost numit așa pentru că la un moment dat a fost locul unde lucrau olarii. Însă, dacă identificarea tradițională este corectă, atunci este plauzibilă a doua variantă. În acest caz, terenul s-ar fi aflat în apropiere de Poarta Cioburilor (sau „Poarta Olarilor”, potrivit unei note de subsol din Jerusalem in the Old Testament, de J. Simons, Leiden, 1952, p. 230; „Poarta Grămezilor de Cenușă” în Neemia), menționată în Ieremia 19:1, 2. (Compară cu Ier 18:2.) În această zonă se găsește argilă, materia primă necesară olăritului. Locul este bun pentru acest meșteșug și fiindcă dispune de apă; el se află aproape de izvorul En-Roghel și de bazinul Siloam și se găsește în Valea lui Hinom, unde iarna se pot forma cursuri de apă.