Ce învăţăm din faptul că Dumnezeu a permis răutatea
Capitolul şapte
Ce învăţăm din faptul că Dumnezeu a permis răutatea
1, 2. a) Dacă Iehova i-ar fi executat imediat pe rebelii din Eden, cum ne-ar fi afectat acest fapt? b) Dând dovadă de iubire, ce a făcut Iehova pentru noi?
„ZILELE anilor vieţii mele au fost puţine şi rele“, a spus patriarhul Iacov (Geneza 47:9). În mod asemănător, Iov a afirmat că omul „are viaţa scurtă, dar plină de necazuri“ (Iov 14:1). Ca şi ei, cei mai mulţi dintre noi au probleme, suportă nedreptăţi şi chiar necazuri mari. Totuşi, faptul că ne-am născut nu constituie o nedreptate din partea lui Dumnezeu. E adevărat, nu avem o minte perfectă şi un corp perfect şi nici nu trăim în Paradis, aşa cum a fost la început situaţia lui Adam şi a Evei. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă Iehova i-ar fi executat imediat pe Adam şi pe Eva, când ei s-au răzvrătit? N-ar mai fi fost boli, suferinţă sau moarte, dar n-ar mai fi existat nici oameni. Noi nu ne-am fi născut. Plin de îndurare însă, Dumnezeu le-a permis lui Adam şi Evei să dea naştere la copii, chiar dacă aceştia aveau să moştenească imperfecţiunea. Iar prin intermediul lui Cristos, Iehova s-a îngrijit ca noi să putem primi ceea ce Adam a pierdut: viaţa veşnică pe un pământ paradiziac. — Ioan 10:10; Romani 5:12.
2 Cât de încurajatoare este speranţa pe care o avem: să trăim veşnic în lumea nouă, în condiţii paradiziace, unde vom scăpa de boli, suferinţă, durere şi moarte, dar şi de oamenii răi (Proverbele 2:21, 22; Revelaţia 21:4, 5)! Chiar dacă salvarea noastră înseamnă foarte mult pentru noi şi pentru Iehova, Biblia ne spune că aici este implicat ceva mult mai important.
Pentru numele său măreţ
3. Ce anume este strâns legat de împlinirea scopului lui Iehova privitor la pământ şi la omenire?
3 Numele lui Dumnezeu este strâns legat de împlinirea scopului său privitor la pământ şi la omenire. Acest nume, Iehova, înseamnă „El face să devină“. Prin urmare, numele său implică şi reputaţia sa de Suveran al Universului, de Dumnezeu care îşi duce întotdeauna la îndeplinire scopurile şi de Dumnezeu al adevărului. Având în vedere poziţia pe care o are Iehova, pacea şi fericirea din întregul univers depind de onorarea numelui său, cu tot ce implică acest nume, şi de supunerea tuturor creaturilor sale faţă de el.
4. Ce includea scopul lui Iehova cu privire la pământ?
4 După ce i-a creat pe Adam şi pe Eva, Iehova le-a dat o sarcină de îndeplinit. El a arătat cât se poate de clar că scopul său nu era doar ca ei să supună întregul pământ, extinzând astfel graniţele Paradisului, ci şi să populeze pământul cu descendenţii lor (Geneza 1:28). Avea oare să eşueze acest scop din cauza păcatului lor? Ce dezonoare s-ar fi adus asupra numelui atotputernicului Iehova dacă el nu şi-ar fi putut îndeplini scopul privitor la pământ şi la omenire!
5. a) Când aveau să moară primii oameni în cazul în care mâncau din pomul cunoştinţei binelui şi răului? b) Cum şi-a împlinit Iehova cuvintele din Geneza 2:17, realizându-şi în acelaşi timp scopul cu privire la pământ?
5 Iehova i-a avertizat pe Adam şi pe Eva că, în cazul în care nu ascultau şi mâncau din pomul cunoştinţei binelui şi răului, aveau să moară „în ziua“ în care mâncau din el (Geneza 2:17). Fidel cuvântului său, Iehova i-a tras la răspundere chiar în ziua în care au păcătuit şi tot atunci i-a şi condamnat la moarte. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Adam şi Eva au murit în ziua aceea. Pentru a-şi îndeplini însă scopul cu privire la pământ, Iehova le-a permis să aducă în existenţă o familie înainte de a muri literalmente. Totuşi, dacă ne gândim că pentru Dumnezeu 1 000 de ani sunt ca o zi, când Adam a încetat din viaţă la 930 de ani, „ziua“ nu se încheiase încă (2 Petru 3:8; Geneza 5:3–5). Astfel, cuvântul lui Iehova s-a dovedit adevărat şi în ce priveşte momentul executării pedepsei, iar scopul său cu privire la pământ n-a fost zădărnicit de moartea lor. Pentru un anumit timp însă, Dumnezeu le-a permis oamenilor imperfecţi, inclusiv celor răi, să trăiască.
6, 7. a) Potrivit cu Exodul 9:15, 16, de ce le permite Iehova celor răi să existe pentru un timp? b) Cum şi-a arătat Iehova puterea în cazul lui faraon, şi cum a fost făcut cunoscut numele Său? c) Care vor fi rezultatele când actualul sistem rău de lucruri se va sfârşi?
6 Din cuvintele adresate de Iehova conducătorului Egiptului de pe vremea lui Moise înţelegem mai bine motivul pentru care Dumnezeu le-a permis celor răi să existe pentru un timp. Când faraonul le-a interzis fiilor lui Israel să plece din Egipt, Iehova nu l-a distrus imediat. Asupra ţării s-au abătut zece plăgi, care au demonstrat într-un mod uluitor puterea lui Iehova. Când l-a avertizat în legătură cu a şaptea plagă, Iehova i-a zis faraonului că ar fi putut cu uşurinţă să-i şteargă de pe faţa pământului atât pe el, cât şi pe poporul lui. „Dar te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să se vadă în tine puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit pe tot pământul“, a spus Iehova. — Exodul 9:15, 16.
7 Când Iehova i-a eliberat pe israeliţi, numele lui a ajuns într-adevăr foarte cunoscut (Iosua 2:1, 9–11). Nici în prezent, după aproape 3 500 de ani, ceea ce a făcut Iehova în zilele acelea nu este dat uitării. Astfel, a fost declarat pretutindeni nu numai numele personal al lui Dumnezeu, Iehova, ci şi adevărul despre Cel care poartă acest nume. Prin urmare, Iehova şi-a câştigat reputaţia de Dumnezeu care îşi îndeplineşte promisiunile şi care acţionează în folosul slujitorilor săi (Iosua 23:14). S-a demonstrat că, fiind Dumnezeul atotputernic, nimic nu poate sta în calea îndeplinirii scopului său (Isaia 14:24, 27). Aşadar, putem fi siguri că în curând el va acţiona în folosul slujitorilor săi fideli distrugând întregul sistem rău de lucruri al lui Satan. Această manifestare a puterii fără margini a lui Iehova şi gloria pe care o va aduce această acţiune asupra numelui său nu vor fi date uitării niciodată, iar foloasele vor fi eterne. — Ezechiel 38:23; Revelaţia 19:1, 2.
‘O, adâncimea înţelepciunii lui Dumnezeu!’
8. Ce factori ne îndeamnă Pavel să analizăm?
8 În scrisoarea sa adresată romanilor, apostolul Pavel pune următoarea întrebare: „Există nedreptate la Dumnezeu?“ Apoi el răspunde cu convingere: „Asta niciodată!“ În continuare, el scoate în evidenţă îndurarea lui Dumnezeu şi face referire la ceea ce a spus Iehova despre motivul pentru care i-a permis lui faraon să mai rămână în viaţă un timp. În plus, Pavel arată că noi, oamenii, suntem ca lutul în mâinile unui olar. După aceea, el spune: „Dacă deci Dumnezeu, deşi voind să-şi demonstreze mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a tolerat cu multă îndelungă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute potrivite pentru distrugere, ca să-şi facă cunoscută bogăţia gloriei sale asupra unor vase ale îndurării, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie, adică pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni, ce-i cu asta?“ — Romani 9:14–24.
9. a) Cine sunt „vasele mâniei, făcute potrivite pentru distrugere“? b) De ce a arătat Iehova îndelungă răbdare faţă de cei care i s-au opus, şi în ce mod rezultatul final va fi spre binele celor care îl iubesc?
9 De la răzvrătirea din Eden, toate persoanele care s-au opus lui Iehova şi legilor sale au fost considerate „vase ale mâniei, făcute potrivite pentru distrugere“. În tot acest timp, Iehova a arătat îndelungă răbdare. Cei răi şi-au bătut joc de căile sale, i-au persecutat pe slujitorii săi şi chiar l-au ucis pe Fiul său. Reţinându-se mult, Iehova a permis suficient timp pentru ca întreaga creaţie să vadă clar rezultatele dezastruoase ale răzvrătirii împotriva lui şi ale guvernării umane independente de el. În acelaşi timp, moartea lui Isus a furnizat mijlocul pentru eliberarea oamenilor ascultători şi pentru ‘distrugerea lucrărilor Diavolului’. — 1 Ioan 3:8; Evrei 2:14, 15.
10. De ce i-a tolerat Iehova pe cei răi pe parcursul ultimilor 1 900 de ani?
10 În cei peste 1 900 de ani care au trecut de la învierea lui Isus, Iehova a continuat să tolereze „vasele mâniei“, amânând distrugerea lor. Din ce motiv? Mai întâi, pentru că în acest timp i-a pregătit pe cei care se vor afla alături de Isus Cristos în Regatul său ceresc. Aceştia, în număr de 144 000, sunt „vasele îndurării“ despre care a vorbit apostolul Pavel. Iniţial, invitaţia de a face parte din această clasă cerească le-a fost adresată evreilor. Apoi Dumnezeu i-a invitat şi pe oamenii naţiunilor. Iehova nu l-a obligat pe nici unul dintre aceştia să-i slujească. Unora dintre cei care au reacţionat cu recunoştinţă la măsurile sale iubitoare el le-a dat privilegiul de a guverna împreună cu Fiul său în Regatul ceresc. Pregătirea acestei clase cereşti este acum aproape gata. — Luca 22:29; Revelaţia 14:1–4.
11. a) Ce grup trage foloase în prezent de pe urma îndelungii răbdări a lui Iehova? b) Cum vor trage foloase cei morţi?
11 Dar cine va locui pe pământ? Datorită îndelungii răbdări a lui Iehova, poate fi adunată şi „o mare mulţime“ din toate naţiunile. Au fost adunaţi deja milioane de oameni. Iehova a promis că această clasă pământească va supravieţui sfârşitului actualului sistem şi va avea perspectiva de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac (Revelaţia 7:9, 10; Psalmul 37:29; Ioan 10:16). La timpul stabilit de Dumnezeu, un mare număr de morţi vor fi înviaţi şi li se va da ocazia de a deveni supuşi pământeşti ai Regatului ceresc. Iată ce prezice Cuvântul lui Dumnezeu în Faptele 24:15: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“. — Ioan 5:28, 29.
12. a) Ce învăţăm despre Iehova din modul în care a acţionat el tolerând răutatea? b) Ce crezi despre felul în care a procedat Iehova în această situaţie?
12 A fost vreo nedreptate în toate acestea? Nu, deoarece amânând distrugerea celor răi, adică a „vaselor mâniei“, Dumnezeu a arătat compasiune faţă de ceilalţi oameni, în armonie cu scopul său. Acest lucru ne demonstrează cât de îndurător şi de iubitor este el. În plus, observând cum se desfăşoară în timp scopul lui Iehova, învăţăm multe lucruri despre el. Rămânem uimiţi de diferitele faţete ale personalităţii sale ce ne-au fost dezvăluite: dreptatea sa, îndurarea sa, îndelunga sa răbdare şi înţelepciunea sa de o mare diversitate. Modul înţelept în care Iehova a rezolvat controversa referitoare la suveranitatea universală — adică la dreptul său de a guverna — va fi mereu o mărturie că guvernarea sa este cea mai bună. Putem spune la fel ca apostolul Pavel: „O, adâncimea bogăţiei şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de inexplorabile sunt judecăţile sale şi cât de impenetrabile sunt căile sale!“ — Romani 11:33.
Avem ocazia de a ne demonstra devoţiunea
13. Când se abat necazuri asupra noastră, ce ocazie avem, şi ce anume ne va ajuta să reacţionăm în mod înţelept?
13 Mulţi slujitori ai lui Dumnezeu suferă din cauza situaţiilor prin care trec. Ei continuă să sufere deoarece Dumnezeu nu i-a distrus încă pe cei răi şi nici nu a restabilit omenirea, aşa cum a fost profeţit. Ar trebui ca aceste situaţii să ne umple de amărăciune? Sau le-am putea privi drept ocazii de a demonstra personal că Diavolul este un mincinos? Vom putea găsi forţă pentru a face acest lucru amintindu-ne de următoarea rugăminte: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte“ (Proverbele 27:11). Satan, cel care îl batjocoreşte pe Iehova, a susţinut că, atunci când îşi vor pierde bunurile materiale sau sănătatea, oamenii îl vor învinovăţi pe Dumnezeu, ba chiar îl vor blestema (Iov 1:9–11; 2:4, 5). Când rămânem loiali în încercări, dovedim că acuzaţiile lui Satan nu sunt adevărate în cazul nostru, ceea ce îi bucură inima lui Iehova.
14. Ce foloase putem trage dacă ne bizuim pe Iehova când trecem prin încercări?
14 Dacă ne bizuim pe Iehova când trecem prin încercări, putem cultiva calităţi valoroase. De exemplu, prin suferinţă, Isus „a învăţat ascultarea“ într-un mod neştiut de el până atunci. Când ne confruntăm cu încercări, şi noi putem învăţa să cultivăm îndelungă răbdare, perseverenţă şi o profundă apreciere pentru căile drepte ale lui Iehova. — Evrei 5:8, 9; 12:11; Iacov 1:2–4.
15. Cum i-am putea ajuta pe alţii suportând cu răbdare încercările?
15 Alţii vor observa acţiunile noastre. Când vor vedea ce îndurăm deoarece iubim dreptatea, unii dintre ei vor putea înţelege cu timpul cine sunt în prezent adevăraţii creştini. Ei ni se vor alătura în închinare şi vor avea astfel parte de binecuvântările vieţii veşnice (Matei 25:34–36, 40, 46). Iehova şi Fiul său vor ca oamenii să aibă o asemenea posibilitate.
16. Ce legătură există între modul în care privim încercările prin care trecem şi unitatea cu Dumnezeu şi cu Cristos?
16 Cât de minunat este când reuşim să considerăm chiar şi situaţiile grele prin care trecem drept ocazii de a ne dovedi devoţiunea faţă de Iehova, precum şi de a înfăptui şi noi voinţa lui. În acest mod demonstrăm că, într-adevăr, urmărim să fim în unitate cu Dumnezeu şi cu Cristos. Isus s-a rugat lui Iehova pentru toţi adevăraţii creştini, spunând: „Mă rog nu numai privitor la aceştia [discipolii săi apropiaţi], ci şi privitor la cei care îşi pun credinţa în mine prin intermediul cuvântului lor; pentru ca toţi să fie una, aşa cum tu, Tată, eşti în comuniune cu mine şi eu sunt în comuniune cu tine, ca şi ei să fie în comuniune cu noi“. — Ioan 17:20, 21.
17. De ce anume putem fi siguri dacă îi suntem loiali lui Iehova?
17 Dacă îi suntem loiali lui Iehova, el ne va răsplăti cu generozitate. Iată ce citim în Cuvântul său: „Deveniţi statornici, neclintiţi, având întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră în legătură cu Domnul nu este zadarnică“ (1 Corinteni 15:58). Biblia ne mai spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său“ (Evrei 6:10). Iar în Iacov 5:11 citim: „Iată! Îi declarăm fericiţi pe cei care au perseverat. Aţi auzit de perseverenţa lui Iov şi aţi văzut deznodământul pe care l-a dat Iehova, căci Iehova este plin de o tandră afecţiune şi îndurător“. Care a fost deznodământul? „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la DOMNUL mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi“ (Iov 42:10–16). Într-adevăr, Iehova este „răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Şi ce răsplată ne aşteaptă: viaţa veşnică pe un pământ paradiziac!
18. Ce se va întâmpla în cele din urmă cu amintirile dureroase?
18 Regatul condus de Dumnezeu va înlătura toate daunele suferite de oameni în miile de ani ce au trecut. Bucuriile de atunci vor depăşi cu mult orice suferinţă din prezent. Tristele amintiri ale suferinţelor trecute nu ne vor mai chinui. În lumea nouă, gândurile şi activităţile ziditoare ne vor umple viaţa de zi cu zi şi astfel, treptat, toate amintirile dureroase se vor şterge din mintea noastră. Iehova declară: „Eu creez ceruri noi [Regatul ceresc, noul guvern al omenirii] şi un pământ nou [o societate umană dreaptă]; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie în cele ce voi crea“. Într-adevăr, în lumea nouă a lui Iehova, cei drepţi vor putea spune: „Tot pământul se bucură acum de odihnă şi de pace; oamenii izbucnesc în cântece de veselie“. — Isaia 14:7; 65:17, 18.
Recapitulare
• De ce putem spune că, permiţând răul, Iehova a arătat în mod potrivit un mare respect pentru numele său?
• Cum am putut beneficia şi noi de îndurarea lui Dumnezeu deoarece el a tolerat „vasele mâniei“?
• Cum ar trebui să privim situaţiile care ne provoacă suferinţă?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 67]
„În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la DOMNUL mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi“
