Capitolul 6

În căutarea Regatului

1. (a) În contrast cu ceea ce ne oferă oamenii, ce ne oferă Iehova în materie de guvernare? (b) Pentru ce putem permite în deplină suguranţă Cuvîntului lui Dumnezeu să ne conducă viaţa?

CE FACI atunci cînd cineva îţi oferă un lucru pe care-l doreşti? Nu întinzi mîna ca să-l primeşti? Iehova Dumnezeu îţi oferă posibilitatea de a primi viaţă eternă sub domnia unui guvern perfect. Este adevărat că astăzi numeroşi oameni politici sînt corupţi iar promisiunile lor adesea nu sînt demne de crezare. Chiar şi atunci cînd au intenţii bune, oamenii se dovedesc incapabili să stabilească o guvernare bună dacă aceasta nu se subordonează suveranităţii lui Dumnezeu (Proverbe 20:24). În schimb, încă de la început, Dumnezeu a luat progresiv măsurile necesare pentru a ajunge la stabilirea Regatului său guvernamental perfect şi el a invitat pe toţi cei care iubesc dreptatea să beneficieze de el. Noi putem avea credinţă şi încredere în scopul declarat al lui Dumnezeu, căci el nu poate să mintă. Aşadar, în deplină siguranţă putem permite Cuvîntului său să ne fie un conducător în viaţă. — Apocalips 21:1–5; Tit 1:2.

2. (a) Cînd şi cum şi-a revelat Dumnezeu scopul său de a stabili un regat drept? (b) Ce ne învaţă Evrei 11:4–7 în legătură cu cei ce au nădăjduit în Regat?

² Scopul lui Dumnezeu de a stabili un Regat nu este nou. El l-a făcut cunoscut în Eden, cînd suveranitatea sa a fost contestată pentru prima dată; el a declarat atunci că va aduce în existenţă „sămînţa“ care „va strivi“ pe Satan şi descendenţa sa (Geneza 3:1; Romani 16:20). În mijlocul violenţei care caracteriza  lumea antică, Abel, Enoh şi Noe şi-au demonstrat credinţa în promisiunea lui Iehova. Convinşi că Dumnezeu răsplăteşte „pe cei care îl caută cu seriozitate“, ei au suportat batjocura alegînd să ’umble cu Dumnezeu‘ şi să predice dreptatea (Evrei 11:4–7). Aceştia sînt exemple excelente pentru toţi cei care, astăzi, au credinţă în ’venirea‘ Regatului lui Dumnezeu.

O REMARCABILĂ DESCENDENŢĂ

3. Potrivit cu Geneza 12:1–7, cum a devenit Avraam un splendid exemplu pentru noi?

³ La mai bine de 400 de ani după potop, Dumnezeu a arătat clar că „sămînţa“ regală pe care o promisese va ieşi din linia familiei lui Avraam. Dar de ce Avraam? Pentru că Dumnezeu a văzut credinţa sa remarcabilă. El l-a determinat pe Avraam să iasă din oraşul său natal, Ur din Caldeea, şi l-a trimis într-o ţară străină, Canaan, zicîndu-i:

„Toate familiile pămîntului se vor binecuvînta cu certitudine prin intermediul tău (. . .) Seminţei tale îi voi da această ţară“ (Geneza 12:3, 7; Fapte 7:4).

În loc să se ataşeze strîns de ţara sa natală, Avraam a părăsit-o pentru a nu se mai întoarce niciodată în ea. Era dispus să-şi schimbe complet modul de viaţă pentru a manifesta o supunere fără rezerve faţă de Suveranul Domn Iehova. Fără îndoială, el este un frumos exemplu pentru toţi cei ce arată astăzi, urmăresc un mod de viaţă dedicîndu-se lui Iehova.

4. Cum a fost binecuvîntată Sara datorită credinţei sale? (Evrei 11:11, 12).

⁴ Deşi Sara, soţia lui Avraam era sterilă şi înaintată în vîrstă, Iehova a dat o nouă asigurare patriarhului, zicîndu-i: „Eu o voi binecuvînta şi ea va deveni naţiuni; regi al popoarelor vor ieşi din ea“ (Geneza 17:16). La vîrsta de 90 de ani, credincioasa Sara a fost  binecuvîntată în mod miraculos, i-a dat fiu lui Avraam, pe Isaac, strămoşul a numeroşi regi. — Matei 1:2, 6–11, 16; Apocalips 17:14.

5. Cum a fost răsplătită ascultarea lui Avraam şi a lui Isaac?

⁵ În decursul timpului, Iehova a pus pe Avraam şi pe Isaac la o grea încercare. El a ordonat lui Avraam să-şi ducă unicul fiu ce i l-a dat Sara şi să-l jertfească pe muntele Moria, la o distanţă de trei zile de mers. Isaac era probabil în vîrstă de aproximativ 25 de ani; el era de asemenea destul de voinic pentru a duce o sarcină grea de lemne pînă pe vîrful muntelui, deci suficient de puternic pentru a opune rezistenţă tatălui său, în vîrstă de 125 de ani, dacă ar fi dorit. Dar în această dramă zguduitoare tatăl şi fiul şi-au îndeplinit rolul cu o ascultare perfectă pînă în momentul cînd îngerul lui Iehova a oprit mîna lui Avraam care ridicase cuţitul de înjunghiat. Un berbec a servit ca victimă în locul lui Isaac. — Geneza 22:1–14.

6. (a) La ce ilustraţie profetică au participat ei? (b) De ce ne interesează în mod deosebit promisiunea din Geneza 22:18?

⁶ Astfel Dumnezeu ne-a dat o ilustraţie profetică asupra felului în care urma să-şi sacrifice propriul său fiu pentru a îndepărta păcatul omenirii (Ioan 1:29; Galateni 3:16). Dumnezeu a zis atunci lui Avraam:

„Şi prin intermediul seminţei tale toate naţiunile pămîntului se vor binecuvînta, cu certitudine, datorită faptului că ai ascultat de glasul meu.“ — Geneza 22:15–18.

7. Ce conduită ne va aduce recompensa lui Iehova?

⁷ Ce extraordinare exemple de ascultare au fost Avraam şi Isaac! Poate nouă Dumnezeu nu ne va cere niciodată să facem un astfel de sacrificiu, dar totuşi este important să ne supunem lui aşa cum au făcut ei, determinaţi de o iubire sinceră faţă de el (Iacob 4:7; 2 Corinteni 9:13). Astăzi, la fel ca în trecut, Iehova aprobă şi răsplăteşte pe cel care este dispus să se  sacrifice pe sine şi interesele sale egoiste pentru a apuca Regatul care ’vine‘. — Matei 6:33.

8. (a) Prin ce a fost diferită atitudinea a lui Iacob de cea a lui Esau? (b) Ce binecuvîntare a pronunţat Isaac asupra lui Iacob?

⁸ Iacob, fiul lui Isaac, este un alt bărbat care a căutat Regatul. În schimb Esau, fratele său geamăn, a dispreţuit lucrurile sfinte, s-a îndrăgostit de femei canaanite şi s-a lăsat atras de materialismul egoist. El a vîndut lui Iacob preţiosul său drept de întîi-născut în schimbul unei simple mîncări (Evrei 12:16). Iacob, care era un bărbat spiritual, acorda o mai mare importanţă dreptului de întîi-născut. Iată de ce Iehova a dirijat evenimentele astfel ca Iacob să poată obţine acest privilegiu de valoare şi să primească binecuvîntarea lui Isaac atunci cînd acesta era foarte bătrîn. În timp ce Esau se căsătorise cu femei care se închinau demonilor, Iacob a făcut o călătorie lungă pînă în Mesopotamia pentru a-şi căuta o soţie printre închinătorii lui Iehova. Isaac a reamintit promisiunea sa lui Iacob, spunîndu-i:

„Dumnezeul Atotputernic te va binecuvînta şi te va face fecund şi te va înmulţi şi vei deveni cu certitudine, o adunare de popoare.“ — Geneza 25:27–34; 26:34, 35; 27:1–23; 28:1–4.

9. (a) De ce numele lui Iacob a fost schimbat în cel de Israel? (b) Cum putem noi beneficia din exemplul său?

⁹ Mai tîrziu, cînd avea aproape 100 de ani, Iacob a arătat încă o dată importanţa pe care o acordă lucrurilor spirituale. El s-a luptat o noapte întreagă cu un înger pentru a obţine o binecuvîntare. Ca mărturie a favorii sale, Iehova i-a schimbat numele lui Iacob în cel de Israel, care înseamnă „Cel ce a perseverat cu Dumnezeu“ (Geneza 32:24–30). Şi noi vom fi recompensaţi dacă vom continua să căutăm lucrurile spirituale, respingînd întru totul spiritul lumii rele care ne înconjoară. — Matei 6:19–21.

10. (a) Cum s-a împlinit profeţia consemnată în Geneza 28:3? (b) Ce exemple de credinţă foarte încurajatoare găsim în Evrei 11:1—12:1?

 ¹⁰ Iehova a organizat pe descendenţii lui Iacob într-o „adunare de popoare“ şi prin intermediul mediatorului Moise, pe care l-a folosit totodată pentru a începe redactarea Bibliei, Dumnezeu a declarat naţiunii lui Israel:

„Dacă veţi asculta cu stricteţe de glasul meu (. . .) voi veţi deveni pentru mine un regat de preoţi şi o naţiune sfîntă“ (Exod 19:5, 6).

Din nefericire, pentru că n-a ascultat de glasul lui Dumnezeu, Israelul carnal n-a devenit acest regat spiritual. Totuşi, numeroşi oameni care făceau parte din această naţiune sau care erau asociaţi acesteia şi-au demonstrat fidelitatea faţă de Dumnezeu. Îi amintim pe judecătorii lui Israel, profeţii şi chiar o prostituată din vechime, Rahav. Despre aceşti „martori“ fideli este vorba în Evrei 11:1 la 12:1, şi ce puternică încurajare au furnizat ei tuturor celor ce aşteaptă astăzi „să vină regatul“ lui Dumnezeu!

11. Cum îi putem imita pe acei martori fideli?

¹¹ Doreşti să devi tare în credinţă? Doreşti să imiţi pe aceşti bărbaţi şi pe aceste femei de credinţă ’aspirînd la un loc mai bun, adică unul care aparţine cerului‘, da, căutînd „oraşul care are fundaţii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu“ (Evrei 11:10, 16). Dar, ai putea întreba, ce este acest „oraş“?

ORAŞUL CONSTRUIT DE DUMNEZEU

12. Ce „oraş“ căutau acei servi ai lui Dumnezeu din trecut? (Vezi şi Evrei 11:22–32; Rut 1:8, 16, 17.)

¹² Acest „oraş“ este Regatul promis de Dumnezeu. De ce afirmăm aceasta? Deoarece, în vechime un oraş era adesea un regat care avea în frunte un rege. Primul  rege menţionat aprobativ în Biblie este „Melhisedec, regele [oraşului] Salem, (. . .) preot al Dumnezeului Preaînalt“. Cu secole mai tîrziu oraşul Ierusalim a fost clădit pe acelaşi loc şi, la fel ca Salemul, el a ajuns să reprezinte Regatul ceresc al măreţului Rege şi Mare Preot Isus Cristos (Geneza 14:1–20; Evrei 7:1, 2, 15–17; 12:22, 28). Avraam şi Sara ca şi Isaac şi Iacob nu aveau o cunoştinţă precisă despre aceste lucruri, dar ei căutau cu seriozitate „oraşul“ peste care urma să domnească Mesia. Avraam „s-a bucurat mult de perspectiva“ de a vedea aceste lucruri. Şi tu poţi să te bucuri dacă cauţi cu credinţă să trăieşti sub domnia acestui Regat. — Evrei 11:14–16; Ioan 8:56.

13, 14. Cum a început să se împlinească profeţia lui Iacob pronunţată pe patul de moarte?

¹³ Iacob a devenit tatăl a doisprezece fii care au devenit apoi căpeteniile celor douăsprezece triburi ale Israelului. Pe patul de moarte, el a anunţat care din cele douăsprezece triburi va aduce în existenţă pe cîrmuitorul căruia Dumnezeu îi va da autoritatea Regatului; el a zis:

„Iuda este un pui de leu! (. . .) Sceptrul nu se va îndepărta din Iuda (. . .) pînă cînd va veni Şilo [ceea ce înseamnă: El al căruia este]; şi lui îi va aparţine ascultarea popoarelor“ (Geneza 49:9, 10).

Şilo a venit din Iuda? Cu certitudine.

¹⁴ Profeţia lui Iacob a început să se împlinească 600 de ani mai tîrziu cînd Iehova a ales, din tribul lui Iuda, „un bărbăt plăcut inimii sale“. Numele lui era David. Dumnezeu a făcut din acest foarte curajos ’leu din Iuda‘ conducătorul şi regele poporului său, Israel (1 Samuel 13:14; 16:7, 12, 13; 1 Cronici 14:17). Iehova i-a promis regelui David un regat etern. — Psalm 89:20, 27–29.

15. De ce a răsturnat Iehova Regatul lui Iuda, şi pentru cît timp?

 ¹⁵ David, a cărui domnie a început în 1077 î.e.n., a fost primul dintr-o dinastie de regi evrei care au domnit în oraşul Ierusalim. Naţiunea prospera atîta timp cît regele ei asculta de bună voie de Iehova. Dar cînd un rege devenea rău şi se răzvrătea împotriva legilor drepte ale lui Iehova, poporul suferea (Proverbe 29:2). Zedechia, ultimul rege al lui Iuda, a fost foarte rău. Profetul lui Dumnezeu a declarat la rîndul său: „«Scoate coroana (. . .) O ruină, o ruină, o ruină o voi face, (. . .) pînă cînd va veni acela care are dreptul legal şi va trebui să i-o dau lui.»“ Suveranul Domn Iehova a doborît acel regat, pînă ce a apărut un rege care avea „dreptul legal“. — Ezechiel 21:26, 27.

REGELE CU „DREPTUL LEGAL“

16. Cum ne permit Scripturile să-l identificăm pe moştenitorul permanent al Regatului?

¹⁶ Cine urma deci să moştenească „dreptul legal“ al regatului lui David? Primele Mt 1:1–17 versete ale cărţii biblice Matei ne dau răspunsul. Ele arată întregul şir al descendenţilor prin care trebuia să vină „sămînţa“ promisă de la Avraam pînă la David, apoi pînă la Iosif, care la timpul fixat, a devenit soţul Mariei. Fiul întîi născut al Mariei urma deci să posede „dreptul legal“ al Regatului. La începutul anului 2 î.e.n., îngerul Gabriel a putut deci să anunţe în legătură cu fiul pe care urma să-l conceapă într-un mod miraculos:

„Şi va trebui să-i pui numele Isus. Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni pentru totdeauna ca rege peste casa lui Iacob şi nu va exista sfîrşit al regatului său“ (Luca 1:26–33).

În mod impresionant, Iehova şi-a realizat în cursul secolelor scopul său de a aduce în existenţă acest  moştenitor permanent al regatului lui David. Prin examinarea acestor fapte, nu este întărită credinţa noastră în promisiunea lui Dumnezeu despre ’regatul care vine‘?

17, 18. (a) Cine numai va moşteni Regatul ceresc? (b) Care sînt cîţiva dintre credincioşii din trecut care vor învia pe pămînt? (c) Ce ar trebui să ne determine acest lucru să facem?

¹⁷ Aceasta nu înseamnă că noi toţi ne-am putea aştepta să avem parte cu Isus în Regatul ceresc, fiindcă această posibilitate nu este rezervată decît unei „turme mici“ a discipolilor săi (Luca 12:32). David nu a avut o astfel de speranţă. Căci ni se spune: „În realitate David nu s-a suit la ceruri“ (Fapte 2:34). Ioan Botezătorul şi alţi bărbaţi şi femei fidele din timpurile vechi nu au intrat nici ei în „regatul cerurilor“. — Matei 11:11; Evrei 11:39, 40.

¹⁸ Aceşti bărbaţi şi femei care au rămas fideli şi integri, vor fi înviaţi pe pămînt, şi un mare număr dintre ei vor deveni „prinţi“ în aranjamentul instituit de Regatul lui Dumnezeu (Psalm 45:16). Nu ţi-ar plăcea să-i întîmpini pe aceşti oameni fideli la ieşirea din mormînt şi să te bucuri în compania lor? Fără îndoială, că da! Atunci caută acest „oraş“ devenind, „colaborator pentru regatul lui Dumnezeu“ cu toţi cei ce apreciază astăzi acest minunat privilegiu. — Coloseni 4:11.

[Întrebări de studiu]

 [Legenda ilustraţiei de la paginile 52, 53]

EI AU CĂUTAT REGATUL LUI DUMNEZEU

ABEL circa 3900 î.e.n.

NOE 2970—2020 î.e.n.

AVRAAM, SARA, ISAAC, IACOB 2018—1711 î.e.n.

IOSIF 1767—1657 î.e.n.

MOISE 1593—1475 i.e.n.

 RAHAV 1473 î.e.n.

JUDECĂTORII 1473—1117 î.e.n.

RUT, NAOMI circa 1300 î.e.n.

DAVID 1107—1037 î.e.n.

PROFEŢII 1117—442 î.e.n.

IOAN BOTEZĂTORUL 2 î.e.n.—31 e.n.