Capitolul 5

De ce durează aşa de lung pînă la ’venirea‘ Regatului?

1. Ce întrebări se ridică avînd în vedere Romani 8:22?

APOSTOLUL Pavel a scris: „Ştim că pînă acum, toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună“ (Romani 8:22). De ce este aşa? De ce a permis Dumnezeu războaiele, crimele, bolile şi mizeria în cursul celor 6 000 de ani trecuţi? Ce s-a întîmplat, că oamenii care au fost creaţi pentru a trăi în armonie cu legea divină, au ajuns să fie astăzi chinuiţi de nelegiuire? De ce Tatăl nostru ceresc n-a corectat lucrurile pînă acum? Dacă Regatul este soluţia problemelor existente, de ce a întîrziat atît de mult să vină? Putem noi într-adevăr spera că Dumnezeu va schimba aceste stări de lucruri neplăcute?

2. Ce ar fi trebuit să devină pămîntul sub domnia lui Dumnezeu?

² Sub domnia supremă sau suveranitatea „Regelui eternităţii“ pe pămînt ar fi trebuit să existe, de la creaţia din Eden, condiţii ideale. Odată ce primul bărbat şi prima femeie ar fi dat naştere la copii şi s-ar fi înmulţit la zeci de milioane de familii unite, pămîntul ar fi trebuit să devină un paradis de toată frumuseţea care să răsune de rîsetele fericite ale oamenilor şi în care toate rasele să cunoască pacea şi iubirea. — Compară cu Ecleziast 2:24.

3. (a) După asemănarea cui a fost creat omul? (b) Care era misiunea primului cuplu uman? (c) Ce întrebare trebuie deci să ne punem?

³ Acesta era planul Creatorului pămîntului cînd a  făcut, cu iubire, pe om după asemănarea sa morală şi cînd a creat femeia luînd-o din bărbat. Iată ce zice relatarea biblică a creaţiei:

„[El] i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc. Pe lîngă aceasta Dumnezeu i-a binecuvîntat şi Dumnezeu le-a zis: «Fiţi fecunzi şi deveniţi numeroşi şi umpleţi pămîntul şi supuneţi-l şi ţineţi în supunere peştii mării şi creaturile zburătoare ale cerurilor şi orice creatură vie care se mişcă pe pămînt.» (. . .) După aceea, Dumnezeu a văzut tot ce făcuse şi iată că era foarte bun“ (Geneza 1:26–31).

Dar atunci, de ce nu ni se pare şi astăzi „foarte bun“ ceea ce a creat Dumnezeu pe pămînt?

SUVERANITATEA LUI DUMNEZEU CONTESTATĂ

4. (a) Ce lege a lui Dumnezeu predomina, şi de ce? (b) Cine a vrut să impună alte legi, şi cum a procedat?

⁴ Creaţiunea era fondată pe legile lui Dumnezeu, între care legea iubirii se remarcă în mod deosebit. Dumnezeu însuşi „este iubire“ (1 Ioan 4:8). Dar a apărut cineva care a vrut să stabilească alte legi pentru omenire. Acest „cineva“ a fost un fiu al lui Dumnezeu, adică un înger invizibil, evident unul din cei care au strigat aplaudînd cînd Iehova a creat pămîntul şi tot ce cuprindea el (Iov 38:7). Acest înger s-a transformat el însuşi în Satan, adică adversarul lui Dumnezeu. Dorind să devină independent, a căutat închinare pentru sine însuşi, şi a semănat un spirit de rebeliune. (Efeseni 2:1, 2; compară cu Luca 4:5–7.) Pentru a-şi realiza planurile egoiste, el a umblat cu intrigi şi s-a folosit de primii noştri părinţi umani. Cum a procedat?

5, 6. (a) Ce poruncă simplă a dat Dumnezeu lui Adam? (b) Cum s-a folosit Satan de aceasta, şi de ce numele de „Diavol“ i-a fost dat pe drept?

⁵ În grădina paradiziacă din Eden, Adam şi Eva se bucurau de binefacerile domniei lui Iehova care se îngrijea de toate nevoile lor spirituale şi fizice. Dar pentru a  rămîne în această fericire, trebuia să-l recunoască pe Iehova ca Domn Suveran al lor supunîndu-i-se. Iată de ce Iehova a dat lui Adam o poruncă foarte simplă, aceea de-a nu mînca din „pomul cunoştinţei binelui şi răului“, poruncă ce o privea şi pe Eva după ce a fost creată. Dumnezeu nu i-a privat de nimic, fiindcă ceilalţi pomi din grădină le ofereau fructe delicioase şi hrănitoare de o extremă varietate. Deci, dacă nesocoteau pe Dumnezeu mîncînd din acest pom, ei urmau să moară negreşit. Acţionînd cu şiretenie, Satan, rebelul, s-a servit de un şarpe pentru a se apropia mai întîi de Eva, căreia i-a zis: „Categoric că nu veţi muri. Căci Dumnezeu ştie că în aceeaşi zi în care veţi mînca din el, cu siguranţă că vi se vor deschide ochii şi cu siguranţă că veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul.“ — Geneza 2:17; 3:1–5.

⁶ Satan făcea ca Dumnezeu să treacă drept mincinos, în timp ce în realitate el era mincinosul. „Tatăl minciunii“ a ajuns pe drept să fie numit Diavol, care înseamnă „calomniator“ (Ioan 8:44). El pur şi simplu a sfidat suveranitatea lui Iehova, dreptul său regal asupra creaturilor sale. El a lăsat să se înţeleagă că Dumnezeu i-a privat de o cunoştinţă la care ei aveau dreptul, că nu se putea avea încredere în guvernarea sa şi că ar face mai bine dacă ar acţiona independent, stabilindu-şi propriile lor reguli privitor la ceea ce este „bine şi rău“.

7. În ce privinţă a eşuat în încercare primul cuplu uman?

⁷ Cum a reacţionat femeia la aceste calomnii? Ea nu şi-a păzit inima, ci a permis dorinţei rele să prindă rădăcină în ea. Această dorinţă a devenit apoi fecundă, astfel că ea s-a lăsat înşelată şi a comis voluntar păcatul, neascultînd de Dumnezeu. Prin gestul ei, ea a dispreţuit totodată şi autoritatea soţului ei pe care ar fi trebuit să-l consulte. Dar cum a reacţionat bărbatul? Adam ’n-a fost înşelat’, ci a ales să împărtăşească soarta Evei,  asociindu-se voluntar cu ea în atitudinea ei rebelă. Aceasta a fost o zi sumbră pentru primii noştri părinţi şi pentru întreaga familie umană. — Geneza 3:6, 7; 1 Timotei 2:14; compară cu Iacob 1:14, 15.

8. (a) Ce sentinţă a pronunţat Dumnezeu, pe drept, contra lui Adam şi Eva? (b) Aveau ei fiecare un suflet care să meargă în rai sau în iad la moartea lor? (c) Cine a ajuns să domnească peste noi şi de ce?

⁸ Adam şi Eva au dat dovadă de un profund dispreţ faţă de suveranitatea lui Dumnezeu. Iată de ce, în conformitate cu legea sa, Dumnezeu a pronunţat condamnarea la moarte şi a zis lui Adam:

„Fiindcă ţărînă eşti şi în ţărînă te vei reîntoarce“ (Geneza 3:19).

Prin aceste cuvinte, Dumnezeu nu înţelegea că doar corpul lui Adam va ajunge să moară şi că un anumit „suflet“ sau „spirit“ ar ieşi din corpul lui pentru a continua să trăiască într-un rai sau într-un iad oarecare. Nu, căci Adam însuşi era un „suflet“. Într-adevăr relatarea despre creaţie, potrivit cu Geneza 2:7, ne spune: „Iehova Dumnezeu l-a format pe om din ţărîna pămîntului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu.“ Prin urmare Adam şi Eva, care erau deci nişte suflete, au murit amîndoi. Deoarece toţi oamenii sînt progenitura lui Adam cel corupt prin păcat, cu toţii am moştenit păcatul şi moartea. „Sufletul care păcătuieşte — el însuşi va muri“ (Ezechiel 18:4, 20). Fiind suflete umane, noi toţi murim. Astfel moartea a ajuns să domnească peste noi. — Romani 5:12, 14; 6:12; Ecleziast 3:19, 20; 9:5, 10; Psalm 6:5; 115:17.

INTEGRITATEA OMULUI PUSĂ LA ÎNDOIALĂ

9. Ce altă chestiune controversată s-a ridicat în Eden?

⁹ Dar prin rebeliunea din Eden nu s-a contestat doar suveranitatea lui Dumnezeu. S-a mai ridicat încă o altă chestiune controversată: Întrebarea dacă nu cumva era  ceva greşit în creaţia divină de vreme ce nici unul din primii oameni pe care i-a pus Dumnezeu pe pămînt nu a rămas fidel în încercare? Se putea cu adevărat spune că lucrările lui Dumnezeu erau „perfecte“?

10. (a) Era defectuoasă creaţia lui Dumnezeu? Cum motivezi răspunsul? (b) Cum pot arăta oamenii că sînt după ’asemănarea lui Dumnezeu‘?

¹⁰ Dumnezeu ar fi putut distruge imediat pe Adam şi pe Eva şi să creeze un alt cuplu uman. Dar n-ar fi lăsat oare, în cazul aceasta, împresia că prima creaţie era cu defect? Însă aceasta nu avea defecte. Primii noştri părinţi au ales deliberat să-şi folosească rău capacitatea morală a liberei alegere cu care au fost înzestraţi. Dacă ei ar fi fost nişte roboţi obligaţi să facă bine în toate împrejurările, el i-ar fi lipsit de ceva pe plan moral. Ei n-ar fi fost după asemănarea lui Dumnezeu. Dar Iehova, care este iubire, face lucrurile întotdeauna perfecte în modul corect şi doreşte ca toate creaturile sale inteligente să facă de asemenea ceea ce este bine, fiind mişcate de iubire. — Geneza 1:26, 27; 1 Ioan 5:3.

11. Ce lumină aruncă Deuteronom 32:4, 5 asupra situaţiei din acea vreme?

¹¹ În legătură cu Iehova este scris: „STÎNCA, perfectă este activitatea sa, căci toate căile sale sînt justeţe. Un Dumnezeu al fidelităţii, la care nu există nedreptate; drept şi integru este el.“ Oamenii, creaţie a sa, pot şi ei să dovedească fidelitate, justeţe şi dreptate. Primului cuplu uman i s-a permis aşadar să aibă copii. Aceştia au moştenit trăsăturile păcătoase ale părinţilor lor. Cu toate acestea, unii dintre ei îşi demonstrează iubirea şi fidelitatea neclintită faţă de Creator, şi aceasta în ciuda imperfecţiunii lor carnale şi in ciuda celor mai mari probe şi persecuţii de care ar putea să aibă parte. În schimb, alţi oameni au acţionat „dezastruos“, arătînd astfel că nu sînt copii ai lui Dumnezeu. Totodată, aceasta  a fost o alegere deliberată din partea lor; vinovat de această situaţie nu se face Dumnezeu ci ei înşişi. — Deuteronom 32:4, 5.

12, 13. (a) Cum a provocat Satan pe Dumnezeu în legătură cu Iov? (b) Cum a răspuns Iov şi care au fost urmările pentru el?

¹² Cartea biblică Iov relatează că Satan Diavolul a ridicat această chestiune controversată referitor la integritatea omului faţă de Dumnezeu. Iov, care a trăit la circa 2 500 de ani după răzvrătirea lui Adam, era „un om ireproşabil şi integru, temîndu-se de Dumnezeu şi îndepărtîndu-se de la rău“. Satan a provocat pe Dumnezeu pretinzînd că dreptatea lui Iov nu era sinceră, şi că el îl servea numai pentru că din aceasta trăgea un profit. Dumnezeu i-a permis lui Satan să pună pe Iov la încercare. Acesta a suferit pierderi grele: cei zece copii ai săi au murit într-un dezastru; mai tîrziu el însuşi a fost chinuit de o boală respingătoare şi chiar soţia lui şi-a bătut joc de el, zicîndu-i: „Mai ţii încă ferm la integritate? Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“ Apoi, Iov a trebuit să sufere reproşurile sarcastice a trei falşi mîngîietori. — Iov 1:6—2:13.

¹³ Dar în ciuda tuturor acestor probe, Iov a rămas fidel în hotărîrea sa:

„Pînă la moarte nu voi renunţa la integritatea mea!“

El şi-a demonstrat fidelitatea faţă de Dumnezeu, dînd astfel un răspuns energic acuzaţiilor lui Satan. Iehova l-a recompensat pe Iov dîndu-i îndoit din tot ceea ce posedase înainte. El l-a mai binecuvîntat cu şapte fii şi trei fete care erau cele mai frumoase din întreaga ţară. — Iov 27:5; 42:10–15.

14. Cum au imitat şi alţi oameni pe Iov pentru a răspunde provocării lui Satan, şi care este cel mai minunat exemplu pe care-l avem în această privinţă?

¹⁴ Dar Iov este numai unul din sutele de mii de servi fideli ai lui Dumnezeu, care i-au înveselit inima dînd un  răspuns energic afirmaţiei mincinoase a lui Satan, care a pretins că toţi cei care afirmă că-l iubesc pe Iehova nu-l ascultă şi nu-l servesc decît din interes. Cel mai frumos exemplu în acest sens este cel al lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, care, cînd a fost pe pămînt, „a suportat stîlpul de tortură, dispreţuind ruşinea“, şi aceasta pentru bucuria de a continua să îndeplinească într-un mod neegoist misiunea pe care i-o încredinţase Dumnezeu. — Evrei 12:2.

RĂSPUNSUL LA PROVOCAREA BATJOCORITORULUI

15. De ce se poate spune că în această provocare Iehova a fost justificat?

¹⁵ Timpul fixat de Dumnezeu este acum aproape de sfîrşit. În cursul celor aproape 6 000 de ani, Iehova a răspuns cu demnitate provocării lui Satan. El a dovedit că pe pămînt există bărbaţi şi femei care îşi păstrează integritatea oricare ar fi persecuţiile sau încercările crude pe care le-ar aduce Satan asupra lor. Diavolul a recurs la toate maşinaţiile care se pot imagina pentru a-i învinge, dar în zadar. Servii fideli ai lui Dumnezeu au înveselit inima Tatălui lor ceresc căci ei i-au dat posibilitatea să răspundă celui ce îl „batjocoreşte“, adică lui Satan, marele adversar. — Proverbe 27:11.

16. (a) La ce victorie au participat deja unii servi fideli ai lui Dumnezeu? (b) De ce pot avea încredere supuşii Regatului în conducătorii lor?

¹⁶ În acelaşi timp şi în modul său propriu de a proceda, Iehova a ales dintre credincioşii săi pe cei care vor domni cu Cristos în Regatul ceresc. Satan i-a acuzat „zi şi noapte în faţa Dumnezeului nostru“, dar ei l-au învins „datorită cuvîntului mărturiei lor, şi nu şi-au iubit sufletul, nici chiar în faţa morţii“. Ca şi Modelul lor, Isus Cristos, ei au fost dispuşi să demonstreze calitatea superioară a iubirii lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii  lor, mergînd uneori pînă la jertfirea vieţii. Familia umană poate avea o încredere totală în acest Regat ceresc alcătuit din Cristos şi din cei 144 000 de regi asociaţi ai săi, cu toţii încercaţi şi dovediţi integri! — Apocalips 12:10, 11; 14:1–5; 20:4; Ioan 15:13.

17. Cine va moşteni domeniul terestru al Regatului?

¹⁷ Alţi oameni, ca Iov, care au murit fideli faţă de Dumnezeu în timpurile precreştine, sînt asiguraţi că vor beneficia de o „înviere mai bună“ pe un „pămînt noi“ (Evrei 11:35; 2 Petru 3:13). Ei fac parte din acele „alte oi“ ale „păstorului excelent“, Isus Cristos, cu perspectiva de a trăi etern pe un pămînt paradiziac. Cei asemenea „oilor“, care dau dovadă de bunătate faţă de „fraţii“ unşi ai lui Cristos în perioda „încheierii sistemului de lucruri“, sînt invitaţi să moştenească domeniul terestru al Regatului (Ioan 10:11, 16; Matei 24:3; 25:31–46). Ei vor fi păstraţi în viaţă cînd îngerii din cer vor lăsa libere  vînturile „necazului celui mare“ pe pămînt. Doreşti şi tu să faci parte din „marea mulţime“ de supravieţuitori atunci cînd Regatul lui Dumnezeu ’va veni‘ pentru a zdrobi naţiunile nelegiuite? Lucrul acesta este pe deplin posibil. Într-adevăr, rămînînd integru, vei putea şi tu să demonstrezi că numai calea lui Dumnezeu duce la fericirea durabilă a vieţii. — Apocalips 7:1–3, 9, 13, 14.

18. (a) Pentru ce nu va mai fi nevoie niciodată de justificarea suveranităţii lui Iehova? (b) Cui i se oferă acum o minunată speranţă? (Psalm 37:11, 29).

¹⁸ O dată ce Regatul lui Dumnezeu va zdrobi pe Satan şi sistemul său de lucruri corupt, nu va mai fi nevoie niciodată de apărarea şi justificarea suveranităţii lui Dumnezeu. Chestiunile de discuţie ridicate de către Satan, rebelul, vor primi răspuns o dată pentru totdeauna (Naum 1:9). Va fi dovedit pe pămînt că domnia bazată pe legea lui Dumnezeu, a iubirii, este legitimă, justă şi excelentă şi că Regatul a venit pentru a sfinţi marele nume al Suveranului Domn Iehova. Regatul lui Dumnezeu reprezintă cu adevărat o speranţă măreaţă pentru toţi cei din creaţia care geme şi care astăzi îl servesc pe Dumnezeu cu fidelitate. Te rogi şi tu cu ardoare pentru ca acesta „să vină“? — Romani 8:22–25.

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 44]

PENTRU CE A PERMIS DUMNEZEU RĂUL ATÎT DE MULT TIMP?

● Pentru a demonstra legitimitatea, justeţea, excelenţa şi permanenţa suveranităţii universale a lui Iehova.

● Pentru a dovedi o dată pentru totdeauna că orice formă de domnie umană independentă de Dumnezeu nu duce decît la nenorocire şi dezastru.

● Pentru a permite realizarea promisiunilor legate de Regatul său, ca şi pentru alegerea şi încercarea moştenitorilor Regatului.

● Pentru a da servilor săi timp să demonstreze, ca în faţa unui tribunal, că ei pot să rămînă integri, oricare ar fi încercările pe care Satan le va aduce peste ei.

● Pentru a dovedi că ascultarea bazată pe legea divină a iubirii este singura care conduce la fericirea eternă.

● Pentru a răspunde definitiv provocării lui Satan şi pentru a stabili un precedent juridic încît niciodată să nu mai fie necesară justificarea numelui şi suveranităţii lui Iehova.