Capitolul 11

Ilustrările Regatului

1. De ce pildele lui Isus interesează pe toţi cei ce servesc pe Dumnezeu?

ÎN TIMP ce era cu discipolii săi, Isus a spus numeroase parabole sau ilustraţii. În acestea, el a arătat ce implică faptul de a deveni membru al regatului cerurilor şi drumul pe care trebuie să-l urmeze „turma mică“ a moştenitorilor Regatului, precum şi toţi cei care vor moşteni viaţa eternă pe pămînt sub domnia Regatului. Aceştia din urmă, adică „alte oi“, sînt şi ei foarte bucuroşi să cunoască profeţiile referitoare la Regat, şi ei se roagă cu fervoare pentru ’venirea‘ acestuia. — Luca 12:32; Ioan 10:16; 1 Tesaloniceni 5:16–20.

2, 3. (a) De ce a folosit Isus ilustraţiile? (b) De ce auditorii săi, cu excepţia discipolilor, nu le-au înţeles? (c) În contrast cu oamenii descrişi în Matei 13:13–15, de ce trebuie să studiem cu asiduitate Cuvîntul lui Dumnezeu?

² După ce Isus a spus poporului una din aceste pilde, discipolii săi s-au apropiat de el şi l-au întrebat: „Pentru ce le vorbeşti folosind ilustrări?“

„Vouă v-a fost acordat să înţelegeţi secretele sacre ale regatului cerurilor, dar acelor oameni nu le-a fost acordat“ (Matei 13:10, 11).

De ce nu li s-a dat şi acestor oameni? Deoarece nu erau dispuşi să facă eforturile necesare pentru aprofundarea lucrurilor şi discernerea sensului profund al cuvintelor sale, astfel încît inima lor să fie mişcată să acţioneze în favoarea „veştii bune“. Ei nu considerau  Regatul ca o „comoară“ sau ca „o perlă de mare valoare“. — Matei 13:44–46.

³ Isus a citat următoarea profeţie din Isaia arătînd că ea se aplică acestor necredincioşi: „Auzind veţi auzi, dar nu veţi prinde deloc sensul; şi privind veţi privi, dar nu veţi vedea deloc. Căci inima acestui popor a devenit nereceptivă şi urechile lor au auzit cu indiferenţă şi ei şi-au închis ochii; ca să nu poată vedea niciodată cu ochii lor şi să audă cu urechile lor şi să nu prindă sensul cu inima lor şi să nu se întoarcă şi să nu-i vindec“ (Matei 13:13–15). Desigur că am dori să evităm de-a ne asemăna cu aceşti oameni insensibili. Să ne ocupăm intens cu studiul Cuvîntului lui Dumnezeu.

4. (a) Ce fel de inimi nu trag folos din cuvînt? (b) Cum putem să fim noi binecuvîntaţi dacă ne străduim să cunoaştem sensul cuvîntului?

⁴ În pilda consemnată în Matei 13:3–8, Isus se compară cu un „semănător“ care seamănă „cuvîntul regatului“ în diferite feluri de inimi. Inima unora este comparabilă cu solul de la marginea drumului. Înainte ca sămînţa să poată prinde rădăcini, Diavolul trimite pe agenţii săi care, ca nişte „păsări“, smulg „cuvîntul din inima lor ca să nu creadă şi să nu fie salvaţi“. Alte inimi sînt comparate cu solul stîncos. La început ei acceptă cuvîntul cu bucurie, dar în curînd planta încă plăpîndă se ofileşte în urma încercărilor sau persecuţiilor. Unele grăunţe cad printre „spini“, unde sînt înăbuşite „de îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile acestei vieţi“. Dar există şi „sămînţă“ care cade pe pămînt bun!

„Acesta este cel care aude cuvîntul şi îi prinde sensul, care aduce într-adevăr rod şi produce unul o sută, altul şaizeci, şi celălalt treizeci“ (Matei 13:18–23; Marcu 4:3–9, 14–20; Luca 8:4–8, 11–15).

 Da, vom fi binecuvîntaţi şi serviciul nostru sfînt pentru Dumnezeu va deveni într-adevăr mai rodnic dacă primim cuvîntul cu o inimă recunoscătoare şi dacă ne extindem pentru Regatul lui Dumnezeu.

UN ALT „SEMĂNĂTOR“

5. (a) La ce altă ilustraţie sîntem îndemnaţi să dăm atenţie? (b) De ce „omul“ din ilustraţia aceasta nu poate fi Domnul Isus?

⁵ Din toate Evangheliile, cea a lui Marcu este singura care aşează după această pildă a „semănătorului“ o altă comparaţie ilustrativă în care este vorba despre un alt „semănător“. Înainte de a da această ilustrare discipolilor săi, Isus le-a zis în particular: „Fiţi atenţi la ceea ce auziţi“, apoi le-a spus următoarea parabolă:

„Astfel regatul lui Dumnezeu este întocmai ca atunci cînd un om aruncă sămînţa pe pămînt şi noaptea doarme, iar ziua se scoală şi sămînţa încolţeşte şî creşte, fără să ştie cum“ (Marcu 4:24–27).

Evident, acest „om“ nu este Domnul Isus în gloria actuală căci nu are nevoie să doarmă noaptea aşa cum fac oamenii. Nici nu s-ar putea spune că Fiul lui Dumnezeu, care a colaborat cu Tatăl la crearea tuturor lucrurilor, nu ar şti cum se produce creşterea (Coloseni 1:16). Contextul ne permite deci să înţelegem că „omul“ ilustrează pe fiecare creştin în parte care trebuie să dea atenţie lucrurilor privitoare la „regatul lui Dumnezeu“.

6. Care sînt cele două lucruri asupra cărora fiecare „semănător“ trebuie să vegheze, şi de ce?

⁶ Fiecare „semănător“ trebuie să acorde atenţie trăsăturilor personalităţii pe care le seamănă precum şi mediului în care seamănă. Fără să ne dăm seama, dezvoltarea personalităţii noastre poate fi influenţată spre bine sau spre rău în funcţie de „pămîntul“ sau  felul oamenilor cu care avem legături frecvente în timp ce ne străduim să dezvoltăm calităţi creştine, fie în interiorul, fie în exteriorul adunării. (Vezi 1 Corinteni 15:33.) „Bobul complet format“ va apărea în cele din urmă în spic, şi apoi vom secera (Marcu 4:28, 29). Este deci foarte important ca membrii „turmei mici“ precum de fapt toţi cei care doresc să trăiască etern sub domnia regatului lui Dumnezeu să ia seama ce şi unde seamănă în vederea dezvoltării unei personalităţi asemănătoare cu a lui Cristos. — Efeseni 4:17–24; Galateni 6:7–9.

UN PSEUDO-REGAT

7. Cum ne ajută să observăm Regatul diferitele pilde ale lui Isus?

⁷ După cum relatează Marcu, Isus a adăugat:

„Cu ce vom compara regatul lui Dumnezeu, sau cu ce ilustraţie îl vom prezenta?“ (Marcu 4:30).

Apoi el ne-a invitat să privim Regatul într-un cadru diferit. De fapt, aceste ilustrări ne ajută să vedem Regatul din diferite puncte de vedere aşa cum şi o clădire o putem examina din interior, din exterior şi din unghiuri diferite.

8. (a) De ce creşterea fenomenală a grăuntelui de muştar nu poate să se refere la moştenitorii Regatului? (b) De ce această ilustraţie se potriveşte în mod logic la „regatul“ creştinătăţii? (c) Cum este confirmat acest punct de vedere de descrierea divină a Israelului apostat?

⁸ Deci cu ce vom compara Regatul lui Dumnezeu? Isus răspunde:

„Cu un grăunte de muştar care, pe vremea cînd este semănat în pămînt, este cel mai mic dintre toate seminţele care sînt pe pămînt — dar, după ce a fost semănat se ridică şi devine mai mare decît toate celelalte plante legumicole şi produce ramuri mari aşa încît păsările cerului pot să-şi găsească adăpost sub umbra sa“ (Marcu 4:30–32).

Aici se constată o creştere fenomenală, evident mult  mai mare decît cea a „turmei mici“ care este constituită din cei 144 000 de moştenitori ai Regatului şi căreia Tatăl a considerat că este bine să-i dea Regatul (Luca 12:32; Apocalips 14:1, 3). În cazul de faţă este vorba de creşterea unui mare „copac“, un enorm regat fals, creştinătatea apostată care s-a dezvoltat plecînd de la congregaţia pe care Isus o plantase (Luca 13:18, 19). Este într-adevăr un „copac“ enorm, deoarece se făleşte în lumea întreagă cu peste 900 de milioane de membri care după cum pretinde, ajung cu toţii în cer. Acest regat apostat a fost prefigurat, în urmă cu mult timp, prin naţiunea lui Israel care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu în mai multe rînduri şi căreia Iehova i-a spus: „Te-am plantat ca pe o excelentă viţă de vie roşie, în întregime o sămînţă veritabilă. Aşadar, cum te-ai schimbat faţă de mine în degeneratele mlădiţe ale unei viţe străine?“ — Ieremia 2:21–23; vezi şi Osea 10:1–4.

9. (a) Ce reprezintă „păsările“ şi ramurile „copacului? (b) Conform cu 2 Tesaloniceni 1 şi Matei 7, de ce trebuie să ne îndepărtăm de acest „copac“?

⁹ Conform descrierii acestui „copac“ făcută de Matei, „păsările cerului vin să se adăpostească în ramurile sale“. Acestea sînt după cît se pare aceleaşi „păsări“ ca şi cele din parabola precedentă, care ciugulesc „cuvîntul regatului“ ce cade pe marginea drumului (Matei 13:4, 19, 31, 32). Aceste „păsări“ sînt cocoţate pe sutele de ramuri sectare ale „copacului“, adică bisericile creştinătăţii. Ele (păsările) reprezintă „omul nelegiuirii“ adică clerul apostat al creştinătăţii. Ele îşi vor pierde adăpostul înalt şi bine consolidat cînd Dumnezeu va doborî acest „copac“ împreună cu toate celelalte religii false. Ţine-te departe de acest „copac“ căci el se va prăbuşi în curînd. — Compară 2 Tesaloniceni 1:6–9; 2:3; Matei 7:19–23.

10, 11. (a) În ce context Matei şi Luca raportează parabola „grăuntelui de muştar“ şi de ce este potrivit acest lucru? (b) Ce îndemn şi ce avertisment ne dă parabola despre aluat?

 ¹⁰ În mod potrivit Luca citează pilda „grăuntelui de muştar“ exact după ce Isus demascase ipocrizia conducătorilor religioşi apostaţi din timpul său. Apoi, ca şi cînd ar fi dorit să accentueze şi mai mult ideea, Matei şi Luca ni-l prezintă pe Isus dînd parabola despre „aluat“ (Matei 13:32, 33; Luca 13:10–21). Cînd este folosit în sens figurat în Biblie, aluatul are întotdeauna o semnificaţie negativă. Aşa este cazul cînd Isus i-a avertizat pe discipolii săi privitor la aluatul fariseilor şi al saducheilor, sau cînd apostolul Pavel a sfătuit pe creştini să se debaraseze de „aluatul de răutate şi ticăloşie.“ — Matei 16:6, 11, 12; 1 Corinteni 5:6–8; Galateni 5:7–9.

¹¹ În această ilustraţie Isus compară un fapt legat de „regatul cerurilor“ cu aluatul pe care o femeie îl pune în trei măsuri de făină, astfel că întreaga masă dospeşte. Aceasta ilustrează cum contaminarea treptată a adunării creştine cu obiceiuri şi învăţături false de origine babilonică avea să ducă la edificarea unei uriaşe structuri a pseudo-regatului al creştinătăţii. Aceasta ar trebui să ne servească drept avertisment. Avînd în faţă tristul rezultat al apostaziei din sînul creştinătăţii, „turma mică“ a moştenitorilor Regatului ca şi însoţitorii lor trebuie să ia seama să nu permită ca „aluatul“, adică învăţăturile false şi înşelătoare, să contamineze astăzi respectul lor sincer faţă de puritatea şi veracitatea „cuvîntului regatului“.

SEMĂNĂTORUL ŞI „DUŞMANUL“ SĂU

12, 13. (a) În pilda despre grîu şi neghină cu cine identifică Isus personajele principale? (b) Ce este secerişul, şi ce dovedeşte că el are loc astăzi?

¹² Într-o altă ilustraţie, Isus compară „regatul cerurilor“  cu „un om care a semănat sămînţă bună în ogorul său“. Apoi, „în timp ce oamenii dormeau, duşmanul său a venit şi a semănat neghină printre grîu şi a plecat“. Ce fel de roade se putea spera să se obţină într-un astfel de ogor? Isus a identificat apoi pe acest semănător cu el însuşi, „Fiul omului“. Semănînd sămînţa privitoare la Regat, el trebuia să obţină ca rod nişte creştini comparabili cu grîul, „fiii regatului“. Duşmanul este „Diavolul“ iar neghina sînt „fiii celui rău“, adică „sămînţa“ (descendenţa) sa religioasă ipocrită. (Vezi Geneza 3:15.) Conform cu ceea ce anunţa această ilustraţie, creştinii adevăraţi au continuat să crească în mijlocul „neghinei“ care a caracterizat marea apostazie apărută după primul secol. Dar acum, în secolul al XX-lea, noi am ajuns la timpul secerişului, adică la „încheierea unui sistem de lucruri, şi secerătorii sînt îngerii“. — Matei 13:24–30, 36–39.

¹³ Sub conducerea îngerilor, „grîul“ este în cele din urmă separat de „neghină“ deoarece deosebirea a devenit evidentă. După cum vom vedea, numeroase dovezi arată că „Fiul omului“ este astăzi prezent în Regatul său ceresc şi că el strînge laolaltă pe adevăraţii creştini comparaţi cu grîul ca să întreprindă lucrarea Regatului. Dar care va fi soarta creştinătăţii şi a învăţătorilor ei apostaţi? Parabola lui Isus continuă:

„Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi, şi ei vor strînge din regatul său toate lucrurile care cauzează poticnire şi pe cei care comit nelegiuirea.“

Timp de secole clerul creştinătăţii a făcut pe oamenii sinceri să se poticnească prin doctrinele sale false şi pietatea sa afişată în exterior. Dar aceşti ecleziaşti au fost condamnaţi de Dumnezeu, iar acum are pentru ei loc „plînsul şi scrîşnetul dinţilor“. Astăzi, ei se plîng  din cauza pierderii sprijinului a numeroşi laici şi din cauza dezbinărilor din rîndurile lor. În contrast, servii lui Iehova, comparaţi cu grîul, dau cu bucurie mărturie despre regatul lui Dumnezeu. Ei strălucesc intens „ca soarele, în regatul Tatălui lor“. — Matei 13:40–43; vezi Isaia 65:13, 14.

O CAMPANIE DE „PESCUIRE“ FRUCTUOASĂ

14, 15. (a) Cum a dat Isus început unei mari campanii de pescuire? Ce alte feluri de „pescuit“ au avut loc de atunci, şi ce fel de „peşti“ au fost prinşi? (b) Ce rol joacă îngerii, şi ce fac ei cu „peştii“? (c) Pentru care ocazie ar trebui să-i fim recunoscători lui Dumnezeu?

¹⁴ „Regatul cerurilor“, a zis Isus „se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare şi care a strîns peşti de orice specie“ (Matei 13:47). Isus însuşi a început această campanie de pescuire cînd a invitat pe primii săi discipoli să-şi lase năvoadele şi să devină „pescari de oameni“ (Matei 4:19). Dar, în cursul marii apostazii, sub supravegherea îngerilor, grupuri mici de creştini fideli pe de-o parte şi religiile creştinătăţii pe de altă parte au continuat să „pescuiască“ oameni efectuînd convertiri. Dar s-au dovedit oare a fi „peşti buni“ sutele de milioane de animale marine simbolice? După cum am remarcat deja, religiile creştinătăţii şi-au fondat învăţătura lor pe filozofia greacă a lui Platon şi pe „misterele“ Babilonului antic. Ce roade au adus acestea? Ură, lupte, vărsare de mult sînge, şi multe alte lucruri care au pătat paginile istoriei creştinătăţii, fără o mai vorbi de sprijinul pe care ea l-a dat războaielor mondiale din secolul al XX-lea.

¹⁵ Dar, „la încheierea sistemului de lucruri“, a sosit în sfîrşit momentul ca îngerii să scoată „năvodul“. Acesta reprezintă organizaţiile de pe pămînt ale celor care pretind că sînt continuatori ai lui Isus Cristos atît adevăraţi cît şi falşi. „Peştii“ care se dovedesc  neutilizabili pentru „regatul cerurilor“ trebuie înlăturaţi şi aruncaţi în „cuptorul de foc“ al distrugerii. „Acolo va fi plînsetul lor şi scrîşnetul dinţilor lor“ (Matei 13:48–50). Dar îngerii aleg totodată şi peştii buni care se găsesc in năvodul simbolic. Noi ar trebui să fim recunoscători că avem posibilitatea să fim număraţi printre aceşti peşti buni ca un popor aparte care s-a dedicat lui Iehova pentru a-i glorifica numele şi care se roagă în deplină cunoştinţă de cauză pentru venirea Regatului lui Dumnezeu.

16. Ce întrebări ridică această ultimă parabolă şi de ce trebuie să ne intereseze răspunsurile?

¹⁶ Dar ce este „încheierea sistemului de lucruri“ despre care Isus a vorbit cu atîta tărie în această din urmă parabolă? Ce sînt „zilele din urmă“ despre care au scris mai mulţi discipoli ai lui Isus? Trăim noi astăzi aceste zile? Şi dacă da, ce înseamnă aceasta pentru noi şi pentru întreaga omenire?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 104]

ACORDAŢI ATENŢIE COMPARAŢIILOR ILUSTRATIVE FĂCUTE DE ISUS ÎN LEGATURĂ CU REGATUL

● Ele prezintă Regatul ca un lucru de dorit; îl compară cu o „comoară“ sau cu o „perlă“. Cei care-l caută cînt comparaţi cu „sol excelent“, cu „grîu“ şi cu „peşti buni“.

● Pseudo-regatul este reprezentat printr-un „copac“ de muştar cu multe ramuri şi printr-o masă dospită de făină. Sprijinitorii acestuia sînt „păsările“, „neghina“ şi „peştii inutilizabili“.

● Examinînd dezvoltarea Regatului din diferite unghiuri, putem înţelege mai bine marea chestiune controversată cu care sînt confruntaţi astăzi oamenii, şi sîntem încurajaţi să luăm o poziţie fermă şi loială alături de Regat.