Moştenitorii Regatului păstrează integritatea
Capitolul 9
Moştenitorii Regatului păstrează integritatea
1. (a) De ce a moştenit Isus un nume mai bun? (b) Cine poate beneficia de exempul său şi cum?
DEMONSTRÎNDU-ŞI fidelitatea pînă la moarte, Isus a moştenit un nume mai bun decît cel al îngerilor. Dintre toate creaturile inteligente ale lui Iehova, el a fost acela care a demonstrat faptul că un fiu al lui Dumnezeu poate rămîne perfect integru Creatorului său, arătînd astfel că Satan este mincinos. Apostolul Pavel a putut deci scrie: „După ce a făcut o purificare pentru păcatele noastre [aducînd preţul de răscumpărare], s-a aşezat la dreapta Maiestăţii în înălţimi.“ El a dat astfel un măreţ exemplu pentru toţi cei ce aşteaptă venirea Regatului, atît membrii „turmei mici“ care vor moşteni Regatul ceresc cît şi oamenii care vor deveni supuşii pămînteşti ai acestui Regat. Acelaşi apostol a scris apoi: „Să alergăm cu perseverenţă în alergarea care ne este pusă în faţă în timp ce privim cu atenţie la Isus, Conducătorul principal şi cel care aduce la perfecţiune credinţa noastră. Pentru bucuria care i-a fost pusă în faţă el a suportat stîlpul de tortură, a dispreţuit ruşinea şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.“ — Evrei 1:3, 4; 12:1, 2.
2–4. (a) Cum i-a format şi organizat progresiv Isus pe discipolii săi în vederea predicării? (b) Cum ştim noi că ei au predicat „vestea bună“ la oameni? (c) Ce model excelent a lăsat această activitate pentru servii lui Dumnezeu din timpul nostru?
2 Isus nu numai că a lăsat un mare exemplu discipolilor săi, dar el i-a şi instruit şi format încît să poată continua lucrarea divină după plecarea sa.
„El a pornit într-o călătorie din oraş în oraş şi din sat în sat, predicînd şi declarînd vestea bună a regatului lui Dumnezeu. Şi cei doisprezece erau cu el.“ — Luca 8:1.
3 Mai tîrziu Isus a trimis pe cei doisprezece singuri „să predice regatul lui Dumnezeu şi să vindece“. „Ei au străbătut teritoriul din sat în sat, declarînd vestea bună şi efectuînd pretutindeni vindecări“ (Luca 9:2, 6). În oraşele şi satele pe unde treceau, ei trebuiau să caute cu vestea bună pe oamenii demni de aceasta vizitîndu-i la casele lor. Lucrul acesta pretindea curaj şi integritate din partea lor aşa cum fac astăzi Martorii lui Iehova în numeroase ţări, din cauza opoziţiei faţă de mesajul lor. Isus a zis: „Dacă acea casă este merituoasă, pacea pe care i-o doriţi să vină peste ea; dar dacă nu este merituoasă, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă cineva nu vă primeşte sau nu ascultă la cuvintele voastre, cînd ieşiţi din acea casă sau din acel oraş, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.“ — Matei 10:7, 11–14.
4 Ceva mai tîrziu cînd Isus a numit alţi 70 de discipoli, el le-a zis: „Iată vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.“ Şi aceştia trebuia să-i viziteze pe oameni la casele lor, căci Isus a adăugat: „În orice casă veţi intra, să spuneţi mai întîi: «Pacea să fie în această casă!» Şi dacă acolo se găseşte un prieten al păcii, pacea voastră se va odihni asupra lui; dar dacă nu, ea se va întoarce la voi.“ Chiar dacă oamenii nu ascultau „vestea bună“, ei trebuia cel puţin să fie avertizaţi că Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat (Luca 10:3–11). Discipolii au lăsat prin aceasta un excelent model pentru lucrarea Martorilor lui Iehova din timpul nostru care, şi ei, merg din casă în casă pentru a face cunoscut mesajul lui Dumnezeu, un mesaj de mîngîiere şi de avertisment. — Isaia 61:1, 2.
EI PREDICAU ÎN CIUDA PERSECUŢIILOR
5. Cum a pus Isus accent de mai multe ori, după învierea sa, pe munca care îi aştepta pe discipoli?
5 La moartea lui Isus, discipolii s-au împrăştiat. Dar după învierea sa în spirit Isus le-a apărut de mai multe ori într-un corp materializat pentru a-i linişti din nou şi pentru a-i întări (1 Corinteni 15:3–8). Într-una din aceste ocazii Isus l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubeşte cu adevărat şi dacă are afecţiune faţă de el. Petru s-a necăjit datorită acestei întrebări, dar Isus a subliniat de trei ori că drept dovadă a iubirii şi afecţiunii faţă de el, Petru trebuia să hrănească şi să pască „mieii“ săi, „oiţele“ sale (Ioan 21:15–17). Cu ocazia unei alte apariţii, Isus a spus celor 11 discipoli fideli ai săi:
„Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu-i să respecte toate lucrurile pe care vi le-am poruncit. Şi iată, eu sînt cu voi în toate zilele pînă la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:18–20).
Pe discipoli îi aştepta o muncă imensă.
6. În ce sens urma ca discipolii lui Isus să facă lucrări mai mari?
6 Isus le-a spus: „Întru totul adevărat vă spun: cel ce exercită credinţă în mine va face, şi el, lucrările pe care le fac eu; şi va face lucrări mai mari decît acestea deoarece eu mă duc la Tatăl“ (Ioan 14:12). Ei urmau astfel să străbată un teritoriu mult mai mare şi să predice Regatul lui Dumnezeu pe o perioadă de timp mult mai lungă.
7. Ce eveniment extraordinar din ziua a cincizecea a dat ocazie să se dea o mărturie amănunţită şi care au fost rezultatele remarcabile ale acestui fapt?
7 După ce s-a aşezat la dreapta Tatălui său în ceruri, Isus a făcut ceva extraordinar. În ziua a cincizecea a anului 33, el a revărsat spiritul sfînt peste discipolii săi care stăteau în aşteptare, dîndu-le astfel ungerea pentru a moşteni împreună cu el Regatul ceresc al lui Dumnezeu. În final, 144 000 de discipoli urmau să fie aleşi pentru a deveni regi şi preoţi în cer cu Cristos. Ca urmare a mărturiei care a fost dată în această zi, 3 000 de iudei şi prozeliţi au acceptat din toată inima cuvîntul şi au fost botezaţi. — Ioan 14:2, 3; Apocalips 14:1–5; 20:4, 6; Fapte 2:1–4, 14, 40, 41.
8–11. (a) Ce conflict a izbucnit între conducătorii iudei şi apostoli? (b) Cum au arătat apostolii că ţineau ferm la integritatea lor? (c) Potrivit cu Fapte 5:40–42, ce exemplu excelent au lăsat apostolii pentru servii lui Dumnezeu din timpul nostru?
8 Datorită predicării efectuate de discipoli, „vestea bună“ s-a răspîndit ca un incendiu în tot teritoriul Ierusalimului, dar şi opoziţia faţă de Regatul lui Dumnezeu. Apostolii au fost duşi în faţa Sanhedrinului, a tribunalului iudeu, care le-a interzis să vorbească în numele lui Isus. Aveau să-şi menţină ferm integritatea? Petru şi Ioan au răspuns: „Dacă este drept în ochii lui Dumnezeu de a asculta mai degrabă de voi decît de Dumnezeu, judecaţi voi înşivă. Dar cît despre noi, nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut şi auzit.“ De această dată, apostolii au fost eliberaţi, şi împreună cu tovarăşii lor au mulţumit imediat lui Dumnezeu adresîndu-i cererea: „Şi acum, Iehova (. . .) permite sclavilor tăi să continue să vorbească cuvîntul tău cu toată îndrăzneala.“ Ei au continuat deci să predice cu ajutorul spiritului lui Iehova. — Fapte 4:19, 20, 29, 31.
9 Capii religioşi au arestat din nou pe apostoli şi i-au aruncat în închisoare. Dar voinţa lui Dumnezeu nu era ca ei să rămînă acolo. În timpul nopţii, îngerul i-a eliberat, astfel că zorii zilei i-au găsit învăţînd din nou în templul din Ierusalim. — Fapte 5:17–21.
10 Dar ce putea face Sanhedrinul pentru a opri răspîndirea „veştii bune“? Apostolii au fost din nou duşi înaintea tribunalului, iar marele preot i-a acuzat spunînd: „Noi v-am ordonat categoric să nu continuaţi să învăţaţi servindu-vă de acest nume [cel al lui Isus], şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi sînteţi decişi să aduceţi asupra noastră sîngele acestui om.“ Atunci a răsunat răspunsul ferm al apostolilor, răspuns care a fost repetat de nenumărate ori în cursul celor 19 secole trecute:
„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpînitor decît de oameni.“!
Ce puteau face iudeii cu nişte oameni care ţineau atît de ferm la integritatea lor? Gamaliel, un învăţător al legii, a dat acest sfat înţelept: „Daţi-le pace acestor oameni şi lăsaţi-i să plece; (deoarece dacă acest plan sau această lucrare este de la oameni, se va prăbuşi, dar dacă este de la Dumnezeu nu o veţi putea prăbuşi); altfel s-ar putea să fiţi găsiţi luptînd chiar împotriva lui Dumnezeu.“ — Fapte 5:27–39.
11 Apostolii au fost apoi biciuiţi, iar după ce li s-a ordonat să nu mai vorbească despre acele lucruri, li s-a dat drumul. Care a fost reacţia lor? Ei s-au bucurat că au fost găsiţi demni de-a suferi pentru numele lui Isus.
„Şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, fără încetare ei continuau să înveţe şi să declare vestea bună despre Cristos Isus“ (Fapte 5:40–42).
Aceşti moştenitori ai Regatului erau decişi să îndure tot ce era necesar pentru a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu. Ei au dat astfel un excelent exemplu tuturor martorilor adevăratului Dumnezeu care au continuat pînă în prezent să proclame Regatul „în public şi din casă în casă“. — Fapte 20:20, 21.
„VESTEA BUNĂ“ A REGATULUI SE RĂSPÎNDEŞTE
12. Aşa cum arată Fapte 8:1–4, cum favorizează adesea persecuţia, răspîndirea „veştii bune“?
12 Persecuţia s-a intensificat din nou, astfel că toţi discipolii, cu excepţia apostolilor, au fost împrăştiaţi prin regiunile din vecinătatea Iudeii şi Samariei. Dar aceasta nu a făcut decît să se extindă mărturia, căci „cei care fuseseră împrăştiaţi, străbăteau ţara anunţînd vestea bună a cuvîntului“ (Fapte 8:1–4). În mod interesant, acelaşi fenomen s-a petrecut şi în timpurile moderne. Cînd anumite guverne dictatoriale au încercat să oprească lucrarea Martorilor lui Iehova împrăştiindu-i prin regiuni izolate, aceştia au continuat să predice şi acolo astfel că „vestea bună“ s-a răspîndit.
13, 14. (a) Cînd a luat sfîrşit „săptămîna“ în cursul căreia evreii au format obiectul unei favori speciale din partea lui Dumnezeu, şi ce fel de oameni au fost atunci admişi printre moştenitorii Regatului? (b) Cum confirmă aceasta cuvintele lui Pavel din Fapte 13 şi Romani 11?
13 Dar, în secolul întîi, mesajul Regatului trebuia să fie anunţat numai iudeilor şi samaritenilor vecini? Membrii Regatului cerurilor urma să fie aleşi numai dintre ei? Deşi s-a dat o minunată mărturie lucrurile nu se prezentau aşa. Probabil în 36 e.n., cînd a luat sfîrşit „săptămîna“ în cursul căreia acordase o favoare specială evreilor, Iehova l-a îndrumat pe Petru să-l viziteze acasă la Cezareea pe un ofiţer italian pe nume Corneliu. În timp ce Petru predica vestea bună acestui neevreu şi oamenilor din casa sa, spiritul sfînt s-a coborît peste ei ungîndu-i ca moştenitori ai Regatului. Ei au fost primii păgîni necircumcişi convertiţi la creştinism. — Fapte 10:1–48.
14 Mai tîrziu cînd apostolul Pavel şi tovarăşii săi au fost confruntaţi cu o violentă opoziţie din partea evreilor din Antiohia Pisidiei, Pavel a spus acestor evrei: „Era necesar ca mai întîi cuvîntul lui Dumnezeu să vă fie spus vouă. Întrucît voi îl respingeţi şi nu vă judecaţi demni de viaţă veşnică, iată, ne întoarcem spre naţiuni. De fapt, Iehova ne-a impus o poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am făcut ca o lumină a naţiunilor ca să fii o salvare pînă la extremitatea pămîntului»“ (Fapte 13:46, 47). După cum a afirmat Pavel mai tîrziu într-o comparaţie ilustrativă aceşti evrei necredincioşi erau ca ramurile tăiate ale unui măslin. Evreii ar fi putut să furnizeze numărul complet al moştenitorilor Regatului. Dar, în locul lor au fost altoiţi „oameni ai naţiunilor“, asemenea ramurilor unui măslin sălbatic şi astfel „tot Israelul“ spiritual, adică totalitatea membrilor Regatului să fie „salvat“. — Romani 11:13–26; Galateni 6:16.
INTEGRITATE ÎN CIUDA „NECAZURILOR“
15, 16. (a) Ce a făcut şi declarat Pavel cu privire la „necazuri“ şi ce model excelent ne-a lăsat? (b) Care trebuie să ne fie atitudinea în faţa opoziţiei guvernelor sau a familiei noastre şi ce ni s-a promis?
15 În ciuda noilor persecuţii, apostolul Pavel, acest fidel supraveghetor călător s-a întors în Antiohia pentru a întări şi încuraja pe discipoli, şi pentru a consolida organizarea adunării. În această împrejurare, el a declarat:
„În regatul lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.“ — Fapte 14:21–23.
16 Pavel a continuat apoi să sufere partea sa de greutăţi şi încercări, dar a dat un frumos exemplu de integritate. El a lăsat astfel un excelent model pentru numeroşi creştini care, în timpurile moderne, trebuie să ducă o grea luptă pentru credinţă. Unii dintre ei au fost siliţi să sufere bătăi, închisoare şi pericole care le ameninţau viaţa. A trebuit ca ei să facă faţă opoziţiei guvernelor dictatoriale şi chiar opoziţiei rudelor iubite. Unii au fost renegaţi de familiile lor pentru că acceptaseră „vestea bună a regatului“ şi pentru că au acţionat conform acesteia (Matei 24:14). Însă toţi aceşti creştini au fost mult întăriţi de următoarele cuvinte ale lui Isus: „Nimeni nu a părăsit casa sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru vestea bună, fără să primească însutit acum, în această perioadă de timp, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare, împreună cu persecuţii, iar în sistemul de lucruri viitor, viaţă veşnică“ (Marcu 10:29, 30). În realitate ei au recoltat „însutit“ aceste lucruri datorită relaţiei lor intime cu Iehova şi cu Fiul său, şi datorită asocierii fericite cu familia mondială a lui Iehova.
17. (a) La ce tentaţii a trebuit să reziste primii creştini? (b) Ce exemplu frumos şi ce sfat ne-a dat Pavel?
17 A fost necesar ca apostolul Pavel şi însoţitorii săi să lupte şi contra tentaţiilor lumii spre imoralitate şi materialism. Şi ei erau doar oameni ca şi noi. Cînd avem de-a face cu astfel de tentaţii va trebui să procedăm ca Pavel care a declarat: „Îmi tratez cu severitate corpul şi îl conduc ca pe un sclav, pentru ca, după ce am predicat altora, să nu ajung eu însumi să fiu dezaprobat într-un mod oarecare.“ Ca şi Pavel, noi putem găsi protecţie vorbind semenilor noştri despre Regatul lui Dumnezeu. În legătură cu acest serviciu sfînt, apostolul a spus: „Vai de mine dacă nu declar vestea bună!“ — 1 Corinteni 9:16, 27.
„COMPLET VICTORIOS“
18. Ce cuvinte încurajatoare a adresat Pavel tuturor creştinilor adevăraţi şi ce ne determină aceasta să facem?
18 Pentru fraţii săi creştini unşi, Pavel a mai scris: „Deci dacă sîntem copii [ai lui Dumnezeu], sîntem şi moştenitori: într-adevăr moştenitori ai lui Dumnezeu, dar comoştenitori cu Cristos, numai dacă suferim împreună cu el, pentru ca să fim şi glorificaţi împreună cu el.“ Ceea ce a spus apoi se aplică în aceeaşi măsură şi membrilor „marii mulţimi“ a „altor oi“ care aşteaptă astăzi recompensa glorioasă a vieţii eterne în paradisul pămîntesc (Apocalips 7:9; Ioan 10:16). Pavel dă următoarea încurajare tuturor creştinilor adevăraţi:
„Cine ne va separa de iubirea lui Cristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau persecuţia, sau foamea, sau goliciunea, sau primejdia, sau sabia? (. . .) Dimpotrivă, în toate aceste lucruri noi ieşim complet victorioşi prin intermediul celui care ne-a iubit. Căci sînt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici guvernele, nici lucrurile prezente, nici lucrurile viitoare, nici puterea, nici înălţimea, nici adîncimea, nici vreo altă creaţie nu va fi în stare să ne separe de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.“ (Romani 8:17, 35–39; vezi şi 2 Corinteni 11:22–28.)
Cultivi tu o astfel de încredere în iubirea lui Dumnezeu şi în ’venirea‘ Regatului Domnului Isus? Ar trebui s-o faci!
19. Ce avertisment a dat Pavel în legătură cu un alt pericol de moarte?
19 Un alt pericol împotriva căruia trebuie să fim fortificaţi în „zilele din urmă“ îl constituie învăţătura falsă. La fel şi Pavel a făcut această avertizare (Fapte 20:29, 30; 2 Timotei 3:1, 13). De unde vin învăţătorii falşi şi cum ne putem apăra de ei?
[Întrebări de studiu]
