Capitolul 1

De ce să-i ‘cinstesc pe tatăl meu şi pe mama mea’?

„CINSTEŞTE pe tatăl tău şi pe mama ta.“ Pentru mulţi tineri, aceste cuvinte sună ca ceva provenind din întunecatul ev mediu.

Tînăra Veda i-a declarat război deschis tatălui ei dîndu-şi întîlniri cu un băiat care se droga şi care obişnuia să bea. Ca o sfidare, ea obişnuia totodată să iasă la dans în oraş, unde stătea pînă la primele ore ale dimineţii. „Simţeam că este prea sever“, explică Veda. „Aveam 18 ani şi credeam că le ştiu pe toate. Aveam impresia că tatăl meu este egoist şi că, pur şi simplu, nu voia să mă distrez, aşa că plecam în oraş şi făceam ce voiam.“

Majoritatea tinerilor ar dezaproba, poate, faptele Vedei. Totuşi, dacă părinţii le-ar cere să-şi facă curăţenie în cameră, să-şi facă temele sau să fie acasă la o anumită oră, mulţi ar mocni de indignare sau, mai rău, şi-ar înfrunta în mod deschis părinţii. Totuşi, părerea unui tînăr despre părinţii lui poate însemna, pînă la urmă, nu numai război sau pace în familie, ci însăşi viaţa lui. Căci porunca de ‘a-ţi cinsti părinţii’ provine de la Dumnezeu, iar el adaugă următorul îndemn la respectarea acestei porunci: „Ca să fii fericit şi să trăieşti mulţi ani pe pămînt“ (Efeseni 6:2, 3). Recompensa este mare. Să aruncăm deci o privire mai atentă asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat să-i cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.

Ce înseamnă „a-i cinsti“

„A cinsti“ implică recunoaşterea unei autorităţi stabilite în mod legal. De exemplu, creştinilor li se cere să ‘dea cinste  împăratului’ (1 Petru 2:17). Deşi s-ar putea să nu fi de acord întotdeauna cu un şef de stat, poziţia sau funcţia sa trebuie totuşi respectată. În mod asemănător, Dumnezeu i-a învestit pe părinţi cu o anumită autoritate în cadrul familiei. Aceasta înseamnă că trebuie să le recunoşti dreptul pe care l-au primit de la Dumnezeu, acela de a-ţi stabili reguli. Fireşte că alţi părinţi pot fi mai îngăduitori decît ai tăi. În pofida acestui fapt, părinţii tăi au rolul de a decide ce este bine pentru tine — iar familii diferite pot avea norme diferite.

Este adevărat că, uneori, chiar şi cei mai buni părinţi pot fi abuzivi — chiar nedrepţi. Dar în Proverbele 7:1, 2, un părinte înţelept a spus: „Fiul meu [sau fiica mea] . . . Ţine poruncile mele şi vei trăi“. Tot la fel, regulile sau „poruncile“ părinţilor tăi sînt, de obicei, spre binele tău şi sînt o expresie a iubirii sincere şi a interesului lor.

Lui John, de exemplu, mama lui i-a spus de repetate ori că trebuie să folosească întotdeauna pasarela ce traversează  şoseaua cu şase benzi din apropierea casei lor. Într-o zi, două fete de la aceeaşi şcoală cu el l-au provocat să scurteze drumul traversînd chiar pe şosea. Neluînd în seamă batjocura lor — „iepure fricos!“ — John a luat-o pe pasarelă. Pe la jumătatea drumului, John a auzit scrîşnetul unor roţi. Privind în jos, a văzut cu groază cum cele două fete au fost lovite de o maşină şi azvîrlite în aer! Desigur, a asculta de părinţi este rareori o chestiune de viaţă şi de moarte. Totuşi, ascultarea îţi aduce, de obicei, foloase.

„A-ţi cinsti părinţii“ mai înseamnă şi a accepta corectarea şi a nu te îmbufna sau înfuria cînd este aplicată. Numai un nebun „dispreţuieşte învăţătura (disciplinarea, New World Translation) tatălui său“ se spune la Proverbele 15:5.

În sfîrşit, a arăta cinste înseamnă mai mult decît a arăta un respect formal sau o supunere fără tragere de inimă. Verbul grecesc originar, tradus în Biblie prin „a cinsti“, înseamnă, în esenţă, a atribui cuiva o mare valoare. Aşadar, părinţii ar trebui să fie consideraţi preţioşi, să li se acorde o mare stimă şi să fie îndrăgiţi de tine. Aceasta înseamnă să ai sentimente de căldură şi recunoştinţă faţă de ei. Totuşi, unii tineri au orice, în afară de sentimente calde faţă de părinţii lor.

Părinţii dificili — demni de stimă?

O tînără pe nume Gina scria: „Tatăl meu bea foarte mult, iar eu nu puteam dormi fiindcă părinţii mei se certau şi ţipau într-una. Eu mă întindeam pe pat şi plîngeam. Nu puteam să le spun ce simt pentru ei fiindcă, probabil, mama m-ar fi lovit. Biblia spune «cinsteşte-ţi tatăl», dar eu nu pot“.

Părinţii care sînt foarte irascibili sau imorali, care sînt beţivi sau se ceartă unul cu celălalt — sînt oare demni de stimă? Da, căci Biblia condamnă luarea unui părinte ‘în bătaie de joc’ (Proverbele 30:17). Proverbele 23:22 ne  aminteşte şi faptul că părinţii te-au „născut“. Chiar şi numai acesta este un motiv pentru a-i cinsti. Gregory, care cîndva era lipsit de respect, azi spune: „Îi mulţumesc lui Iehova Dumnezeu pentru că [mama mea] nu m-a avortat sau nu m-a aruncat într-o ladă de gunoi cînd eram mic. Noi eram şase, iar ea ne-a crescut singură. Ştiu că i-a fost greu“.

Cu toate că nu sînt perfecţi, părinţii tăi au făcut, totuşi, multe sacrificii pentru tine. „Odată, tot ce ne mai rămăsese de mîncare era o conservă de boabe de porumb şi nişte fulgi de ovăz“, continuă Gregory. „Mama ni le-a împărţit nouă, copiilor, dar ea n-a mîncat. Am mers la culcare sătul, dar continuam să mă întreb de ce mama n-a mîncat.  Acum, cînd am propria mea familie, îmi dau seama că ea se sacrifica pentru noi.“ (Un studiu de specialitate apreciază costul creşterii unui copil pînă la vîrsta de 18 ani la 66 400 de dolari americani.)

Fii conştient, de asemenea, că simplul fapt că exemplul părintelui nu este cel mai bun nu înseamnă că tot ceea ce îţi spune este greşit. În timpul lui Isus, conducătorii religioşi erau corupţi. Totuşi, Isus le-a spus oamenilor: „Toate cîte vă spun ei, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi!“ (Matei 23:1–3, 25, 26). N-ar putea fi aplicat, oare, acest principiu şi în cazul unor părinţi?

Făcînd faţă resentimentelor

Dar dacă simţi că un părinte abuzează în mod grav de autoritatea sa? * Rămîi calm. Răzvrătirea nu rezolvă nimic şi nici o atitudine plină de ură sau de ciudă (Eclesiastul 8:3, 4; compară cu Eclesiastul 10:4). O fată de 17 ani a ajuns să aibă resentimente faţă de părinţii ei deoarece aceştia erau preocupaţi de propriile lor certuri şi păreau a fi indiferenţi faţă de ea. Resentimentele faţă de ei au fost apoi îndreptate către principiile biblice despre care părinţii încercau să o înveţe. De la o simplă ciudă, ea s-a aventurat în imoralitate sexuală şi consum de droguri. „Simţeam că astfel le-o plăteam“, suna explicaţia ei amară. Dar, fiind răzbunătoare, ea nu a făcut decît să se rănească singură.

Biblia atenţionează: „Supărarea să nu te împingă la batjocură . . . Fereşte-te să faci rău“ (Iov 36:18–21). Fii conştient că părinţii sînt răspunzători în faţa lui Iehova pentru conduita lor şi vor răspunde pentru orice nedreptate gravă. — Coloseni 3:25.

Proverbele 19:11 spun: „Înţelepciunea îl face pe om încet la mînie şi este o cinste pentru el să uite greşelile“. Uneori, cel mai bun lucru este să încerci să ierţi şi să uiţi  acţiunile jignitoare ale unui părinte. În loc să insişti asupra greşelilor sale, concentrează-te asupra calităţilor sale. Dody, de pildă, avea o mamă insensibilă şi un tată vitreg alcoolic. Observă modul în care analiza înţeleaptă a defectelor lor i-a înnăbuşit amărăciunea. Ea spune: „Probabil că mama nu ne-a arătat niciodată iubire fiindcă nu a învăţat niciodată cum s-o facă, ea însăşi fiind, în copilărie, victima unui abuz sexual. Tatăl meu vitreg se interesa de activităţile noastre cînd era treaz, dar asta nu se întîmpla foarte des. Totuşi, sora mea şi cu mine am avut întotdeauna un acoperiş şi hrană în frigider“.

Din fericire, părinţii dificili sau neglijenţi reprezintă doar o minoritate. Mai mult ca sigur că părinţii tăi se interesează de tine şi caută să-ţi ofere un exemplu bun. Chiar şi aşa poţi avea, din cînd în cînd, resentimente faţă de ei. „Cînd discutam uneori o problemă cu mama şi nu înţelegea ce voiam să spun, recunoaşte un tînăr pe nume Roger, mă înfuriam şi spuneam din răutate ceva numai ca să o rănesc. Acesta era felul meu de a-i răspunde, dar cînd plecam de lîngă ea, mă simţeam atît de jenat şi ştiam că nici ea nu se simte bine.“

Cuvintele nechibzuite pot ‘răni’ şi ‘provoca durere’, însă ele nu îţi vor rezolva problemele. „Limba înţelepţilor aduce vindecare“ (Proverbele 12:18; 15:1, NW). „Deşi îmi era greu, mă întorceam şi îmi ceream scuze“, explică Roger. „Puteam apoi discuta problema mult mai calm şi puteam găsi împreună o soluţie.“

„Tatăl meu avea dreptate“

Este interesant faptul că unii tineri se extenuează pe ei înşişi şi pe părinţii lor refuzînd instrucţiunile părinteşti, ca  să-şi dea seama mai tîrziu că părinţii lor avuseseră dreptate de la bun început. Să luăm, de exemplu, cazul Vedei (menţionată la început). Într-o zi, ea a ieşit cu prietenul ei la plimbare cu maşina. El era sub influenţa marijuanei şi a berii. Maşina i-a scăpat de sub control şi a intrat într-un stîlp de iluminat cu aproape 100 de kilometri pe oră. Veda a scăpat — cu o tăietură adîncă pe frunte. Băiatul a fugit de la locul accidentului, fără să o viziteze măcar o dată la spital pentru a o ajuta.

„Cînd părinţii mei au sosit la spital, mărturiseşte Veda, le-am zis că tata a avut dreptate în tot ceea ce mi-a spus şi că ar fi trebuit să-l ascult cu mult timp în urmă . . . Am făcut o mare greşeală, care era să mă coste viaţa.“ După aceasta, Veda a făcut cîteva schimbări importante în atitudinea ei faţă de părinţi.

Poate că ar fi potrivite unele schimbări şi din partea ta. „A-i cinsti pe părinţi“ poate părea într-adevăr o idee demodată. Însă, nu numai că acesta este lucrul cel mai înţelept de făcut, ci el este şi drept în ochii lui Dumnezeu. Ce se întîmplă totuşi dacă vrei să le arăţi respect părinţilor, dar te simţi neînţeles sau, poate, îngrădit de restricţii? Să examinăm modul în care îţi poţi îmbunătăţi situaţia în astfel de cazuri.

[Notă de subsol]

Întrebări pentru discuţie

◻ Ce înseamnă a-ţi cinsti părinţii?

◻ De ce îţi impun părinţii atîtea reguli? Pot fi acestea în folosul tău?

◻ Trebuie să-ţi cinsteşti părinţii în cazul în care conduita lor este reprobabilă? De ce?

◻ Care sînt cîteva dintre metodele eficiente de a face faţă resentimentelor pe care le poţi avea, uneori, faţă de părinţii tăi? Care sînt cîteva dintre metodele nechibzuite?

[Text generic pe pagina 16]

„Aveam impresia că tatăl meu este egoist şi că, pur şi simplu, nu voia să mă distrez, aşa că plecam în oraş şi făceam ce voiam“

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Cum ar trebui să priveşti regulile stabilite de părinţii tăi?

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Trebuie să-ţi cinsteşti părinţii a căror conduită este reprobabilă?