Cartea biblică numărul 29 — Ioel
Cartea biblică numărul 29 — Ioel
Scriitorul: Ioel
Locul scrierii: Iuda
Data încheierii scrierii: aprox. 820 î.e.n. (?)
1. Ce evenimente dramatice sunt descrise în profeţia lui Ioel?
ROIURI, roiuri, o puzderie de insecte devastau ţara. Înaintea lor focul şi în urma lor flacăra desăvârşeau distrugerea. Foametea bântuia pretutindeni. Soarele se prefăcuse în întuneric şi luna în sânge, fiindcă ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Iehova era aproape. El a poruncit să fie înfiptă secera şi să fie adunate naţiunile pentru a fi nimicite. Însă unii ‘aveau să fie salvaţi’ (Ioel 2:32). Analizarea profeţiei lui Ioel, în care sunt descrise aceste evenimente dramatice, este deosebit de interesantă şi de folositoare pentru noi.
2. Ce ştim despre Ioel şi despre locul în care şi-a scris profeţia?
2 Cartea începe astfel: „Iată cuvântul lui Iehova care a venit la Ioel, fiul lui Petuel“. Doar atât spune Biblia despre Ioel. Ceea ce se scoate în evidenţă este mesajul profetic, nu scriitorul. Numele „Ioel“ (în ebraică, Yohél) înseamnă „Iehova este Dumnezeu“. Faptul că Ioel cunoştea foarte bine Ierusalimul, templul şi serviciul de la templu pare să indice că el şi-a scris cartea în Ierusalim sau într-un alt loc din Iuda (Ioel 1:1, 9, 13, 14; 2:1, 15, 16, 32).
3. Din ce motive este sugerat anul 820 î.e.n. ca dată aproximativă pentru profeţia lui Ioel?
3 Când a fost scrisă cartea Ioel? Nu se poate spune cu certitudine. Unii biblişti afirmă că ea a fost scrisă înainte de anul 800 î.e.n., alţii sugerează date care ajung până în jurul anului 400 î.e.n. Descrierea judecăţii lui Iehova asupra naţiunilor în valea lui Iosafat lasă să se înţeleagă că Ioel şi-a scris profeţia la câtva timp după marea victorie a lui Iehova în favoarea lui Iosafat, regele lui Iuda, aşadar după ce acesta a devenit rege în 936 î.e.n. (Ioel 3:2, 12; 2 Cron. 20:22–26). Este posibil ca profetul Amos să fi citat din textul lui Ioel. Aceasta ar însemna că Ioel şi-a scris profeţia înaintea lui Amos, care a profeţit între 829 şi 804 î.e.n. (Ioel 3:16; Am. 1:2). Un alt argument că profeţia lui Ioel a fost scrisă cu mult înainte de anul 400 î.e.n. îl constituie faptul că în canonul ebraic ea este plasată între Osea şi Amos, cărţi scrise înainte de exilul în Babilon. Prin urmare, anul 820 î.e.n. este sugerat ca dată aproximativă pentru profeţia lui Ioel.
4. Ce dovezi confirmă autenticitatea cărţii Ioel?
4 Autenticitatea acestei profeţii este confirmată de citatele care se dau din ea şi de referirile care se fac la ea în Scripturile greceşti creştine. La Penticostă, Petru a vorbit despre „profetul Ioel“ şi a aplicat una dintre profeţiile lui. Pavel a citat aceeaşi profeţie şi a arătat că ea se împlinea atât cu privire la iudei, cât şi cu privire la neiudei (Ioel 2:28–32; Fap. 2:16–21; Rom. 10:13). Profeţiile lui Ioel împotriva naţiunilor vecine s-au împlinit în întregime. Marele oraş Tir a fost asediat de Nebucadneţar, iar, mai târziu, oraşul insular a fost prefăcut în ruine de Alexandru cel Mare. Filistia a pierit şi ea, iar Edomul a devenit un ţinut pustiu (Ioel 3:4, 19). Iudeii n-au pus niciodată la îndoială canonicitatea cărţii Ioel, ci au plasat-o a doua între cărţile aşa-zişilor profeţi mici.
5. De ce este deosebit de expresivă profeţia lui Ioel?
5 Stilul lui Ioel este viu şi expresiv. El foloseşte repetiţia pentru accentuare, precum şi comparaţii impresionante. Lăcustele sunt numite o naţiune, un popor şi o armată. Dinţii lor sunt ca ai leilor, înfăţişarea lor seamănă cu a cailor, iar zgomotul pe care îl fac este ca al carelor unei armate pregătite de luptă. O lucrare citează cuvintele unui specialist în comportamentul lăcustelor, care a spus: „În ce priveşte exactitatea remarcabilă a detaliilor, descrierea făcută de Ioel unei invazii de lăcuste nu are asemănare“. * Să urmărim acum profeţia lui Ioel despre ziua înfricoşătoare a lui Iehova.
CONŢINUTUL CĂRŢII IOEL
6. Cu ce viziune înspăimântătoare începe profeţia lui Ioel?
6 O invazie de lăcuste face ravagii în ţară; ziua lui Iehova este aproape (1:1—2:11). Ioel a avut o viziune înspăimântătoare despre un atac devastator provocat de omizi, de lăcuste, de larve de lăcuste şi de gândaci. Acestea dezgoleau viile şi smochinii, iar în ţară bântuia foametea. Nu existau nici ofrande de cereale, nici ofrande de băutură pentru casa lui Iehova. Ioel le-a atras atenţia preoţilor şi slujitorilor lui Dumnezeu că trebuiau să se căiască. El a strigat: „Vai! Vine ziua aceea! Ziua lui Iehova este aproape şi va veni ca o pustiire de la Cel Atotputernic“ (1:15). Animalele umblau buimace. Flăcările pârjoliseră păşunile şi copacii, iar pustiul fusese mistuit de foc.
7. Cum este descrisă armata invadatoare a lui Iehova?
7 Trebuia să se dea alarma! „Sunaţi din corn în Sion şi scoateţi un strigăt de luptă pe muntele meu sfânt!“ (2:1) Ziua lui Iehova era aproape, o zi de întuneric şi de beznă groasă. Un popor numeros şi puternic avea să prefacă acea ţară edenică într-un pustiu părăsit. Nimic nu avea să scape. Toţi alergau pe vârfurile munţilor ca nişte cai şi huruiau ca nişte care. Năvăleau în oraş ca un popor aşezat în linie de bătaie, urcând pe ziduri, suindu-se pe case şi intrând pe ferestre. Pământul se cutremura, iar cerurile se zguduiau. Iehova însuşi conducea această armată numeroasă. „Ziua lui Iehova este mare şi înfricoşătoare; cine poate s-o îndure?“ (2:11)
8. a) Cum putea fi stăvilită invazia de insecte? b) Ce despăgubire le-a promis Iehova?
8 Era momentul să se întoarcă la Iehova; turnarea spiritului (2:12–32). Dar invazia putea fi stăvilită. Iehova i-a sfătuit: „Întoarceţi-vă . . . la mine cu toată inima . . . . Sfâşiaţi-vă inima, nu veşmintele! Întoarceţi-vă la Iehova, Dumnezeul vostru“ (2:12, 13). Sunetul unui corn a chemat poporul pentru o adunare solemnă. Dacă poporul se întorcea la Iehova, el ‘avea să fie plin de zel pentru ţara sa şi să se îndure de poporul său’ (2:18). Urmau să aibă parte de binecuvântări şi de iertare, iar invadatorul avea să dea înapoi. Nu era momentul să se teamă, ci mai degrabă să se înveselească şi să se bucure, fiindcă aveau să existe roade, cereale, vin nou şi ulei. Iehova avea să-i despăgubească pentru anii în care marea sa armată de lăcuste mâncase totul. Iehova le promitea: „Veţi mânca, veţi mânca şi vă veţi sătura şi veţi lăuda numele lui Iehova, Dumnezeul vostru, care a făcut lucruri atât de minunate pentru voi“ (2:26). Ei aveau să ştie că numai Iehova, Dumnezeul lor, era în mijlocul lui Israel.
9. Ce profeţie încurajatoare urmează?
9 „După aceea, voi turna spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii şi fiicele voastre vor profeţi. Bătrânii voştri vor avea vise. Tinerii voştri vor avea viziuni. Şi chiar şi peste servitori şi peste servitoare voi turna spiritul meu în zilele acelea.“ Urmau să aibă loc minuni înspăimântătoare în soare şi în lună înainte de venirea zilei lui Iehova. Însă unii aveau să supravieţuiască. „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat.“ (2:28–32)
10. Ce urma să aibă loc în valea lui Iosafat?
10 Naţiunile judecate în „valea lui Iosafat“ (3:1–21). Iehova avea să-i aducă înapoi pe captivii lui Iuda şi ai Ierusalimului. Naţiunile urmau să fie adunate. Tirul, Sidonul şi Filistia aveau să plătească scump pentru că batjocoriseră şi duseseră în sclavie poporul lui Iehova. Dar să ascultăm! Iehova le-a lansat naţiunilor provocarea: „Sfinţiţi războiul! Treziţi-i pe bărbaţii puternici! Să se apropie şi să urce toţi bărbaţii de război!“ (3:9). Ei trebuiau să-şi făurească săbii din brăzdare şi să vină în valea lui Iosafat (care înseamnă „Iehova este Judecător“). Iehova a dat porunca: „Înfigeţi secera, căci secerişul este copt! . . . Teascul dă pe dinafară, căci răutatea lor a ajuns foarte mare. Mulţimi, mulţimi sunt în valea hotărârii, căci ziua lui Iehova este aproape“ (3:13, 14). Soarele şi luna aveau să se întunece. Iehova urma să răcnească din Sion făcând să se zguduie cerul şi pământul, dar avea să se dovedească un refugiu şi o fortăreaţă pentru poporul său. Acesta avea să ştie cu siguranţă că el este Iehova, Dumnezeul său!
11. Cum a descris în continuare Ioel binecuvântările pe care Iehova avea să le reverse asupra poporului său?
11 „În ziua aceea“ avea să fie belşug ca în paradis! (3:18) Din munţi avea să picure vin, din dealuri avea să curgă lapte şi în toate albiile râurilor avea să curgă apă. Un izvor înviorător avea să ţâşnească din casa lui Iehova. Egiptul şi Edomul, care vărsaseră sânge nevinovat în Iuda, aveau să devină nişte întinderi pustii, dar Iuda şi Ierusalimul urmau să fie locuite pe timp indefinit. Da, „Iehova va locui în Sion“ (3:21).
DE CE ESTE DE FOLOS
12. Ce semnificaţie profetică a cuvintelor lui Ioel a scos în evidenţă Petru la Penticostă?
12 Unii comentatori au spus despre Ioel că este un profet al întristării. Însă poporul lui Dumnezeu îl consideră proclamatorul unei glorioase veşti de eliberare. Apostolul Pavel accentuează această idee în Romani 10:13, când spune: „Fiindcă «oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat»“ (Ioel 2:32). O împlinire impresionantă a profeţiei lui Ioel a avut loc la Penticosta din 33 e.n. Cu acea ocazie, Petru a fost inspirat să explice că turnarea spiritului lui Dumnezeu peste discipolii lui Cristos a constituit o împlinire a profeţiei lui Ioel (Fap. 2:1–21; Ioel 2:28, 29, 32). Petru a scos în evidenţă semnificaţia profetică a cuvintelor lui Ioel: „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Fap. 2:21, 39, 40).
13. a) Ce asemănări izbitoare se pot observa între cărţile Ioel şi Revelaţia? b) Ce paralele există între profeţia lui Ioel şi alte profeţii?
13 Asemănări izbitoare se pot observa şi între plaga de lăcuste descrisă de Ioel şi cea profeţită în Revelaţia, capitolul 9. Soarele s-a întunecat, lăcustele semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă, făceau un zgomot asemănător cu al carelor de război şi aveau dinţi ca de leu (Ioel 2:4, 5, 10; 1:6; Rev. 9:2, 7–9). Evenimentul descris în profeţia lui Ioel (2:31), unde se spune că soarele s-a prefăcut în întuneric, îşi găseşte o paralelă în cuvintele din Isaia 13:9, 10, din Revelaţia 6:12–17, precum şi din Matei 24:29, 30. Aici Isus arată că profeţia se aplică la timpul venirii sale ca Fiu al omului cu putere şi cu mare glorie. Maleahi 4:5 pare să facă referire la cuvintele din Ioel 2:11: „Ziua lui Iehova este mare şi înfricoşătoare“. Şi în Ţefania 1:14, 15 se face o descriere paralelă a acestei ‘zile de întuneric şi de beznă groasă’ (Ioel 2:2).
14. Ce pasaje din Ioel glorifică suveranitatea lui Iehova şi bunătatea sa iubitoare?
14 Profeţia din Revelaţia indică spre „ziua cea mare“ a mâniei divine (Rev. 6:17). Ioel profeţeşte şi el cu privire la timpul acela, arătând că, atunci când „ziua lui Iehova“ va veni asupra naţiunilor, cei care vor chema numele lui Iehova pentru ocrotire şi eliberare ‘vor fi salvaţi’. „Iehova va fi un refugiu pentru poporul său.“ Prosperitatea care a existat odinioară în Eden va fi restabilită. „În ziua aceea, din munţi va picura vin nou, din dealuri va curge lapte şi în toate albiile râurilor lui Iuda va curge apă. Din casa lui Iehova va ţâşni un izvor.“ Prin prezentarea acestor extraordinare promisiuni de restabilire, Ioel glorifică în acelaşi timp suveranitatea lui Iehova Dumnezeu, iar pe baza marii Sale îndurări el îi îndeamnă pe cei cu inima sinceră: „Întoarceţi-vă la Iehova, Dumnezeul vostru, căci este binevoitor şi îndurător, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare“. Toţi cei ce vor da ascultare acestui îndemn inspirat vor avea parte de binecuvântări eterne (Ioel 2:1, 32; 3:16, 18; 2:13).
[Notă de subsol]
^ par. 5 The Interpreter’s Bible, 1956, vol. VI, p. 733.
[Întrebări de studiu]