În 2005, Tin Wa Ng, un betelist vorbitor de chineză, a fost numit de filială pionier special pentru a le predica numeroşilor vorbitori de chineză din ţară. Părinţii lui emigraseră din China şi se stabiliseră în Santo Domingo, iar Tin Wa Ng s-a născut şi a crescut în Republica Dominicană.

La 1 ianuarie 2008, în Santo Domingo s-a format o congregaţie de chineză mandarină, iar în 2011, în Santiago s-a format o grupă de chineză mandarină. În  fiecare lună, 70 de vestitori, dintre care 36 sunt pionieri regulari şi câţiva pionieri auxiliari, conduc în medie 76 de studii biblice.

În 2007, în Republica Dominicană activau 27 466 de vestitori în 376 de congregaţii şi se conduceau 49 795 de studii biblice. Însă nu exista nicio congregaţie de limba engleză, deşi mulţi vorbeau această limbă. De aceea, în aprilie 2008, filiala i-a trimis în Santo Domingo pe misionarii Donald şi Jayne Elwell ca să înfiinţeze o grupă de limba engleză. Mai întâi, câţiva vestitori zeloşi au obţinut adresele persoanelor care vorbeau limba engleză. Apoi au întocmit hărţi cu teritorii pentru a depune o mărturie temeinică.

În urma eforturilor susţinute, grupa de limba engleză din Santo Domingo a continuat să crească, iar în iulie 2009 a devenit congregaţie, având 39 de vestitori. La fel s-a procedat şi în alte zone ale ţării. Astfel, în noiembrie 2011, în ţară existau şapte congregaţii şi o grupă de limba engleză.

Lorys a crescut fără părinţi şi suferă de sindromul Usher. Din cauza acestei boli, ea s-a născut surdă, iar la vârsta de 16 ani a început să-şi piardă vederea. Ziua, Lorys vede foarte puţin, iar noaptea este complet oarbă. Singurul ei mod de a comunica după lăsarea întunericului sunt semnele tactile.

Un cuplu de pionieri speciali a întâlnit-o pe Lorys când ea avea 23 de ani. La vremea aceea, trăia cu un bărbat surd şi împreună aveau o fetiţă auzitoare, în vârstă de un an. Lorys a răspuns invitaţiei de a asista la o întrunire  a congregaţiei şi a fost impresionată de lucrurile pe care le-a aflat.

La scurt timp după aceea, Lorys a făcut schimbări în viaţă. De exemplu, când a aflat că nu era potrivit să trăiască în concubinaj, Lorys i-a spus partenerului ei că trebuiau să-şi legalizeze relaţia deoarece nu dorea să încalce normele morale ale Bibliei. Surprins de fermitatea ei, bărbatul a acceptat să-şi legalizeze relaţia.

 După căsătorie, Lorys a devenit vestitoare, iar la puţin timp după aceea s-a botezat. În perioada în care a studiat cu Martorii, ea a învăţat limbajul semnelor american. În prezent, ea o învaţă pe fiica ei acest limbaj şi o ajută să înţeleagă adevărul.

Marţi, 12 ianuarie 2010 este o dată adânc întipărită în mintea dominicanilor şi a haitienilor. În acea zi, un cutremur devastator a lovit Haiti. Imediat, Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova a autorizat Filiala din Republica Dominicană să trimită bani Filialei din Haiti pentru a oferi ajutor. Întrucât era o sumă foarte mare, a fost trimis Evan Batista, medicul de la Betel, un frate de 1,90 metri şi de 127 de kilograme.

Decizia de a-l trimite pe fratele Batista a fost cât se poate de oportună. Când a ajuns la graniţă, fratele a fost  informat că era nevoie urgent de ajutor medical calificat. Multe persoane grav rănite erau aduse pentru îngrijiri medicale la sala de congrese de lângă Filiala din Haiti. Aflând că fratele Batista era medic, fraţii din Haiti au telefonat la Filiala din Republica Dominicană şi au întrebat dacă acesta putea rămâne un timp în Haiti. Bineînţeles că fraţii de la filială au fost de acord şi, astfel, la numai câteva ore după cutremur a început o amplă operaţiune de ajutorare a fraţilor din Haiti.

Fraţii din Departamentul aprovizionare de la Filiala din Republica Dominicană au luat imediat legătura cu furnizorii lor de alimente şi au achiziţionat aproximativ 7 tone de orez, fasole şi alte alimente de bază, iar joi, 14 ianuarie, la ora 2.30 dimineaţa, le-au trimis în Haiti. După cât se pare, acesta a fost primul transport cu ajutoare care a ajuns la graniţă. Mai târziu, în aceeaşi zi, alţi trei medici din Republica Dominicană au ajuns la Filiala din Haiti după o călătorie de şapte ore. Deşi au sosit seara târziu, ei n-au vrut să se odihnească, ci au mers direct la răniţi, oferindu-le îngrijire medicală până la miezul nopţii. A doua zi au mai sosit patru medici şi patru asistente din Republica Dominicană. Intervenţiile chirurgicale se efectuau în condiţii foarte dificile, într-o sală de operaţii improvizată în incinta sălii de congrese. În săptămâna care a urmat, aceşti 12 fraţi şi surori au tratat peste 300 de răniţi.

În fiecare zi, cazurile cele mai grave erau trimise la spitalele din Republica Dominicană. Uneori, maşinile cu care erau aduse ajutoare în Haiti îi duceau pe răniţi la diverse centre medicale din Republica Dominicană. Filiala a organizat grupuri de vizitare a bolnavilor pentru a-i încuraja pe fraţii răniţi şi pentru a se asigura că aceştia  aveau medicamente şi lucrurile de strictă necesitate. Congregaţiile locale le-au oferit hrană şi cazare rudelor care îi însoţeau pe răniţi.

Eforturile neobosite şi altruiste ale membrilor poporului lui Iehova după acest dezastru sunt o transpunere în fapte a cuvintelor din Proverbele 17:17, unde se spune: „Un tovarăş adevărat iubeşte tot timpul şi este un frate care s-a născut pentru ziua necazului”. Aceste experienţe dovedesc că Iehova îi sprijină prin intermediul spiritului său sfânt şi al fraternităţii creştine pe cei ce îi rămân loiali chiar şi în faţa morţii. Operaţiunile de ajutorare au continuat luni de zile într-un ritm alert. Martorii lui Iehova au distribuit peste 500 de tone de bunuri donate, dintre care circa 200 de tone erau alimente. Aproximativ 80 de fraţi şi de surori cu pregătire medicală s-au pus la dispoziţie, împreună cu mulţi alţi voluntari, care au venit din diferite părţi ale lumii. *