SLUJITORII lui Iehova din Georgia au predicat neobosit vestea bună, iar Iehova le-a binecuvântat eforturile asidue. Drept urmare, vestea bună s-a răspândit aproape până în cel mai îndepărtat colț al țării.

În ultimii ani însă, vestitori și pionieri plini de zel au acordat o mai mare atenție necesităților celor care locuiesc în teritorii rar lucrate. În regiunile montane, în  unele sate și cătune nu se poate ajunge decât cu mașini cu tracțiune integrală sau cu telecabina.

Din 2009, în fiecare an, filiala din Georgia a pus la dispoziția tuturor congregațiilor o listă cu teritorii nerepartizate, invitându-i pe vestitori să sprijine lucrarea de predicare din acele locuri. Pentru a lua parte la această activitate, mulți au trebuit să facă sacrificii însemnate.

Temuri și Ana Bliadze abia se căsătoriseră când au aflat că era mare nevoie de vestitori în regiunea muntoasă Adjaria. Tocmai își cumpăraseră o bucată de pământ pentru a-și ridica o casă, dar au înțeles că aveau ocazia să facă mai mult în lucrarea de predicare.

Mai întâi, au petrecut o săptămână în Adjaria. Amintindu-și primele impresii, Temuri spune: „Vestitorii locali mergeau mult pe jos pentru a ajunge în sătucuri. Aveam o furgonetă cu tracțiune integrală și ne-am gândit că ar fi extrem de utilă acolo”.

Ana adaugă: „Mutarea nu a fost nici pe departe ușoară, întrucât eram foarte atașați de congregația și de familia noastră. Dar am simțit binecuvântarea lui Iehova”. Sunt mai bine de trei ani de când Temuri și Ana susțin grupul din Keda, un oraș din regiunea Adjaria.

Ajutorul pionierilor speciali a fost de neprețuit în sprijinirea lucrării de predicare din zonele îndepărtate. Când li s-a încheiat repartiția, mulți pionieri au decis să rămână în zona unde erau repartizați, pentru a se îngriji de necesitățile celor cu care au început studii biblice.

Două pioniere, ambele pe nume Khatuna, au fost repartizate în pitorescul oraș Manglisi. Nu locuia niciun  Martor acolo, însă cele două surori au obținut rezultate foarte frumoase în lucrarea de predicare. În prima lună conduceau 9 studii biblice, în următoarea 12, apoi 15 și în cele din urmă 18! Pentru a se îngriji în continuare de persoanele cu care studiau Biblia, au decis să rămână în Manglisi.

Ca să se susțină pe plan financiar, surorile noastre au trebuit să fie foarte ingenioase. Mulți dintre cei care vizitau Manglisi apreciau o delicatesă făcută pe plan local: o conservă din conuri de pin, despre care se știe că aduc multe beneficii sănătății. Așadar, la început, surorile strângeau conuri de pin pentru a prepara faimoasele conserve, pe care le vindeau la piața din localitate. Dar, mai apoi, s-au bucurat de o sursă neașteptată de venit.

Într-o zi, o femeie cu care studiau Biblia le-a adus câțiva pui, explicându-le că o găină îi clocise ouă într-un loc  ascuns și venise acasă cu mai mulți pui abia ieșiți din coajă. Femeia dorea să le ofere celor care o învățau din Biblie acest surplus din cotețul ei! Cum una dintre surori avea experiență în creșterea găinilor, au decis să se susțină financiar cu o mică fermă de pui.

Una dintre surori povestește: „Cu ajutorul lui Iehova, al fraților noștri și al persoanelor cu care studiam Biblia, am putut rămâne în Manglisi cinci ani”. Acum, acolo este un grup activ de frați și de surori.

În ultimii ani, în Georgia au venit foarte mulți străini. Mulți pionieri au înțeles că se deschidea un nou teritoriu pentru predicare. Prin urmare, au început să învețe limbi străine precum araba, azerbaidjana, chineza, engleza, persana și turca.

În timp ce mulți pionieri s-au alăturat grupurilor și congregațiilor de limbi străine, alții s-au mutat în străinătate, în zone unde era nevoie de mai mulți vestitori. Giorgi și Gela aveau douăzeci și ceva de ani când s-au mutat într-o țară vecină. „Doream să-i dăm lui Iehova tot ce aveam mai bun, iar mutarea a fost ocazia perfectă de a face asta”, spune Giorgi.

Reflectând la acele timpuri, Gela spune: „Slujind ca bătrân într-un astfel de teritoriu, am învățat multe lucruri. Ai un sentiment extraordinar când Iehova te folosește să-i ajuți «oițele»”. (Ioan 21:17)

Giorgi adaugă: „Am întâmpinat greutăți, dar ne-am concentrat asupra lucrării noastre și nu am avut niciodată dubii în această privință. Simțeam că pur și simplu făceam ce trebuia să facem”.

 Alt frate, care se numește tot Gela, a slujit în Turcia câțiva ani. El își amintește: „La început, când nu mă descurcam bine cu limba locală, mi-a fost greu să-mi păstrez bucuria. Însă, când am reușit în sfârșit să comunic cu frații și cu oamenii din teritoriu, bucuria mi-a fost nespus de mare”.

Nino, care a făcut pionierat mai bine de zece ani în Istanbul (Turcia), și-a exprimat astfel sentimentele: „Am simțit sprijinul lui Iehova chiar din prima zi în care m-am mutat. Pionieratul într-un teritoriu de limbă străină îți permite să ai aproape în fiecare zi «experiențe de Anuar»”.