LA SFÂRȘITUL anilor ’80, la întrunirile noastre doar conducătorul studiului Turnului de veghe avea un exemplar al revistei, de obicei copiat de mână. L-am abordat pe Genadi Gudadze, unul dintre bătrâni, și i-am sugerat să încercăm să ne tipărim propriile exemplare ale revistelor.

Până atunci, frații folosiseră un șapirograf manual pentru a produce o cantitate mică de publicații. Pentru a produce cu regularitate reviste, era nevoie de un șapirograf mai eficient, de un dactilograf cu experiență, de o mașină de scris și de o cantitate constantă de matrițe. Însă întregul echipament de tipărire, chiar și hârtia, era înregistrat la guvern și controlat de securitate.

Am obținut o mașină de scris printr-o cunoștință de la serviciu, care avea acces la mașinile de scris scoase din uz și care nu mai erau sub controlul guvernului. Sora mea era  dactilografă și ne putea ajuta. Frații au făcut un nou șapirograf și au găsit o sursă de unde puteam procura matrițe. Totul se aranjase, și, nu după mult timp, am scos primul nostru exemplar al revistei Turnul de veghe în georgiană.

Însă apăruse un alt obstacol. Într-o zi, Genadi mi-a zis: „Trebuie să găsim altă sursă de matrițe”. Văzuse pachete întregi de matrițe într-un birou al administrației locale, dar nu le putea achiziționa întrucât era urmărit de autorități. Cum le puteam obține? Exclamam întruna: „E imposibil!”. La care el a replicat ferm: „Nu mai spune că e imposibil. «La Dumnezeu toate sunt posibile»”. (Mat. 19:26)

A doua zi, în timp ce mă îndreptam emoționată spre respectivul birou, mă gândeam încontinuu la acest lucru. Iehova m-a îndrumat spre o dactilografă prietenoasă, care a fost dispusă să-mi înainteze cererea la șeful biroului. Era soțul ei! În scurt timp, cumpăram cu regularitate matrițe de aici, iar de atunci n-am mai întâmpinat probleme cu aprovizionarea cu astfel de materiale.