Acest manuscris ebraic a fost păstrat timp de secole de comunitatea evreiască din Alep, Siria, însă acum se află la Muzeul Israelului, din Ierusalim. El a fost realizat în Tiberiada, oraș situat pe țărmul Mării Galileei, și datează din aproximativ 930 e.n. (Vezi Ap. A3.)

Acest codex este considerat cel mai bun manuscris al Scripturilor ebraice realizat de masoreți. (Vezi TEXTUL MASORETIC.) Manuscrisul a fost copiat de scribul Shlomo ben Buya’a. El a fost finalizat de renumitul erudit evreu Aaron Ben Asher, care a analizat toate manuscrisele Scripturilor ebraice pe care le avea la dispoziție pentru a întocmi un text cât mai exact posibil. Acest erudit a adăugat semne vocalice și accente, precum și note referitoare la text. Se crede că Maimonide, un reputat erudit evreu din secolul al XII-lea, a declarat manuscrisul drept cel mai demn de încredere text al Scripturilor ebraice. Mulți evrei au adoptat ulterior punctul său de vedere.

Inițial, Codexul Aleppo conținea Scripturile ebraice în întregime. Textul era scris pe aproximativ 490 de file de pergament, fiind în general dispus pe trei coloane. (Vezi PERGAMENT.) Aproximativ o treime dintre aceste file s-au pierdut. De exemplu, lipsește cea mai mare parte din Pentateuh, precum și o porțiune de la finalul codexului, mai exact ultima parte a cărții Cântarea Cântărilor și cărțile Eclesiastul, Plângerile, Estera, Daniel, Ezra și Neemia. În schimb, Codexul Leningrad, un manuscris masoretic care datează din 1008-1009 e.n., conține Scripturile ebraice în întregime. (Vezi CODEXUL LENINGRAD.)