Un amestec de rășini aromate și balsamuri care arde încet, degajând un miros plăcut. La tabernacol și, mai târziu, la templu se folosea o tămâie specială, făcută din patru ingrediente. Ea se ardea dimineața și seara pe altarul tămâii, în Sfânta, iar în Ziua Ispășirii se ardea în Sfânta Sfintelor. Tămâia simboliza rugăciunile slujitorilor fideli ai lui Dumnezeu, care îi erau plăcute. Folosirea tămâii nu este o cerință pentru creștini. (Ex 30:34, 35; Le 16:13; Re 5:8)