Vestea întoarcerii lui Isus din Decapole se răspândeşte printre evreii care locuiesc pe ţărmul nord-vestic al Mării Galileii. Probabil, mulţi au aflat că, în urmă cu puţin timp, când s-a iscat o furtună pe mare, Isus a liniştit vântul şi apele învolburate, iar unii poate că au auzit că i-a vindecat pe bărbaţii posedaţi de demoni. Astfel, „o mare mulţime” se adună lângă mare, probabil în zona Capernaumului, pentru a-l întâmpina pe Isus (Marcu 5:21). Când Isus coboară din barcă, oamenii sunt nerăbdători să vadă ce va mai face el.

Unul dintre cei dornici să-l vadă pe Isus este Iair, un preşedinte al unei sinagogi, poate al celei din Capernaum. El cade la picioarele lui Isus şi-l imploră de mai multe ori: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino, te rog, şi pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască” (Marcu 5:23). Cum va reacţiona Isus la cererea stăruitoare a lui Iair de a o ajuta pe unica şi scumpa lui fiică, în vârstă de numai 12 ani? (Luca 8:42)

În drum spre casa lui Iair, Isus este pus în faţa altei situaţii emoţionante. Mulţi dintre oamenii care îl însoţesc pe Isus sunt entuziasmaţi la gândul că s-ar putea să-l vadă înfăptuind din nou un miracol. Însă o femeie din mulţime nu se poate gândi decât la problema ei gravă de sănătate.

De 12 ani, această evreică suferă de o scurgere de sânge. Ea a mers la mulţi doctori, cheltuindu-şi toţi banii pe tratamentele recomandate de ei. Dar nimic nu a dat rezultate. ‘Ba chiar îi este mai rău.’ (Marcu 5:26)

Ne putem da seama că boala ei o face să se simtă nu doar slăbită, ci şi ruşinată şi umilită. În general, unei persoane nu îi este uşor să vorbească deschis despre o astfel de problemă de sănătate. Mai mult, sub Legea mozaică, o scurgere de sânge o face pe o femeie necurată din punct de vedere ceremonial. Oricine se atinge de ea sau de veşmintele ei pătate de sânge trebuie să se spele, fiind necurat până seara (Leviticul 15:25-27).

Această femeie „a auzit ce se spunea despre Isus” şi a venit să-l caute. Întrucât este necurată, femeia încearcă să treacă prin mulţime fără să atragă atenţia, zicându-şi: „Dacă îi voi atinge fie şi numai veşmintele, mă voi vindeca”. Când îi atinge franjurii veşmântului, ea simte imediat că scurgerea de sânge i se opreşte. A fost „vindecată de boala ei chinuitoare” (Marcu 5:27-29).

Atunci Isus spune: „Cine m-a atins?”. Să ne gândim ce trebuie să fi simţit femeia la auzul acestor cuvinte. Petru îi spune lui Isus pe un ton reprobator: „Mulţimile te împresoară şi te înghesuie”. Prin urmare, de ce întreabă Isus: „Cine m-a atins?”. El explică: „Cineva m-a atins, căci am simţit că din mine a ieşit o putere” (Luca 8:45, 46).

Dându-şi seama că ceea ce a făcut nu a trecut neobservat, femeia se înspăimântă şi cade tremurând la picioarele lui Isus. În faţa tuturor, ea spune adevărul despre boala ei şi mărturiseşte că tocmai a fost vindecată. Isus îi zice cu bunătate: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta chinuitoare” (Marcu 5:34).

Cu siguranţă, Cel pe care Dumnezeu l-a ales să domnească peste pământ este plin de bunătate şi compasiune. El nu doar că înţelege durerea oamenilor, dar are şi puterea de a-i ajuta!