Isus se află încă în casa unui fariseu, unde a vindecat un om bolnav de hidropizie. El observă că unii oaspeţi aleg locurile de seamă la masă, de aceea se foloseşte de ocazie pentru a preda o lecţie despre umilinţă.

„Când cineva te invită la un ospăţ de nuntă”, spune Isus, „nu te aşeza în locul de seamă. Poate că în acelaşi timp a fost invitat unul care se bucură de mai multă onoare decât tine, iar cel care v-a invitat şi pe tine, şi pe el va veni şi îţi va zice: «Dă-i locul omului acestuia». Atunci te vei duce ruşinat să ocupi locul cel mai de jos” (Luca 14:8, 9).

Isus continuă: „Când eşti invitat, du-te şi întinde-te pe locul cel mai de jos, pentru ca, atunci când va veni cel care te-a invitat, să-ţi zică: «Prietene, du-te mai sus!» Atunci vei fi onorat în faţa tuturor celor de la masă”. Cuvintele sale sunt mai mult decât un îndemn de a da dovadă de bune maniere. El explică: „Pentru că cine se înalţă va fi umilit şi cine se umileşte va fi înălţat” (Luca 14:10, 11). Da, Isus îşi îndeamnă ascultătorii să fie umili.

Apoi el predă o altă lecţie, la care trebuie să ia aminte gazda sa: cum poate să dea cineva o masă care să aibă valoare în ochii lui Dumnezeu. Isus spune: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i chema nici pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi. S-ar putea ca, într-o bună zi, să te invite şi ei, iar aceasta ar fi o răsplată pentru tine. Ci, când dai un ospăţ, invită-i pe săraci, pe infirmi, pe şchiopi şi pe orbi şi vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să te răsplătească” (Luca 14:12-14).

Este firesc să inviţi prieteni, rude sau vecini la masă. Isus nu spune că este nepotrivit să facem aceasta. Totuşi, el subliniază că a-i invita la masă pe cei defavorizaţi, de exemplu, pe săraci, pe infirmi sau pe orbi, poate aduce multe binecuvântări. Isus îi explică gazdei sale: „Vei fi răsplătit la învierea celor drepţi”. Unul dintre invitaţi aprobă cuvintele lui Isus, spunând: „Fericit este cel care mănâncă pâine în regatul lui Dumnezeu!” (Luca 14:15). El înţelege cât de mare ar fi acest privilegiu. Însă nu toţi dau dovadă de apreciere, după cum ilustrează Isus în continuare.

„Un om a dat o cină mare şi i-a invitat pe mulţi. . . . L-a trimis pe sclavul său să le spună invitaţilor: «Veniţi, pentru că acum totul este gata!» Însă toţi, deopotrivă, au început să se scuze. Primul i-a zis: «Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies să-l văd. Scuză-mă, te rog!» Altul a zis: «Am cumpărat cinci perechi de vite şi mă duc să le încerc. Scuză-mă, te rog!» Iar altul a zis: «Tocmai mi-am luat soţie şi de aceea nu pot veni».” (Luca 14:16-20)

Acestea sunt doar pretexte. De obicei, un om vede un ogor sau încearcă vitele înainte de a le cumpăra, prin urmare, nu este urgent să facă aceasta după ce le cumpără. Al treilea om nu se pregăteşte să se căsătorească. El este deja căsătorit şi deci n-ar avea motiv să refuze o invitaţie importantă.

Auzind aceste scuze, stăpânul se înfurie şi-i zice sclavului: „Ieşi repede pe drumurile mari şi pe străduţele oraşului şi adu-i aici pe săraci, pe infirmi, pe orbi şi pe şchiopi”. După ce sclavul a făcut cum i-a spus stăpânul, încă este loc. Atunci stăpânul îi zice sclavului: „Ieşi pe drumuri şi în locurile îngrădite şi obligă-i să intre, ca să mi se umple casa. Căci vă spun: Niciunul dintre cei care au fost invitaţi nu va gusta din cina mea” (Luca 14:21-24).

Ceea ce tocmai a spus Isus ilustrează modul în care Iehova Dumnezeu, prin intermediul lui Isus Cristos, îi invită pe oameni să facă parte din  Regatul cerurilor. Evreii, în special conducătorii religioşi, au fost primii invitaţi. Cei mai mulţi dintre ei nu au acceptat invitaţia făcută pe parcursul serviciului lui Isus. Dar şi alţii aveau să fie invitaţi. Din cuvintele lui Isus reiese clar că avea să fie invitată o a doua categorie de persoane, şi anume evreii de condiţie umilă şi prozeliţii. În cele din urmă, invitaţia avea să fie făcută unei a treia categorii, reprezentate de oameni pe care evreii îi considerau nedemni de a primi favoarea lui Dumnezeu (Faptele 10:28-48).

Într-adevăr, ceea ce spune Isus confirmă cuvintele unuia dintre oaspeţi: „Fericit este cel care mănâncă pâine în regatul lui Dumnezeu!”.