1-3. a) Care este unul dintre darurile bune pe care Iehova ni le-a dat? Cum am putea să-l folosim în mod greșit? b) Cum ar trebui să folosim darul vorbirii?

 UN TATĂ îi dăruiește fiului său adolescent o bicicletă. El este fericit să-i poată oferi un astfel de cadou. Dar ce se întâmplă dacă fiul merge pe bicicletă și din neatenție lovește și rănește pe cineva? Cum s-ar simți tatăl?

² Iehova este Dătătorul ‘oricărui dar bun și al oricărui cadou perfect’. (Iacov 1:17) Printre acestea se numără și darul vorbirii. El ne dă posibilitatea atât să ne exprimăm gândurile și sentimentele, cât și să spunem lucruri care îi ajută pe alții și îi fac să se simtă bine. Totuși, ceea ce spunem ar putea să-i rănească pe alții și să le cauzeze multă durere.

³ Cuvintele au o mare putere. Însă Iehova ne învață să ne folosim corect darul vorbirii. El ne spune: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci doar cuvinte bune, care zidesc după cum este nevoie și care le fac bine celor ce le aud”. (Efeseni 4:29) Să observăm cum putem folosi acest dar de la Dumnezeu într-un mod care să-i fie plăcut și să-i încurajeze pe alții.

4, 5. Ce învățăm despre puterea limbii din cartea Proverbele?

⁴ Cuvintele au putere. De aceea trebuie să fim atenți la ce spunem și cum spunem un lucru. În Proverbele 15:4 citim: „O limbă calmă este un pom al vieții, dar vorbirea înșelătoare provoacă durere”. Asemenea unui pom care înviorează și susține viața, cuvintele plăcute îl înviorează pe cel ce le aude. În schimb, cuvintele aspre îi rănesc pe alții și îi fac să sufere. (Proverbele 18:21)

⁵ „Vorbirea necugetată este ca străpungerea unei săbii”, se spune în Proverbele 12:18. Cuvintele lipsite de bunătate pot provoca durere în plan emoțional și pot distruge prietenii. Probabil, îți vine în minte o ocazie în care cineva ți-a vorbit urât și te-a rănit profund. Totuși, proverbul biblic mai spune: „Limba înțelepților este vindecare”. Vorbirea înțeleaptă poate vindeca o inimă sfâșiată de durere și poate reface prietenii care au avut de suferit din cauza neînțelegerilor. (Citește Proverbele 16:24.) Dacă nu vom uita că vorbirea noastră are efect asupra altora, vom fi atenți la ceea ce spunem.

6. De ce este greu să ne controlăm vorbirea?

⁶ Un alt motiv pentru care trebuie să fim atenți la vorbirea noastră este acela că toți suntem imperfecți. „Inima omului este înclinată spre rău”, iar cuvintele noastre dezvăluie adesea ce avem în inimă. (Geneza 8:21; Luca 6:45) Uneori trebuie să ducem o adevărată luptă pentru a ne controla vorbirea. (Citește Iacov 3:2-4.) Prin urmare, e nevoie să facem încontinuu îmbunătățiri în ce privește modul în care le vorbim altora.

7, 8. Cum ne influențează vorbirea relația cu Iehova?

 ⁷ De asemenea, trebuie să fim atenți la vorbirea noastră deoarece suntem răspunzători înaintea lui Iehova pentru ceea ce spunem și pentru modul în care spunem un lucru. În Iacov 1:26 citim: „Dacă cineva crede că i se închină lui Dumnezeu, dar nu-și ține limba în frâu, își amăgește inima, iar închinarea lui este zadarnică”. Așadar, dacă vorbim fără să ne gândim, ne-am putea strica relația cu Iehova. (Iacov 3:8-10)

⁸ Avem motive întemeiate să fim atenți la ce spunem și la modul în care spunem un lucru. Pentru a ne folosi darul vorbirii așa cum dorește Iehova, trebuie să știm ce fel de vorbire să evităm.

9, 10. a) Ce fel de vorbire este foarte răspândită în lumea de azi? b) De ce trebuie să evităm vorbirea obscenă?

⁹ Folosirea unui limbaj obscen, sau murdar, este la ordinea zilei în prezent. Mulți consideră că, pentru a se face înțeleși, trebuie să folosească termeni vulgari și cuvinte injurioase. Comedianții apelează deseori la glume murdare și la un limbaj obscen pentru a-i face pe oameni să râdă. Cu toate acestea, Pavel a spus: „Înlăturați-le pe toate de la voi: mânia, furia, răutatea, vorbirea jignitoare, precum și cuvintele obscene din gura voastră”. (Coloseni 3:8) El a spus, de asemenea, că „glumele obscene” „nici să nu fie menționate printre” adevărații creștini. (Efeseni 5:3, 4)

¹⁰ Limbajul obscen îi displace lui Iehova și celor ce Îl iubesc. Este murdar, sau necurat. În Biblie „necurăția” este enumerată printre „lucrările cărnii”. (Galateni 5:19-21) „Necurăția” poate cuprinde mai multe păcate, iar un obicei necurat poate duce la altul. Dacă o persoană are obiceiul de a folosi un limbaj obscen, extrem de murdar, și refuză să se schimbe, aceasta ar putea arăta că o astfel de persoană nu mai poate face parte din congregație. (2 Corinteni 12:21; Efeseni 4:19; vezi „Note de studiu”, punctul 23)

11, 12. a) Cum ar putea degenera o conversație în bârfă? b) De ce trebuie să evităm calomnia?

¹¹ Trebuie să evităm și bârfa. Este normal să fim interesați de alții și să împărtășim unele lucruri despre prietenii și familia noastră. Chiar și creștinii din secolul I au vrut să știe cum le mergea fraților și surorilor lor și ce puteau face pentru a-i ajuta. (Efeseni 6:21, 22;  Coloseni 4:8, 9) Dar, când vorbim despre alții, conversația s-ar putea transforma foarte ușor în bârfă. Dacă transmitem mai departe bârfele, s-ar putea să spunem lucruri ce nu sunt adevărate sau să dezvăluim lucruri confidențiale. Dacă nu suntem atenți, vorbirea negativă s-ar putea transforma în acuzații false, sau calomnie. De exemplu, când l-au acuzat pe Isus de lucruri pe care nu le făcuse, fariseii în realitate l-au calomniat. (Matei 9:32-34; 12:22-24) Calomnia strică reputația cuiva, provoacă certuri și multă durere și distruge prietenii. (Proverbele 26:20)

¹² Iehova dorește să ne folosim cuvintele pentru a-i ajuta și a-i încuraja pe alții, nu pentru a-i transforma pe prieteni în dușmani. Iehova îi urăște pe ‘cei ce stârnesc certuri între frați’. (Proverbele 6:16-19) Primul calomniator a fost Satan Diavolul. El l-a calomniat pe Dumnezeu. (Revelația 12:9, 10) Oamenii din lumea de azi obișnuiesc să spună minciuni unii despre alții. Acest lucru însă nu ar trebui să se întâmple în congregația creștină. (Galateni 5:19-21) De aceea, trebuie să fim atenți la ce spunem și să ne gândim bine înainte de a vorbi. Dacă vrei să repeți o informație despre cineva, mai întâi întreabă-te: Este adevărat ce urmează să spun? Vădește bunătate? Este ziditor? Mi-ar plăcea ca persoana despre care vorbesc să audă ce spun? Cum m-aș simți dacă cineva ar spune așa ceva despre mine? (Citește 1 Tesaloniceni 4:11.)

13, 14. a) Ce efect are vorbirea jignitoare asupra oamenilor? b) Ce sunt insultele? De ce nu trebuie creștinii să-i insulte pe alții?

¹³ Cu toții spunem uneori lucruri pe care mai târziu le regretăm. Dar nu vrem să ne facem obiceiul  de a-i critica pe alții sau de a spune lucruri lipsite de bunătate sau chiar răutăcioase despre ei. Vorbirea jignitoare nu trebuie să facă parte din viața noastră. Pavel a spus: „Înlăturați de la voi orice amărăciune răutăcioasă, furie, mânie, strigăt și vorbire jignitoare”. (Efeseni 4:31) Vorbirea jignitoare le știrbește oamenilor demnitatea și îi face să se simtă lipsiți de valoare. Copiii sunt deosebit de vulnerabili în fața unui astfel de tratament. De aceea, trebuie să fim foarte atenți să nu-i dărâmăm vorbindu-le jignitor. (Coloseni 3:21)

¹⁴ Biblia ne avertizează asupra unei forme grave de vorbire jignitoare: insultele. Insultele sunt atacuri verbale îndreptate împotriva cuiva cu scopul de a-l răni. Cât de trist ar fi dacă cineva și-ar trata astfel partenerul conjugal sau copiii! De fapt, o persoană care refuză să pună capăt obiceiului de a-i insulta pe alții nu mai întrunește cerințele pentru a face parte din congregație. (1 Corinteni 5:11-13; 6:9, 10) Așa cum am văzut până acum, dacă spunem lucruri care sunt obscene, neadevărate sau lipsite de bunătate, ne punem în pericol prietenia cu Iehova și cu semenii.

15. Ce fel de vorbire întărește relațiile dintre oameni?

¹⁵ Ce trebuie să facem pentru a folosi darul vorbirii așa cum dorește Iehova? Deși Biblia nu ne spune cu exactitate ce anume ar trebui sau nu să vorbim, ne spune totuși să folosim „doar cuvinte bune, care zidesc”. (Efeseni 4:29) Cuvintele care zidesc sunt curate, pline de bunătate și adevărate. Iehova vrea să folosim acest cadou doar pentru a-i încuraja și a-i ajuta pe  alții. Aceasta ar putea fi o adevărată provocare. A spune lucruri pozitive pretinde mai multe eforturi decât a spune lucruri lipsite de bunătate și necugetate. (Tit 2:8) Să analizăm, așadar, câteva modalități prin care îi putem zidi pe alții prin ceea ce spunem.

16, 17. a) De ce trebuie să-i lăudăm pe alții? b) Pe cine am putea să lăudăm?

¹⁶ Atât Iehova, cât și Isus laudă cu generozitate. De aceea, dorim să îi imităm. (Matei 3:17; 25:19-23; Ioan 1:47) Dar pentru ca laudele să fie cu adevărat încurajatoare, trebuie să arătăm interes față de persoana căreia i le adresăm și să ne gândim dinainte la ce vom spune. „Cât de bun este un cuvânt spus la momentul oportun!”, se spune în Proverbele 15:23. Ne simțim încurajați când cineva ne laudă cu sinceritate pentru eforturile noastre asidue sau își exprimă aprecierea pentru ceva ce am făcut. (Citește Matei 7:12.) (Vezi „Note explicative”, punctul 27.)

¹⁷ Dacă-ți faci obiceiul să cauți ce e bun în alții, îți va fi mai ușor să lauzi cu sinceritate. De exemplu, probabil observi că cineva din congregație își pregătește bine temele ori face eforturi să participe cu răspunsuri la întruniri, că un tânăr ia poziție fermă de partea adevărului la școală sau că o persoană mai în vârstă participă cu regularitate la lucrarea de predicare. Cuvintele tale de apreciere ar putea fi exact ce au nevoie! De asemenea, este foarte important ca un soț să-i spună soției sale că o iubește și o apreciază. (Proverbele 31:10, 28) Așa cum plantele au nevoie de lumină și apă, tot așa oamenii, îndeosebi copiii, au nevoie să se simtă apreciați. Prin urmare, caută ocazii de a-i lăuda  pentru calitățile și eforturile lor. Laudele le sporesc curajul și încrederea și le întăresc hotărârea de a face ce este bine.

18, 19. De ce trebuie să facem tot posibilul pentru a le oferi altora încurajare și mângâiere? Ce putem face în acest sens?

¹⁸ Când le oferim altora încurajare și mângâiere, urmăm exemplul lui Iehova. El este profund interesat de cei cu „spiritul umil” și de cei „zdrobiți”. (Isaia 57:15) Iehova dorește ‘să ne încurajăm mereu unii pe alții’ și ‘să le vorbim consolator celor deprimați’. (1 Tesaloniceni 5:11, 14) El vede când ne străduim să facem aceasta și apreciază eforturile noastre.

 ¹⁹ Probabil observi pe cineva în congregație care este descurajat sau deprimat. Ce ai putea face pentru a-l ajuta? E posibil să nu-i poți rezolva problema. Ceea ce poți face însă este să-l asiguri că îți pasă de el. De exemplu, te-ai putea organiza în așa fel încât să petreci timp cu acea persoană. Ai putea să-i citești un verset încurajator sau chiar să te rogi împreună cu ea. (Psalmul 34:18; Matei 10:29-31) Asigur-o că frații și surorile din congregație o iubesc. (1 Corinteni 12:12-26; Iacov 5:14, 15) Vorbește în așa fel încât să-i transmiți că ceea ce spui este și în inima ta. (Citește Proverbele 12:25.)

20, 21. Ce anume poate face ca un sfat să fie mai ușor de acceptat?

 ²⁰ Îi zidim pe alții și prin sfaturile noastre bune. Fiind imperfecți, toți avem nevoie din când în când de sfaturi. În Proverbele 19:20 citim: „Ascultă sfatul și primește disciplinarea, ca să fii înțelept pe viitor”. Bătrânii nu sunt singurii care pot da sfaturi. De exemplu, părinții trebuie să-și îndrume copiii. (Efeseni 6:4) Iar surorile își pot da sfaturi bune unele altora. (Tit 2:3-5) Întrucât ne iubim frații și surorile, vrem să ne asigurăm că nu îi rănim prin modul în care le dăm sfaturi. Ce anume ne poate ajuta în acest sens?

²¹ Îți amintești de un sfat pe care l-ai primit și care a fost ușor de acceptat? Ce anume a făcut ca sfatul să fie eficient? Probabil ai simțit că persoana care ți l-a dat chiar ține la tine. Sau poate că persoana ți-a vorbit cu bunătate și cu iubire. (Coloseni 4:6) Și, mai mult ca sigur, sfatul s-a bazat pe Biblie. (2 Timotei 3:16) Indiferent că cităm direct din Biblie sau nu, aceasta trebuie să stea la baza oricărui sfat pe care îl dăm. Nimeni nu ar trebui să-și impună ideile sau să aplice greșit Scripturile pentru a-și susține ideile. Dacă îți vei aminti cum ți-au fost date ție unele sfaturi bune, aceasta te va ajuta să dai și tu la rândul tău sfaturi bune.

22. Cum dorești să-ți folosești darul vorbirii?

²² Vorbirea este un dar de la Dumnezeu. Iubirea noastră față de Iehova trebuie să ne determine să-l folosim corect. Nu uita că vorbirea are puterea de a dărâma sau de a zidi. De aceea, să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i întări și a-i încuraja pe alții.