Pentru a înţelege când şi de ce trebuie o creştină să-şi acopere capul în vederea închinării, să analizăm ce a spus apostolul Pavel sub inspiraţie divină. El a oferit îndrumarea de care avem nevoie pentru a lua decizii corecte, onorându-l astfel pe Dumnezeu. În 1 Corinteni 11:3–16, Pavel a adus în discuţie trei factori de care trebuie să ţinem seama: 1) acţiunea care pretinde ca o femeie să-şi acopere capul, 2) cadrul în care trebuie să facă lucrul acesta şi 3) motivele pe care le are pentru a aplica această normă.

Acţiunea. Pavel menţionează două acţiuni: rugăciunea şi profeţirea (versetele 4 şi 5). Rugăciunea este un mijloc de a ne adresa cu veneraţie lui Iehova, iar profeţirea se referă în prezent la predarea învăţăturilor biblice. Dar a vrut Pavel să spună că o femeie trebuie să-şi acopere capul ori de câte ori se roagă sau predă adevărul biblic? Nu. Lucrul acesta depinde de cadrul în care se află femeia creştină.

Cadrul. Cuvintele lui Pavel sugerează că acesta poate fi familia sau congregaţia. El spune: „Capul femeii este bărbatul . . . Orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îi aduce ruşine capului ei“ (versetele 3 şi 5). În cadrul familiei, soţul este cel pe care Iehova l-a desemnat să fie capul soţiei. Când  soţia îndeplineşte unele responsabilităţi pe care Iehova i le-a încredinţat soţului, ea i-ar aduce ruşine acestuia dacă n-ar manifesta aprecierea cuvenită faţă de autoritatea lui. De exemplu, dacă este nevoie ca soţia să conducă un studiu biblic în prezenţa soţului, ea arată că îi recunoaşte autoritatea dacă îşi acoperă capul. Ea va face lucrul acesta indiferent dacă soţul ei este sau nu botezat, întrucât el este capul familiei. * O creştină îşi va acoperi capul şi dacă trebuie să se roage sau să predea în prezenţa fiului ei minor care este botezat, şi aceasta nu pentru că el ar fi capul familiei, ci din respect faţă de autoritatea ce le este încredinţată bărbaţilor botezaţi din congregaţia creştină.

Cu privire la cel de-al doilea cadru, care este congregaţia, Pavel spune: „Dacă cineva vrea să se certe susţinând un alt obicei, noi n-avem altul şi nici congregaţiile lui Dumnezeu“ (versetul 16). În congregaţia creştină, Dumnezeu a încredinţat autoritatea bărbaţilor botezaţi (1 Timotei 2:11–14; Evrei 13:17). Numai bărbaţii sunt numiţi bătrâni şi slujitori auxiliari, având responsabilitatea de a se îngriji de turma lui Dumnezeu (Faptele 20:28). Însă, uneori, situaţia ar putea pretinde ca unei surori să i se ceară să îndeplinească o îndatorire ce îi revine în mod normal unui frate calificat. De exemplu, ar putea fi nevoie ca ea să conducă o întrunire pentru serviciul de teren deoarece nu este disponibil sau nu este prezent niciun frate calificat. Sau ar putea fi nevoie ca ea să conducă un studiu biblic la domiciliu, stabilit dinainte, în prezenţa unui bărbat botezat. * Având în vedere că aceste activităţi se numără printre activităţile congregaţiei creştine, ea îşi va acoperi capul în semn de recunoaştere a faptului că îndeplineşte o îndatorire încredinţată în mod normal unui bărbat.

Multe alte aspecte ale închinării nu pretind însă ca o soră să-şi acopere capul. De exemplu, ea nu trebuie să-şi acopere capul  nici când face comentarii la întrunirile creştine, nici când predică din casă în casă împreună cu soţul ei sau cu un alt frate şi nici când studiază sau se roagă cu copiii ei nebotezaţi. Desigur, ar putea apărea şi alte întrebări privitoare la acest subiect, iar dacă o soră nu ştie prea bine cum trebuie să procedeze într-o anumită situaţie, ar putea face cercetări suplimentare. * Dacă tot nu este sigură, iar conştiinţa îi spune că ar trebui să-şi acopere capul, este bine să şi-l acopere, după cum se arată în imaginea de mai sus.

Motivele. În versetul 10 găsim două motive pentru care o soră creştină trebuie să îndeplinească această cerinţă: „Din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă pe cap un semn al autorităţii asupra ei“. Primul motiv reiese din cuvintele „un semn al autorităţii“. Acoperindu-şi capul, femeia arată că recunoaşte autoritatea pe care Iehova le-a încredinţat-o bărbaţilor botezaţi din congregaţie. Astfel, ea îşi exprimă iubirea şi loialitatea faţă de Iehova Dumnezeu. Al doilea motiv reiese din cuvintele „din cauza îngerilor“. În ce sens, acoperindu-şi capul, o femeie poate să influenţeze aceste creaturi spirituale puternice?

Îngerii se bucură să vadă că autoritatea divină este recunoscută în toată organizaţia lui Iehova, atât în cer, cât şi pe pământ. În acelaşi timp, ei trag foloase din exemplele pe care nişte oameni imperfecţi le dau în această privinţă. De fapt, şi ei trebuie să se supună dispoziţiilor lui Iehova, ceea ce mulţi îngeri n-au făcut în trecut (Iuda 6). În prezent, îngerii pot vedea cazuri când o creştină are mai multă experienţă, deţine mai multe cunoştinţe sau este mai inteligentă decât un bărbat botezat din congregaţie. Totuşi, ea este gata să se supună autorităţii acestuia. În unele cazuri, femeia ar putea fi o creştină unsă, care în viitor  se va număra printre cei 144 000 de comoştenitori cu Cristos. Această femeie va sluji în cele din urmă într-o poziţie mai înaltă chiar decât a îngerilor şi va domni cu Cristos în cer. Ce exemplu minunat pentru îngeri! Într-adevăr, toate surorile au marele privilegiu de a demonstra o ascultare plină de umilinţă prin conduita lor loială şi prin supunerea lor, sub privirile a milioane de îngeri fideli!