DUPĂ zece zile de la înălţarea lui Isus la cer, aproximativ 120 de discipoli ai săi s-au adunat într-o casă din Ierusalim în timpul sărbătorii evreieşti a Penticostei din anul 33 e.n. Deodată, un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic a umplut casa. Discipolii au început în mod miraculos să vorbească în limbi pe care nu le cunoşteau. Cum se puteau explica aceste evenimente neobişnuite? Dumnezeu le dăduse spirit sfânt discipolilor.

Afară se strânseseră o mulţime de vizitatori din multe ţări, veniţi pentru această sărbătoare. Vizitatorii au rămas uluiţi când i-au auzit pe discipolii lui Isus vorbindu-le fluent în limbile lor materne. Explicând ce se întâmplase, apostolul Petru a făcut referire la cuvintele profetului Ioel potrivit cărora Dumnezeu ‘avea să toarne’ spirit sfânt asupra slujitorilor săi, dându-le astfel daruri miraculoase (Ioel 2:28, 29). Această manifestare impresionantă a spiritului sfânt a fost o dovadă clară că avusese loc o schimbare semnificativă: Dumnezeu îşi retrăsese favoarea de la poporul evreu şi o acordase congregaţiei creştine nou-formate. Prin urmare, începând de atunci, toţi cei care doreau să-i slujească lui Dumnezeu în modul aprobat de el trebuiau să devină continuatori ai lui Cristos.

În acest timp, opoziţia s-a intensificat. Într-o zi, duşmanii i-au întemniţat pe apostoli însă, noaptea, un înger al lui Iehova a deschis porţile închisorii şi le-a spus discipolilor să continue să predice. Când s-au ivit zorile, ei au făcut întocmai. Au intrat în templu şi au început să predice vestea bună despre Isus. Cuprinşi de mânie, împotrivitorii religioşi le-au poruncit să nu mai predice. Atunci, apostolii le-au răspuns fără teamă: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“ (Faptele 5:28, 29).

Persecuţia a devenit din ce în ce mai aprigă. Unii iudei l-au acuzat pe discipolul Ştefan de blasfemie şi l-au omorât cu pietre. Un tânăr pe nume Saul, din Tars, a fost de faţă şi a încuviinţat uciderea lui Ştefan. El a plecat apoi spre Damasc pentru a-i aresta pe toţi continuatorii lui Cristos. Pe drum, o lumină din cer a strălucit deodată în jurul lui şi s-a auzit o voce spunând: „Saul, Saul, de ce mă persecuţi?“. Orbit de lumină, Saul a întrebat: „Cine eşti?“. Atunci, vocea i-a răspuns: „Sunt Isus“ (Faptele 9:3–5).

Trei zile mai târziu, Isus l-a trimis pe discipolul Anania pentru a-i reda lui Saul vederea. Saul a fost apoi botezat şi a început să predice cu îndrăzneală despre Isus. El a ajuns să fie cunoscut drept apostolul Pavel şi a devenit un membru zelos al congregaţiei creştine.

Discipolii lui Isus le predicaseră vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu doar evreilor şi samaritenilor. Dar un înger i s-a arătat lui Corneliu, un ofiţer roman care se temea de Dumnezeu, şi i-a spus să-l cheme la el pe apostolul Petru. Însoţit de alţi discipoli, Petru a ajuns la casa lui Corneliu şi le-a predicat acestuia şi familiei sale. În timp ce Petru vorbea, spiritul sfânt a venit peste acei credincioşi neevrei, iar apostolul a poruncit să fie botezaţi în numele lui Isus. Începând de atunci, oamenilor din toate naţiunile li s-a dat posibilitatea să primească viaţă veşnică. Congregaţia creştină era pregătită să răspândească vestea bună pe tot pământul.

(Pe baza cărţii Faptele 1:1—11:21)