1-3. Unde și-a ținut Isus predica într-o zi de primăvară a anului 31 e.n. și de ce au rămas uluiți cei ce l-au ascultat?

 E PRIMĂVARĂ, anul 31 e.n. Isus Cristos se află în apropiere de Capernaum, un oraș ce forfotește de viață, situat pe malul nord-vestic al Mării Galileii. S-a rugat singur toată noaptea, pe un munte din apropierea orașului. În zori își cheamă discipolii, iar pe 12 dintre ei îi numește apostoli. Mulțimi de oameni, unii de la mare depărtare, au venit după Isus și s-au strâns pe un platou de pe munte. De-abia așteaptă să-l audă și să fie vindecați de bolile lor. Iar Isus nu-i dezamăgește. (Luca 6:12-19)

² Se apropie de mulțimi și-i vindecă pe bolnavi. Când nimeni nu mai are dureri din pricina vreunei boli grave, Isus se așază și începe să-i învețe. a Cuvintele rostite în acea zi de primăvară i-au surprins probabil pe cei ce-l ascultau. Nu mai auziseră pe nimeni care să le vorbească așa. În sprijinul învățăturilor sale, Isus nu aduce nici tradiția orală și nici ideile rabinilor evrei, faimoși la vremea aceea. El citează în mai multe rânduri din Scripturile ebraice inspirate de Dumnezeu. Mesajul său este direct, cuvintele sunt simple, iar sensul este clar. Nu e de mirare că mulțimile rămân uluite. L-au ascultat pe cel mai înțelept om care a trăit vreodată! (Matei 7:28, 29)

 ³ Această predică, precum și alte lucruri pe care Isus le-a spus sau le-a făcut sunt consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu. Merită să analizăm ceea ce spune Biblia despre Isus, fiindcă în el sunt „toate comorile înțelepciunii”. (Coloseni 2:3) Dar de unde avea Isus o asemenea înțelepciune? Cu alte cuvinte, de unde avea el atâta pricepere, de unde avea capacitatea de a-și folosi cunoștințele? Cum a arătat Isus înțelepciune și cum îi putem urma exemplul?

4. Ce-au întrebat nazarinenii care l-au auzit pe Isus predicând și de ce?

⁴ Odată, pe când predica, Isus a trecut prin Nazaret, orașul în care copilărise, și a început să-i învețe pe oameni chiar în sinagogă. Mulți dintre cei care l-au auzit erau uimiți și se întrebau: „De unde are acest om o asemenea înțelepciune?”. Îi cunoșteau părinții și rudele și știau că se trăgea dintr-o familie săracă. (Matei 13:54-56; Marcu 6:1-3) Știau și că acest tâmplar cu vorbire aleasă nu se instruise la vreo școală rabinică de prestigiu. (Ioan 7:15) Așadar, întrebarea lor părea îndreptățită.

5. Potrivit cuvintelor lui Isus, de unde avea el înțelepciune?

⁵ Înțelepciunea lui Isus nu era neapărat rodul minții sale perfecte. Odată, mai spre sfârșitul serviciului înfăptuit pe pământ, pe când îi învăța pe oameni în templu, Isus a spus că înțelepciunea sa venea dintr-o sursă superioară omului. „Învățătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a Celui care m-a trimis”, a spus el. (Ioan 7:16) Într-adevăr, izvorul înțelepciunii lui Isus era Tatăl, Cel care și-a trimis Fiul pe pământ. (Ioan 12:49) Dar cum a primit Isus înțelepciune de la Iehova?

6, 7. Cum a primit Isus înțelepciune de la Tatăl?

⁶ Spiritul sfânt al lui Iehova acționa asupra minții și inimii lui Isus. Vorbind despre promisul Mesia, despre Isus, Isaia a  spus: „Peste el se va așeza spiritul lui Iehova, spirit de înțelepciune și de pricepere, spirit de sfat și de tărie, spirit de cunoștință și de teamă de Iehova”. (Isaia 11:2) Spiritul lui Iehova era peste el călăuzindu-i gândirea și deciziile. Nu e de mirare că vorbele și faptele lui Isus au vădit înțelepciune absolută!

⁷ Isus a dobândit înțelepciune de la Tatăl și într-un alt mod, deosebit de profund. Așa cum am văzut în al doilea capitol al acestei cărți, în mileniile de viață preumană, Isus a avut privilegiul de a-și însuși modul de gândire al Tatălui. Nici nu ne putem închipui ce înțelepciune profundă a dobândit Fiul stând lângă Tatăl și lucrând ca „meșter iscusit” al Său la crearea tuturor ființelor și lucrurilor din univers! Așadar, Fiul, în existența sa preumană, a fost descris pe bună dreptate ca fiind personificarea înțelepciunii. (Proverbele 8:22-31; Coloseni 1:15, 16) În timpul serviciului său pământesc, Isus și-a pus în valoare înțelepciunea dobândită în cer, alături de Tatăl său. (Ioan 8:26, 28, 38) b Așadar, nu trebuie să ne surprindă marea pricepere, cunoștințele vaste reflectate de cuvintele lui Isus sau judecata sănătoasă evidentă în tot ce a făcut.

8. În calitate de continuatori ai lui Isus, cum putem dobândi înțelepciune?

⁸ Fiind continuatorii lui Isus, și noi trebuie să-l considerăm pe Iehova izvorul înțelepciunii. (Proverbele 2:6). Evident că Iehova nu ne oferă în mod miraculos înțelepciune. Dar ne răspunde când îl rugăm din inimă să ne dea înțelepciunea de a rezolva problemele vieții. (Iacov 1:5) Însă, pentru a dobândi această înțelepciune, sunt necesare strădanii. Trebuie să o căutăm fără încetare ca pe ‘o comoară ascunsă’. (Proverbele 2:1-6) Într-adevăr, trebuie să săpăm neobosit în Cuvântul lui Dumnezeu, care ne descoperă înțelepciunea Sa, și să  trăim în armonie cu ceea ce învățăm. Exemplul Fiului lui Iehova este deosebit de prețios în dobândirea înțelepciunii. Să analizăm câteva domenii în care Isus a manifestat înțelepciune și să vedem cum îl putem imita.

9. De ce vădeau atâta înțelepciune învățăturile lui Isus?

⁹ Mulțimi de oameni se strângeau în jurul lui Isus doar ca să-l audă vorbind. (Marcu 6:31-34; Luca 5:1-3) Acest lucru nu e surprinzător pentru că, ori de câte ori vorbea, Isus rostea cuvinte ce vădeau o înțelepciune nemaiîntâlnită! Învățăturile sale reflectau o cunoaștere profundă a Cuvântului lui Dumnezeu și o capacitate fără egal de a pătrunde în miezul lucrurilor. Învățăturile sale se adresează oamenilor din orice timp și din orice loc. Să analizăm câteva exemple care arată cât de înțelepte sunt cuvintele lui Isus, promisul „Sfătuitor Minunat”. (Isaia 9:6)

10. Ce calități ne îndeamnă Isus să cultivăm și de ce?

¹⁰ Predica de pe munte, la care s-a făcut referire la începutul capitolului, este cel mai cuprinzător tezaur de învățături ale lui Isus, în prezentarea cărora nu intervin nici naratorul, nici alte personaje. Prin intermediul ei, Isus nu ne îndeamnă  doar să vorbim și să ne purtăm cum se cuvine. Sfatul său este mult mai adânc! Știind că gândurile și sentimentele omului duc la cuvinte și la fapte, Isus ne îndeamnă să cultivăm calități ale minții și ale inimii, precum blândețea, setea de dreptate, îndurarea, pacea și iubirea de semeni. (Matei 5:5-9, 43-48) Cultivând astfel de calități în inimă, vom avea o vorbire și o conduită plăcute lui Iehova, care ne vor ajuta să fim în relații mai bune cu cei din jur. (Matei 5:16)

11. Când ne avertizează asupra conduitei păcătoase, cum merge Isus chiar la rădăcina problemei?

¹¹ Când ne avertizează asupra conduitei păcătoase, Isus merge chiar la rădăcina problemei. El nu doar spune să nu fim violenți, ci ne îndeamnă să nu permitem mâniei să mocnească în inima noastră. (Matei 5:21, 22; 1 Ioan 3:15) El nu doar interzice adulterul, ci ne îndeamnă să nu facem loc în inimă pasiunii, pentru că ea duce la infidelitate. El ne sfătuiește să nu permitem ochilor să trezească dorințe greșite și să aprindă în noi pofte necurate. (Matei 5:27-30) Isus îndreaptă atenția nu numai asupra efectelor, ci și asupra cauzelor, asupra înclinațiilor și dorințelor care duc la păcat. (Psalmul 7:14)

12. Cum consideră continuatorii lui Isus sfaturile sale și de ce?

¹² Câtă înțelepciune cuprind cuvintele lui Isus! Nu ne miră că ‘mulțimile rămâneau uluite de modul său de a preda’. (Matei 7:28) Întrucât îi călcăm pe urme, noi socotim sfaturile sale înțelepte un ghid în viață. Căutăm să cultivăm calitățile pe care ne-a îndrumat el să le cultivăm, între care îndurarea, pacea și iubirea, știind că astfel punem temelia conduitei sfinte. Ne străduim să smulgem din inimă gândurile negative și dorințele greșite asupra cărora el ne-a avertizat, de exemplu mânia aprigă și poftele imorale. Știm că în felul acesta vom putea evita conduita păcătoasă. (Iacov 1:14, 15)

13, 14. În ce sens a dat Isus dovadă de judecată sănătoasă când și-a ales drumul în viață?

¹³ Isus a arătat înțelepciune și în cuvânt, și în faptă. Întregul său mod de viață, adică deciziile, concepția despre sine și felul în care se purta cu cei din jur, a reflectat cele mai atrăgătoare fațete ale înțelepciunii. Să analizăm câteva aspecte care arată că Isus s-a lăsat îndrumat de „înțelepciunea practică și capacitatea de gândire”. (Proverbele 3:21)

¹⁴ Înțelepciune înseamnă, printre altele, judecată sănătoasă. Isus a cântărit bine lucrurile când și-a ales drumul în viață. Vă puteți imagina ce viață ar fi putut duce Isus? Ce casă și-ar fi putut ridica, ce afacere ar fi putut avea sau câtă faimă ar fi putut câștiga în lume? Dar Isus știa că o viață axată pe asemenea obiective „este deșertăciune și goană după vânt”. (Eclesiastul 4:4; 5:10) Nu este decât nebunie, nici pe departe înțelepciune! Isus a ales un trai simplu. Nu voia să câștige bani și nici să strângă bunuri. (Matei 8:20) Trăind în armonie cu ceea ce-i învăța pe oameni, el avut un singur scop: înfăptuirea voinței lui Dumnezeu. (Matei 6:22) Dând dovadă de înțelepciune, Isus și-a folosit timpul și energia pentru a promova interesele Regatului, care sunt mult mai importante și aduc mult mai multă satisfacție decât lucrurile materiale. (Matei 6:19-21) Astfel, el a lăsat un model demn de urmat.

15. Cum pot demonstra cei ce-l urmează pe Isus că-și păstrează ochiul simplu și de ce este înțeleaptă această cale de viață?

¹⁵ Cei ce-l urmează pe Isus în prezent înțeleg cât este de înțelept să-și păstreze ochiul simplu. De aceea nu fac datorii în mod inutil și nu urmăresc cu orice preț obiective lumești, care acaparează mintea și consumă energia. (1 Timotei 6:9, 10) Mulți și-au simplificat viața ca să dedice mai mult timp serviciului creștin, poate chiar slujind ca proclamatori  cu timp integral ai Regatului. Nu există cale de viață mai înțeleaptă, întrucât, acordând atenția cuvenită intereselor Regatului, avem parte de adevărata fericire și satisfacție. (Matei 6:33)

16, 17. a) Cum a demonstrat Isus că era modest și realist cu privire la ce aștepta de la el însuși? b) Cum putem demonstra că suntem modești și realiști cu privire la ce așteptăm de la noi înșine?

¹⁶ Biblia arată că există o legătură strânsă între înțelepciune și modestie, calitate care înseamnă, printre altele, a-ți recunoaște propriile limite. (Proverbele 11:2). Isus era modest și realist cu privire la ce aștepta de la el însuși. El știa că nu putea să-i schimbe pe toți cei care îi ascultau mesajul. (Matei 10:32-39) El mai știa că nu va putea ajunge la fiecare om în parte. Prin urmare, a dat dovadă de înțelepciune și le-a încredințat lucrarea de facere de discipoli continuatorilor săi. (Matei 28:18-20) Modest fiind, Isus a recunoscut că ei urmau să facă ‘lucrări mai mari decât ale lui’, deoarece aveau să ajungă la mai mulți oameni din mai multe părți ale pământului, într-un interval mai lung de timp. (Ioan 14:12) Isus a recunoscut că și el avea nevoie de ajutor. El a acceptat ajutorul îngerilor trimiși să-i slujească în pustiu și al îngerului venit în grădina Ghetsimani să-l întărească. În momente de cumpănă, Fiul lui Dumnezeu a strigat după ajutor. (Matei 4:11; Luca 22:43; Evrei 5:7)

¹⁷ Și noi trebuie să fim modești și realiști cu privire la ce așteptăm de la noi înșine. Bineînțeles, vrem să facem orice lucru din toată inima și să depunem eforturi asidue în lucrarea de predicare și de facere de discipoli. (Luca 13:24; Coloseni 3:23) Dar să nu uităm că Iehova nu ne compară cu alții. Așadar, nici noi să nu ne comparăm cu alții! (Galateni 6:4) Înțelepciunea practică ne va ajuta să ne stabilim obiective realiste, pe măsura puterilor și a situației noastre. În plus,  înțelepciunea îi va ajuta pe cei aflați în poziții de răspundere să-și dea seama că au limite și că, din când în când, au și ei nevoie de ajutor și de încurajare. Modestia îi va îndemna să accepte cu recunoștință ajutorul, recunoscând că Iehova poate folosi un colaborator în credință drept „ajutor care . . . întărește”. (Coloseni 4:11)

18, 19. a) Ce arată că Isus a fost rezonabil și pozitiv în relațiile cu discipolii? b) De ce avem toate motivele să fim pozitivi și rezonabili cu alții și cum putem face acest lucru?

¹⁸ „Înțelepciunea de sus este . . . rezonabilă”, se spune în Iacov 3:17. Isus era rezonabil și pozitiv cu discipolii. Deși le cunoștea defectele, Isus căuta ce era bun în ei. (Ioan 1:47) Știa că aveau să-l părăsească în noaptea arestării sale, dar nu le-a pus la îndoială loialitatea. (Matei 26:31-35; Luca 22:28-30) Petru a negat de trei ori că-l cunoștea pe Isus. Cu toate acestea, Isus a făcut implorări pentru Petru și și-a exprimat încrederea în loialitatea sa. (Luca 22:31-34) În ultima noapte a vieții sale pământești, în rugăciunea către Tatăl său, Isus nu s-a concentrat asupra greșelilor discipolilor. El a vorbit pozitiv despre viața lor de până atunci, spunând: „Ei au respectat cuvântul tău”. (Ioan 17:6) În pofida imperfecțiunilor lor, el le-a încredințat lucrarea de predicare a Regatului și de facere de discipoli. (Matei 25:14, 15) Pentru că Isus le-a acordat încredere, ei au găsit puterea să ducă la bun sfârșit lucrarea pe care le-a poruncit s-o înfăptuiască.

¹⁹ Continuatorii lui Isus au motive să-l imite în această privință. Dacă Fiul lui Dumnezeu a avut răbdare cu discipolii săi imperfecți, cât de rezonabili ar trebui să fim noi, niște oameni păcătoși, în relațiile cu semenii! (Filipeni 4:5) În loc să ne concentrăm asupra defectelor fraților noștri, ar fi înțelept să căutăm ce e bun în ei. Vom da dovadă de înțelepciune dacă ne vom aduce aminte că Iehova i-a atras la El pe acești  oameni. (Ioan 6:44) El a văzut cu siguranță ceva bun în ei, iar noi ar trebui să-l imităm. Un spirit pozitiv ne va ajuta nu numai ‘să trecem cu vederea greșelile’, ci și să căutăm motive să-i lăudăm pe alții. (Proverbele 19:11) Când ne exprimăm încrederea în surorile și frații noștri creștini, îi ajutăm să facă tot ce pot în serviciul lui Iehova și să găsească bucurie slujindu-i. (1 Tesaloniceni 5:11)

20. Ce ar trebui să facem cu tezaurul de cunoștințe pe care-l găsim în evanghelii și de ce?

²⁰ Relatările din evanghelii despre viața și lucrarea lui Isus sunt un adevărat tezaur de înțelepciune! Ce vom face cu acest dar neprețuit? În încheierea Predicii de pe munte, Isus i-a îndemnat pe cei din auditoriu nu doar să asculte cuvintele sale înțelepte, ci și să le împlinească, sau să le pună în practică. (Matei 7:24-27) Modelându-ne gândurile, motivațiile și acțiunile potrivit cuvintelor și faptelor înțelepte ale lui Isus, vom avea parte de cel mai bun mod de viață. Mai mult, vom rămâne pe calea care duce la viață veșnică. (Matei 7:13, 14) Nu există alegere mai bună, mai înțeleaptă!