Mamele bolnave de SIDA sunt puse în faţa unei dileme
Mamele bolnave de SIDA sunt puse în faţa unei dileme
CYNTHIA *, o femeie care trăieşte în Antile, a trebuit să aleagă fie să-şi alăpteze fetiţa, fie să o hrănească cu biberonul. Ar putea părea un lucru simplu. La urma urmei, de zeci de ani, specialiştii din domeniul sănătăţii promovează ideea că laptele matern este „cel mai bun şi mai sănătos aliment“ pentru nou-născuţi. În plus, în ţările sărace, în cazul nou-născuţilor hrăniţi cu biberonul riscul de a muri din cauza unor boli diareice este de 15 ori mai mare decât în cazul celor alăptaţi la sân. De fapt, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) precizează că aproximativ 4 000 de copii mor zilnic din cauza unor afecţiuni legate de înlocuitorii laptelui matern.
Însă, în cazul Cynthiei, alăptatul implica un cu totul alt risc. Soţul ei o infectase cu virusul imunodeficienţei umane (HIV), care cauzează SIDA. Apoi, după ce a născut, Cynthia a aflat că probabilitatea ca un copil al unei mame seropozitive să fie infectat prin laptele matern este de 1 la 7. * Prin urmare, era pusă în faţa unei alegeri foarte grele: să-şi expună fetiţa riscului ce derivă din alăptat sau să o expună bolilor asociate cu hrănirea cu biberonul.
În ţările în care epidemia de SIDA face mari ravagii, 2 sau 3 femei însărcinate din 10 sunt seropozitive. Într-o ţară, mai mult de jumătate dintre femeile însărcinate care au făcut testul HIV erau infectate. „Aceste statistici alarmante i-au determinat pe oamenii de ştiinţă să caute cât mai rapid o soluţie“, se spunea într-un comunicat difuzat la Radio ONU. În faţa acestei ameninţări, şase organizaţii ONU au reacţionat favorabil şi şi-au unit eforturile, fondurile şi experienţa înfiinţând Programul Comun al Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA, cunoscut drept UNAIDS. * Însă UNAIDS a constatat că nu este atât de uşor să se găsească o soluţie la dilema privitoare la SIDA.
Obstacole complexe aflate în faţa unei soluţii simple
Edith White, specialistă care studiază alăptatul şi transmiterea virusului HIV de la mamă la copil, arată că lucrătorii din domeniul asistenţei medicale le sfătuiesc pe mamele seropozitive din ţările industrializate să nu-şi alăpteze bebeluşii, întrucât alăptatul măreşte de aproape două ori riscul ca nou-născutul să fie infectat. Folosirea laptelui praf pentru copii pare o alternativă
logică. Însă în ţările în curs de dezvoltare — unde teoriile idealiste fac loc rapid realităţilor dure ale vieţii — este greu să se apeleze la această soluţie simplă.Unul dintre obstacole este de natură socială. În ţările în care se obişnuieşte ca sugarul să fie alăptat, când femeile îşi hrănesc copiii cu biberonul este ca şi cum ar anunţa că sunt infectate cu HIV. O femeie se teme, probabil, că va fi învinuită, abandonată sau chiar bătută dacă se va şti că este bolnavă. Unele femei aflate în această situaţie consideră că n-au altă soluţie decât să-şi alăpteze copilul, ca să nu se afle că sunt seropozitive.
Există şi alte obstacole. De exemplu, să luăm cazul lui Margaret, o femeie de 20 de ani. Ca mai toate celelalte femei din Uganda care locuiesc în zonele rurale (cel puţin 95%), ea n-a făcut niciodată un test HIV. Însă Margaret are motive să fie îngrijorată. Primul ei copil a murit, iar al doilea este plăpând şi bolnăvicios. Margaret îl alăptează pe cel de-al treilea copil al ei de zece ori pe zi, chiar dacă s-ar putea să fie infectată cu HIV. „Niciodată n-aş putea să-mi hrănesc copilaşul cu lapte praf“, spune ea. De ce? Cheltuielile legate de hrănirea unui copil cu lapte praf sunt de o dată şi jumătate mai mari decât suma de bani pe care o familie din satul ei o câştigă într-un an de zile. Şi, chiar dacă laptele praf ar fi pe gratis, tot ar mai fi o problemă: să găsească apă potabilă pentru ca laptele preparat să fie un aliment sigur pentru nou-născut. *
Unele dintre aceste obstacole ar putea fi depăşite dacă mamelor infectate cu HIV li s-ar asigura instalaţii sanitare corespunzătoare, cantităţi suficiente de înlocuitori ai laptelui matern şi accesul la apă potabilă. Costă mult toate acestea? Probabil că da. Însă, în mod surprinzător, asigurarea acestor lucruri pare să ţină mai mult de stabilirea priorităţilor decât de obţinerea fondurilor. Într-adevăr, ONU precizează că unele dintre cele mai sărace ţări în curs de dezvoltare cheltuiesc aproximativ de două ori mai mult pentru armată, decât pentru sănătate şi educaţie.
Ce se poate spune de medicaţia anti-HIV?
Oamenii de ştiinţă ONU au declarat că un medicament simplu şi relativ ieftin numit AZT poate reduce mult riscul transmiterii virusului HIV de la mamă la copil. Cu ajutorul UNAIDS, costul tratamentului cu acest medicament a fost redus la 50 de dolari. În plus, în iulie 1999, cercetătorii care studiază SIDA au anunţat că tratamentul cu nevirapine, un medicament care costă doar 3 dolari, administrat mamelor seropozitive şi nou-născuţilor lor pare să fie şi mai eficient decât tratamentul cu AZT în ce priveşte împiedicarea transmiterii virusului HIV. Specialiştii din domeniul sănătăţii afirmă că tratamentul cu nevirapine ar putea ajuta anual până la 400 000 de nou-născuţi să nu-şi înceapă viaţa infectaţi cu HIV.
Totuşi unii critică aceste tratamente medicamentoase, susţinând că, întrucât acestea nu pot decât să împiedice transmiterea virusului de la mamă la copil, în cele din urmă mama va muri de SIDA şi va lăsa în urma ei un copil orfan. ONU răspunde la aceasta argumentând că sumbra alternativă este aceea de a lăsa copiii să se infecteze cu HIV şi, astfel, aceste victime inocente să fie condamnate la o moarte lentă şi tragică. În plus, ONU arată că mamele infectate cu HIV pot trăi ani de zile. De exemplu, Cynthia, despre care s-a vorbit mai înainte, a aflat că este infectată cu HIV în 1985, când a născut, însă nu s-a îmbolnăvit decât după 8 ani. Şi, chiar dacă la naştere fetiţa ei era seropozitivă, la vârsta de doi ani nu mai era.
Biblia dă o asigurare mângâietoare, şi anume că în curând ne vom bucura de un mediu cu adevărat sigur şi că va exista o soluţie definitivă pentru flageluri ca SIDA (Apocalipsa 21:1–4). Iehova Dumnezeu promite o lume nouă în care „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Martorilor lui Iehova le-ar face plăcere să vă vorbească despre această soluţie definitivă. Dacă doriţi mai multe informaţii în acest sens, vă rugăm să luaţi legătura cu editorii acestei reviste sau cu Martorii lui Iehova din zona voastră.
[Note de subsol]
^ par. 2 Nu este numele ei adevărat.
^ par. 3 Potrivit cu UNICEF, între 500 şi 700 de sugari sunt infectaţi zilnic prin alăptat de către mamele lor seropozitive.
^ par. 4 Cele şase organizaţii sunt: UNICEF, Programul Naţiunilor Unite de Dezvoltare, Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Mondială şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. UNAIDS a fost înfiinţat în 1995.
^ par. 8 Un studiu recent lasă să se înţeleagă că, dacă nou-născutul este hrănit şi cu lapte praf, şi la sân, riscul de a fi infectat cu HIV ar putea creşte, precum şi că laptele matern ar conţine nişte agenţi antivirali care ajută la neutralizarea virusului. Dacă aceste rezultate sunt corecte, ar însemna că alăptatul în exclusivitate — chiar cu riscurile pe care le implică — ar putea fi o soluţie mai sigură. Însă rezultatele acestui studiu nu au fost încă confirmate.
[Provenienţa fotografiei de la pagina 20]
OMS/E. Hooper