Familiile fără tată — Cum poate fi întrerupt acest cerc vicios

DACĂ lucrurile merg tot aşa, în curând familiile fără tată vor fi considerate o normă. Într-un comunicat al Ministerului American al Sănătăţii şi al Serviciilor Sociale se afirmă: „Copiii crescuţi în familii monoparentale sunt mai slabi la învăţătură, au mai multe probleme de comportament şi sunt mai predispuşi la afecţiuni cronice şi la tulburări psihice. . . . Faptul de a creşte într-o familie în care unicul părinte e mama este însoţit de riscul mărit al gravidităţii în adolescenţă, al abandonării liceului [şi] de riscul de a fi închişi“.

Nu este de mirare, aşadar, că sociologii, consilierii familiali, profesorii şi chiar şi politicienii caută cu disperare modalităţi de a pune capăt acestei tendinţe devastatoare. S-au ţinut mitinguri de mare anvergură pentru trezirea mândriei paterne şi pentru consolidarea angajamentului bărbatului faţă de familie. Au apărut o mulţime de cărţi pe tema paternităţii. S-au depus eforturi chiar pentru a-i obliga pe taţi să se achite de responsabilităţile ce le revin. În Statele Unite, „taţii leneşi“ au fost pedepsiţi de judecători, criticaţi în talk-show-urile TV şi chiar supuşi umilirii publice. Aceste eforturi însă au dat rezultate slabe.

Soluţii rapide, dar ineficiente

Tot la fel, o soluţie rapidă poate avea rezultate îndoielnice. De exemplu, o femeie divorţată s-ar putea recăsători în pripă în speranţa de a le asigura copiilor ei un nou tată. Deşi recăsătorirea are avantajele ei, pot apărea însă probleme. Copiii refuză uneori să accepte o nouă persoană ca tată. În unele cazuri, nu acceptă niciodată acest lucru. În urma unui studiu s-a descoperit că „aproape două treimi dintre femeile care au trăit într-o familie cu un tată vitreg plecaseră de acasă înainte de a împlini 19 ani . . ., în comparaţie cu cele 50 la sută dintre femei ce proveneau din familii cu ambii părinţi“. Chiar şi în familiile cu un părinte vitreg care sunt reuşite, uneori este nevoie să treacă mai mulţi ani până când tatăl vitreg este acceptat de copii. *

În mod asemănător, nu există soluţii rapide la problema gravidităţii la adolescente. De exemplu, avortul este o încălcare a legii lui Dumnezeu şi pretinde ca o tânără să-şi înăbuşe sentimentele ei de tandră compasiune faţă de micuţa fiinţă ce se dezvoltă în ea (Exodul 20:13; 21:22, 23; Psalmul 139:14–16; compară cu 1 Ioan 3:17). Cum să nu lase această acţiune urme  adânci de ordin afectiv? Renunţarea la un copil pentru a fi adoptat este considerată de mulţi o soluţie mai umană, dar şi aceasta poate lăsa urme adânci pe plan afectiv, atât în cazul mamei, cât şi al copilului.

Nu, soluţiile rapide nu vor întrerupe cercul vicios al familiilor fără tată. Tendinţele actuale ale familiei vor fi stopate numai dacă oamenii sunt dispuşi să facă schimbări radicale în modul lor de a gândi, în atitudine, în comportament şi în principiile lor morale. Dacă vrem ca oamenii să aibă motivaţia necesară pentru a face aceste schimbări radicale, este nevoie de ceva ce depăşeşte planul discursurilor pompoase şi al psihologiei care e acum în vogă. Acel „ceva“ se găseşte în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. La urma urmei, Dumnezeu este cel care a fondat instituţia familială (Efeseni 3:14, 15). El cunoaşte mai bine decât oricine necesităţile copiilor.

Principiile biblice ajută familiile să facă faţă problemelor

Dar îi poate ajuta într-adevăr Biblia pe copiii care nu au un părinte? Nu au suferit aceştia atât de mult, încât să fie irecuperabili? Nu! La începutul acestui articol am citat dintr-un comunicat al guvernului american în care erau enumerate multe dintre pericolele la care sunt expuşi aceşti copii. În pofida cuvintelor prevestitoare de rău, comunicatul se încheia astfel: „Deşi există dovezi elocvente că riscul la care sunt expuşi e mai mare, cercetările arată că majoritatea copiilor din familiile monoparentale se dezvoltă normal“. Da, consecinţele pe care le are lipsa tatălui pot fi evitate sau cel puţin micşorate. Acest lucru este posibil îndeosebi dacă sunt aplicate principiile biblice în ce priveşte creşterea copiilor.

Această sarcină presupune mari eforturi din partea unui părinte fără partener, o perspectivă ce poate părea covârşitoare la început. Dar dacă vă aflaţi în această situaţie, puteţi învăţa să vă încredeţi pe deplin în Iehova Dumnezeu (Proverbele 3:1, 2). Unele femei creştine din timpurile biblice au avut de înfruntat situaţii grele, cum ar fi văduvia. Referitor la aceste persoane, Biblia spune: „Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi stăruie noapte şi zi în cereri şi în rugăciuni“ (1 Timotei 5:5). Nu uitaţi că Iehova se numeşte pe sine ‘tată al orfanilor’ (Psalmul 68:5). Puteţi fi siguri că el va susţine o femeie care se teme de Dumnezeu în eforturile ei de a-şi creşte copiii.

Un studiu biblic ţinut cu regularitate cu propriii copii este o modalitate esenţială de a-i ajuta să devină adulţi maturi şi echilibraţi (Deuteronomul 6:6–9). În rândul Martorilor lui Iehova, mulţi părinţi fără partener folosesc publicaţii bazate pe Biblie, redactate în special pentru tineri, publicaţii cum ar fi Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice *. Informaţiile din această carte îi ajută pe tineri să cultive norme morale înalte care îi pot ajuta să nu facă greşelile părinţilor lor. Pe măsură ce ajung să-l cunoască pe Iehova Dumnezeu, copiii încep să înţeleagă că au un tată ceresc care se îngrijeşte cu adevărat de ei (Psalmul 27:10). Aceasta îi poate ajuta să înfrunte sentimentele de abandonare. O tânără din Marea Britanie, ai cărei părinţi s-au  despărţit, îşi aminteşte: „În tot acest timp, mama mi-a sădit în inimă necesitatea de a mă ruga şi de a avea încredere deplină în Iehova. Lucrul acesta ne-a ajutat să trecem cu bine prin această situaţie“.

Păstrarea legăturii părinte-copil

Biblia spune cu claritate că un copil trebuie să-şi onoreze atât mama, cât şi tatăl (Exodul 20:12). Iar divorţul nu rupe legătura tată-copil. Deşi s-ar putea ca fostul soţ să nu mai locuiască acasă, copiii pot continua să tragă foloase din relaţiile călduroase cu tatăl lor. * Problema este că mama, probabil, nutreşte resentimente faţă de el, iar amestecul lui în viaţa copiilor, poate, îi displace. Cum poate face faţă mama acestor sentimente?

Biblia dă un sfat bun spunând: „Supărarea să nu te împingă la batjocură . . . Fereşte-te să faci rău“ (Iov 36:18–21). Este adevărat că nu e uşor să vorbeşti amabil despre o persoană care te-a rănit sau care te-a părăsit. Dar puneţi-vă următoarele întrebări: Poate învăţa o fată să aibă încredere într-un bărbat dacă i se spune fără încetare cât de rău este tatăl ei? Îşi poate dezvolta un băiat o personalitate stabilă, demnă de un bărbat dacă este mereu mustrat spunându-i-se: „Eşti exact ca tatăl tău“? Pot avea copiii un punct de vedere sănătos cu privire la autoritate dacă sunt învăţaţi să-şi dispreţuiască tatăl sau dacă sunt întotdeauna împiedicaţi să-l vadă? Evident, subminarea relaţiei copiilor cu tatăl lor este un lucru dăunător.

S-ar putea să vă surprindă să aflaţi că Biblia nu condamnă mânia îndreptăţită. „Mâniaţi-vă“, spune Biblia, „şi nu păcătuiţi“ (Efeseni 4:26). Nu este un păcat faptul de a fi mânioşi, ci este un păcat faptul de a fi controlaţi de „mânie, iuţime, răutate, defăimare, cuvinte de ruşine“ (Coloseni 3:8). Prin urmare, nu-l criticaţi pe tată în faţa copiilor voştri. Dacă simţiţi nevoia de a vă descărca mânia, urmaţi sugestia Bibliei de a-i împărtăşi cuiva „neliniştea“ voastră, dar împărtăşiţi-o altcuiva, nu copiilor voştri (Proverbele 12:25). Încercaţi să păstraţi o atitudine pozitivă şi nu stăruiţi asupra trecutului (Eclesiastul 7:10). Dacă veţi proceda în acest fel, veţi contribui mult la potolirea mâniei.

În definitiv, nu uitaţi că Biblia le porunceşte copiilor să-şi respecte tatăl, chiar dacă acesta nu are o conduită exemplară (Efeseni 6:2, 3). Aşadar, încercaţi să-l ajutaţi pe copil să privească cu un ochi obiectiv slăbiciunile tatălui său. O tânără care a crescut într-o familie destrămată spune: „Privindu-l pe tata cu un ochi obiectiv, considerându-l un om care poate greşi, am ajuns în cele din urmă să-l accept aşa cum este şi să nu mai fiu supărată pe el“. Îndemnându-i pe copiii voştri să-şi respecte tatăl, îi veţi putea ajuta astfel să adopte un punct de vedere corect cu privire la propria voastră autoritate părintească!

De asemenea, este important să stabiliţi limite precise între rolul vostru ca părinte şi cel al copiilor. Ei se află încă sub „îndrumările mamei“ lor (Proverbele 1:8). Fiii s-ar putea simţi împovăraţi peste măsură dacă se aşteaptă din partea lor să preia rolul de „cap de familie“. Şi fiicele se pot simţi copleşite dacă trebuie să preia rolul de confidente ale mamei. Copiii trebuie să aibă asigurarea că părintele va avea grijă de  ei, nu viceversa (compară cu 2 Corinteni 12:14). Această asigurare îi va ajuta să se simtă în siguranţă, chiar dacă situaţia familială nu este dintre cele ideale.

Taţi-substitut

Dar ce se poate face în cazul în care tatăl nu mai face parte din familie? Specialiştii afirmă că asocierea cu bărbaţi adulţi le poate aduce foloase copiilor. Deşi interesul sincer pe care îl poate manifesta un unchi sau un vecin faţă de copil poate fi benefic într-o oarecare măsură, el va trage foloase îndeosebi din asocierea sănătoasă cu bărbaţi din cadrul congregaţiei creştine. Isus a promis că congregaţia avea să fie ca o familie gata să ofere sprijin. — Marcu 10:29, 30.

În timpurile biblice, tânărul Timotei a devenit un remarcabil bărbat devotat lui Dumnezeu, iar aceasta fără sprijinul unui tată credincios. Biblia spune că meritul le revine în mare parte iubitoarei sale mame şi bunicii sale (Faptele 16:1; 2 Timotei 1:1–5). Totuşi, el a mai beneficiat şi de asocierea cu un bărbat creştin, şi anume apostolul Pavel. Acesta l-a numit pe Timotei „copilul meu iubit şi credincios în Domnul“ (1 Corinteni 4:17). În mod asemănător, şi astăzi Martorii lui Iehova sunt îndemnaţi să dea ascultare sfatului Bibliei ‘să cerceteze pe orfani şi pe văduve’ (Iacov 1:27). Ei sunt îndemnaţi să ‘elibereze pe orfan’, manifestând un interes sincer şi echilibrat faţă de acesta (Iov 29:12). O tânără pe nume Annette îşi aminteşte de interesul sincer pe care l-a manifestat un bătrân creştin faţă de ea când era mică, spunând: „El a fost singurul care mi-a fost un adevărat tată“.

Cum poate fi întrerupt cercul vicios

Aceste principii îi pot ajuta pe copiii fără tată să facă faţă situaţiei în care se află. În ciuda copilăriei nefericite de care au avut parte, ei pot deveni adulţi echilibraţi şi eficienţi, precum şi părinţi iubitori, fideli şi devotaţi. Cu toate acestea, e mai uşor a preveni decât a vindeca. Şi, în fond, cercul vicios al familiilor fără tată va putea fi întrerupt doar dacă bărbaţii şi femeile îşi vor lua angajamentul de a aplica principiile biblice în viaţa lor; de exemplu, respectând cu stricteţe interdicţia biblică referitoare la relaţiile sexuale preconjugale şi urmând normele stabilite în Biblie pentru soţi şi soţii. — 1 Corinteni 6:9; Efeseni 5:21–33.

În zilele noastre, mulţi copii locuiesc cu un tată şi, totuşi, se poate spune că sunt fără tată. Un specialist în chestiuni legate de familie afirmă: „Cea mai mare problemă cu care se confruntă . . . copiii din zilele noastre constă în faptul că părinţii nu le acordă timp şi atenţie“. Cuvântul lui Dumnezeu abordează fără ocolişuri această problemă. El le porunceşte taţilor în ceea ce îi priveşte pe copiii lor: „Creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4; Proverbele 24:27). Când taţii urmează sfatul Bibliei, copiilor nu le e teamă că vor fi abandonaţi.

Însă este oare realist să credem că oamenii se vor îndrepta în masă spre Biblie pentru a primi ajutor? Puţin probabil (Matei 7:14). Dar Martorii lui Iehova ajută milioane de persoane să găsească fericirea în viaţa lor de familie prin intermediul unui program de studiere a Bibliei la domiciliu. * Bineînţeles, Biblia avertizează că toate cuplurile căsătorite „vor avea necazuri pământeşti“ din cauza imperfecţiunii (1 Corinteni 7:28). Dar cei ce respectă cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu încearcă să-şi rezolve problemele şi nu să recurgă la divorţ la primele semne de probleme. Trebuie să recunoaştem că există situaţii în care un creştin s-ar putea gândi, având motive întemeiate, la separare sau chiar la divorţ (Matei 5:32). Totuşi, întrucât cunoaşte efectul pe care l-ar putea avea acest lucru asupra copiilor săi, creştinul va căuta modalităţi de a salva căsnicia, dacă este posibil.

Faptul de a vă conforma Bibliei va contribui la mult mai mult decât la salvarea căsniciei voastre în prezent. Acest lucru poate face posibil să vă bucuraţi cu toţii de viaţă eternă! Isus a spus: „Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17:3). Citirea şi aplicarea sfaturilor ce se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu este una dintre cele mai bune modalităţi de a vă asigura că familia voastră va rămâne unită pentru totdeauna.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la paginile 8, 9]

Dacă respectă principiile biblice, un părinte fără partener se poate bucura de succes în ce priveşte creşterea copiilor săi

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Bărbaţii creştini pot deseori ‘elibera pe orfan’ manifestând un interes sincer şi echilibrat faţă de acesta