Sunt normele morale de azi mai rele decât în trecut?

DACĂ le-aţi pune istoricilor întrebarea: „Sunt în prezent normele morale mai bune sau mai rele decât în trecut?“, unii s-ar putea să răspundă că e greu să compari normele morale din perioade diferite. Ei ar putea fi de părere că fiecare perioadă trebuie analizată în propriul context istoric.

Să ne gândim, de exemplu, la amploarea pe care a luat-o criminalitatea violentă în Europa începând cu secolul al XVI-lea. Crimele nu erau ceva atât de neobişnuit în urmă cu 400 de ani. Oamenii îşi făceau deseori singuri dreptate, iar duşmăniile de moarte erau la ordinea zilei.

Cu toate acestea, în cartea Människovärdet och makten (Puterea şi demnitatea umană), istoricii Arne Jarrick şi Johan Söderberg scriu că perioada cuprinsă între 1600 şi 1850 „s-a caracterizat printr-o adevărată civilizare a vieţii sociale“ în unele locuri. Oamenii începuseră să arate mai multă consideraţie faţă de necesităţile altora, să manifeste mai multă empatie. Alţi istorici, de exemplu, menţionează că, în secolul al XVI-lea, se comiteau mult mai puţine furturi şi infracţiuni contra proprietăţii decât în prezent. Bandele de hoţi organizate erau rare, îndeosebi în rândul populaţiei rurale.

Bineînţeles, exista sclavia, care a adus cu sine cele mai grave crime din istorie: răpirea de fiinţe umane din Africa de către negustorii europeni şi brutalizarea acestor milioane de sclavi în ţările în care erau duşi.

Aşadar, dacă privim înapoi la secolele trecute, ne vom da seama, probabil, că, din punct de vedere istoric, unele stări de lucruri erau mai bune, pe când altele mai rele. Cu toate acestea, ceva diferit şi foarte serios — de fapt, fără precedent — s-a întâmplat în secolul al XX-lea şi continuă să se întâmple.

Secolul al XX-lea: un punct de cotitură

Istoricii Jarrick şi Söderberg fac următoarea observaţie: „În anii ’30, numărul asasinatelor a crescut din nou şi, din nefericire, de atunci această creştere continuă, de mai bine de o jumătate de secol“.

Potrivit multor comentatori, pe parcursul secolului al XX-lea s-a înregistrat o decădere pe scară largă a normelor morale. Într-un eseu pe tema eticii se spune: „Se observă cu claritate că opinia societăţii cu privire la sex şi la ce anume este potrivit din punct de vedere moral s-a schimbat foarte mult în ultimii 30–40 de ani — de la stabilirea cu claritate de către societate, prin intermediul  unor norme stricte, a ceea ce era corect din punct de vedere moral la adoptarea de către societate a unui punct de vedere mai liber şi individualist“.

Acest lucru înseamnă că, în prezent, conduita sexuală şi alte aspecte ale moralităţii sunt lucruri în privinţa cărora majoritatea persoanelor cred că pot decide singure. Pentru a ilustra acest lucru, în eseu erau menţionate statistici care arătau că, în 1960, doar 5,3 la sută dintre copiii din Statele Unite fuseseră născuţi în afara căsătoriei. În 1990, numărul lor reprezenta 28 la sută.

Într-o conferinţă ţinută la Universitatea din Notre Dame (Indiana, S.U.A.), senatorul Joe Lieberman a numit normele morale din timpurile noastre „un vid de valori, . . . în care conceptele tradiţionale cu privire la bine şi la rău se erodează“. Potrivit spuselor lui Lieberman, acest fenomen „se află în proces de formare de peste două generaţii“.

Secularizarea

Potrivit istoricilor şi altor analişti, care este motivul ce stă la baza acestui proces deosebit de pe parcursul secolului al XX-lea? „Una dintre cele mai importante schimbări survenite în ultimele două secole în societate este secularizarea“, se afirmă în cartea Människovärdet och makten. Secularizarea însemna „posibilitatea care urma să li se acorde oamenilor de a lua singuri poziţie în privinţa unor puncte de vedere diferite. Conceptul . . . îşi are originea în rândul filozofilor din secolul al XVIII-lea ai iluminismului, primii care . . . au respins Biblia ca unică sursă a adevărului“. Prin urmare, în prezent nu se mai apelează atât de mult la religii, în special la cele ale creştinătăţii, pentru îndrumare morală, aşa cum se făcea în trecut.

Dar de ce a fost necesară o perioadă de peste 200 de ani pentru ca o filozofie elaborată în secolul al XVIII-lea să prindă rădăcini? „Oamenii nu au adoptat imediat aceste concepte“, se afirmă în cartea sus-menţionată. „Înaintarea spre secularizare era lentă.“

Chiar dacă tendinţa de abandonare a normelor morale tradiţionale şi a valorilor creştine s-a dezvoltat lent, pe parcursul a mai bine de 200 de ani, ea s-a accelerat pe neaşteptate în secolul al XX-lea. Aceasta s-a remarcat îndeosebi în ultimele decenii. De ce a avut loc acest lucru?

Egoismul şi lăcomia

Un factor important în această privinţă este rapidul progres tehnologic şi economic din societatea secolului al XX-lea. Într-un articol din revista germană Die Zeit se afirma că trăim într-o „epocă dinamică şi nu într-o lume statică, asemenea celei din secolele trecute“. În articol se explica faptul că acest lucru a dus la apariţia economiei de piaţă, care  se bazează pe competiţie şi care are ca forţă motrice egoismul.

„Acest egoism nu a putut fi oprit în nici un chip“, continua articolul. „În consecinţă, ia amploare brutalitatea care marchează viaţa noastră de zi cu zi, precum şi corupţia, care în multe ţări ajunge până la guvern. Oamenii se gândesc la ei înşişi şi la satisfacerea la maximum a dorinţelor lor.“

În urma unor sondaje minuţioase, sociologul Robert Wuthnow, de la Universitatea din Princeton, a descoperit că americanii de azi se concentrează asupra banilor mai mult decât cei din generaţia trecută. Potrivit sondajelor, „mulţi americani se tem că setea de bani înăbuşă alte valori, cum ar fi respectul faţă de alţii, cinstea la locul de muncă şi participarea la activităţile comunităţii“.

Lăcomia ce caracterizează societatea continuă să ia amploare deoarece mulţi directori de firme îşi acordă lor înşişi majorări imense de salarii şi pensii enorme, în timp ce îşi îndeamnă angajaţii să dea dovadă de moderaţie când solicită majorarea salariului. „Problema la care dă naştere goana după profit a oamenilor de afaceri este că atitudinea lor e contagioasă şi că ei contribuie la degradarea morală a oamenilor în general“, remarcă Kjell Ove Nilsson, conferenţiar de etică şi conducător spiritual al Consiliului Creştin din Suedia. „Bineînţeles, acest lucru are un efect devastator asupra normelor morale: atât la nivel social, cât şi la nivel individual.“

Mass-media

Alt factor major care a contribuit la declinul moral rapid din a doua jumătate a secolului al XX-lea este mass-media. „Noile mijloace prin care se transmit valorile sunt producătorii de emisiuni TV, mogulii cinematografiei, agenţii care fac reclamă la modă, rapperii gangsta şi o mulţime de alte persoane influente prezentate de mass-media electronică“, afirmă senatorul Lieberman. „Aceşti promotori de tendinţe — care, în multe cazuri, au un simţ al responsabilităţii scăzut, sau chiar nu îl au deloc, cu privire la valorile dăunătoare pe care le promovează — exercită o influenţă foarte mare asupra culturii noastre şi îndeosebi asupra copiilor noştri.“

 Pentru a exemplifica, Lieberman menţionează un disc al unei formaţii de heavy-metal numită Cannibal Corpse. Cântăreţii descriu în mod detaliat violarea unei femei sub ameninţarea cu cuţitul. El şi un coleg al lui au cerut casei de discuri să retragă discul, dar, aşa cum spune Lieberman, fără nici un rezultat.

Prin urmare, în prezent părinţii cu simţul responsabilităţii sunt prinşi într-o competiţie aprigă cu mass-media în ce priveşte influenţarea şi creşterea copiilor. Dar ce se poate spune despre familiile în care părinţii nu-şi dau interesul? „În astfel de cazuri, spune Lieberman, rolul de autoritate ce stabileşte reguli pe care îl preia mass-media nu este contestat, iar simţul copilului cu privire la bine şi la rău şi priorităţile lui în viaţă sunt modelate de ceea ce află de la televizor, din filme şi de pe compact-discuri.“ În ultimul timp, şi Internetul poate fi pus pe listă.

„Înapoi într-o epocă de piatră în ce priveşte moralitatea“

Care sunt efectele acestor influenţe negative în rândul tinerilor? În primul rând, în ultimii ani tot mai mulţi copii şi adolescenţi au comis acte de violenţă crude împotriva altor copii, precum şi împotriva unor adulţi.

În 1998, în Suedia s-a petrecut ceva de-a dreptul şocant. Doi băieţi, unul de cinci ani, iar celălalt de şapte ani, şi-au ucis prin strangulare un tovarăş de joacă în vârstă de patru ani! Mulţi au pus întrebarea: Nu simt oare copiii o reţinere inerentă care să le spună să se oprească atunci când merg prea departe? Un pedopsihiatru a făcut o observaţie grăitoare: „O reţinere cu privire la faptul de a nu merge prea departe trebuie învăţată. S-ar putea să aibă legătură cu . . . modelele pe care le urmează copiii şi cu ce anume învaţă de la adulţii din jurul lor“.

Un fenomen asemănător poate fi observat şi în cazul criminalilor violenţi. Potrivit spuselor lui Sten Levander, un profesor de psihiatrie din Suedia, între 15 şi 20 la sută dintre deţinuţii din prezent sunt psihopaţi, oameni foarte egocentrici, cărora le lipseşte empatia şi care nu pot sau nu vor să înţeleagă conceptul de bine şi rău. Chiar şi printre copiii şi tinerii care par normali, observatorii au remarcat tocirea simţului moral. „Am fost aruncaţi înapoi într-o epocă de piatră în ce priveşte moralitatea“, afirmă Christina Hoff Sommers, profesor de filozofie. Ea susţine că, atunci când tinerilor ei elevi li se pune întrebarea ce e bine şi ce e rău, majoritatea devin foarte nesiguri. Apoi răspund că nu există bine şi rău. Ei sunt de părere că fiecare persoană trebuie să facă ceea ce consideră că este cel mai bine pentru ea.

În ultimul timp, mulţi dintre elevii ei au adus obiecţii la principiul demnităţii şi al valorii unice a vieţii umane. De exemplu, când au fost întrebaţi ce ar face dacă ar trebui să aleagă între a salva viaţa animalului lor preferat şi a salva viaţa unui om pe care nu-l cunosc, mulţi au spus că ar alege să salveze animalul.

„Problema nu este că tinerii sunt ignoranţi, că nu au încredere, că sunt cruzi sau trădători“, spune Christina Sommers. „Ca să spunem lucrurilor pe nume, le lipseşte conceptul binelui şi al răului.“ Ea susţine că, de fapt, mulţi tineri de astăzi se întreabă dacă există bine şi rău şi crede că această atitudine atrage după sine una dintre cele mai mari ameninţări la adresa societăţii.

Prin urmare, subminarea normelor morale din timpurile noastre este o realitate. Mulţi sunt de părere că acest lucru ar putea avea consecinţe groaznice. În articolul apărut în Die Zeit la care s-a făcut referire mai înainte se afirma că economia de piaţă din zilele noastre ar putea „degenera [treptat], iar într-o bună zi, probabil, se va prăbuşi aşa cum s-a prăbuşit nu de mult sistemul socialist“.

Ce înseamnă toate acestea? Şi la ce fel de viitor ne putem aştepta?

[Legenda fotografiilor de la paginile 6, 7]

„Noile mijloace prin care se transmit valorile sunt producătorii de emisiuni TV, mogulii cinematografiei, agenţii care fac reclamă la modă, rapperii gangsta . . .“