Ora de vară — O idee prea îndrăzneaţă pentru vremea sa?

De ce mulţi oameni îşi reglează ceasurile de două ori pe an? Modificarea orei, înainte şi înapoi, le dă unora bătaie de cap. Dar când dăm ora înainte şi când o dăm înapoi? În limba engleză, expresia „primăvara înainte, toamna înapoi“ le reaminteşte oamenilor când trebuie să modifice ora: primăvara şi toamna. Dar cum a apărut ora de vară? Cui i-a venit această idee?

În Encyclopædia Britannica se spune că, în 1784, lui Benjamin Franklin i-a venit ideea cu ora de vară, pentru a nu irosi lumina zilei. După mai bine de un secol, englezul William Willett a susţinut cu înflăcărare această idee. Însă Willett a murit înainte ca parlamentul să dea o lege în acest sens.

Potrivit scriitorului britanic Tony Francis, Willett, care era un experimentat constructor din Chislehurst, comitatul Kent, şi-a dat seama de utilitatea modificării orei când se plimba călare la primele ore ale dimineţii, într-o zi de vară, prin oraşul Petts Wood. În timp ce călărea, el a remarcat că multe case aveau obloanele trase. „Câtă lumină naturală se pierde!“, trebuie să-şi fi spus el. Apoi a început o campanie încercând să convingă Parlamentul Britanic să dea un proiect de lege privind modificarea orei. Dacă în lunile de primăvară şi de vară urma să se dea ora înainte cu 80 de minute, adică de patru ori câte 20 de minute, iar toamna se revenea la ora obişnuită, oamenii puteau beneficia seara de mai multă lumină a zilei.

Tony Francis menţionează că Willett scrisese pe o foaie volantă următoarele: „Lumina este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care Creatorul le-a făcut omului. Când se revarsă peste noi lumina zilei, domneşte bucuria, îngrijorările sunt mai puţin apăsătoare, iar curajul prinde puteri ca să lupte pentru viaţă“.

Regele Eduard al VII-lea n-a aşteptat o lege scrisă dată de parlament. El a decretat Sandringhamul, locuinţa sa regală cu o suprafaţă de 7 900 de hectare, drept zonă cu orar de vară. Mai târziu, el a aplicat această măsură şi pe proprietăţile sale regale de la Windsor şi Balmoral.

Ce anume i-a convins în cele din urmă pe politicieni să cedeze şi să adopte ora de vară? În primul război mondial, ei au dorit să economisească combustibil reducând timpul când era nevoie de lumină artificială! Alte ţări au adoptat această măsură din motive similare. În timpul celui de-al doilea război mondial, Anglia a adoptat chiar ora de vară dublă. Această măsură admitea o diferenţă de două ore pe timp de vară şi de o oră pe timp de iarnă.

În Petts Wood există un monument (prezentat în dreapta) ridicat în cinstea lui William Willett. Monumentul este dedicat „neobositului partizan al «orei de var㻓. Sub cadranul solar sunt gravate cuvintele „Horas non numero nisi aestivas“, care înseamnă „Nu număr orele decât dacă [sunt] ore de vară“.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 31]

Mulţumiri National Trust