Când vă îmbolnăviţi din cauza produselor chimice

MULTE aspecte legate de sensibilitatea multiplă la agenţi chimici (MCS) sunt greu de înţeles. Nu ne surprinde faptul că există mari dezacorduri între medici în ce priveşte natura acestei afecţiuni. Unii medici sunt de părere că MCS are o cauză de natură fizică; alţii cred că e vorba de o cauză psihologică; alţii însă consideră că sunt implicaţi atât factori fizici, cât şi factori psihologici. Unii medici avansează ideea că MCS ar putea reprezenta chiar o categorie de mai multe boli. *

Mulţi bolnavi de MCS spun că starea lor se datorează unei expuneri iniţial la o cantitate mare dintr-o substanţă toxică, de exemplu, la un pesticid; alţii indică spre o expunere repetată, sau de durată, la cantităţi mici dintr-o substanţă toxică. După ce ajung să aibă MCS, bolnavii prezintă diverse simptome ca urmare a reacţiei la o mulţime de produse chimice care aparent n-au nici o legătură între ele, produse pe care înainte le tolerau, de exemplu, parfumuri şi produse de curăţat. Din acest motiv i se spune „sensibilitate multiplă la agenţi chimici“. Să luăm cazul lui Joyce.

Când era la şcoală, ea a luat de la colegi păduchi. A fost dată pe cap cu un spray care conţinea un pesticid. Joyce a început să aibă probleme de sănătate şi să sufere de intoleranţă la o mulţime de produse chimice care înainte nu o  deranjau deloc. Printre ele se numără produsele folosite la curăţenie în gospodărie, cele care împrospătează aerul din încăperi, parfumurile, şampoanele şi benzina. „Ochii mi se umflau atât de tare, încât nu mai puteam să-i deschid, iar sinusurile mi se inflamau, ceea ce îmi provoca dureri de cap şi greaţă atât de puternice, că eram bolnavă zile întregi“, spune Joyce. „Am făcut pneumonie de atâtea ori, încât plămânii mei erau la fel ca cei ai unei persoane care a fumat 40 ani — iar eu nu fumasem niciodată!“

Expunerea de durată la o cantitate mică dintr-o substanţă toxică, considerată şi ea un factor declanşator, poate avea loc atât în spaţii deschise, cât şi în spaţii închise. De fapt, în ultimele decenii, numărul mare de cazuri de îmbolnăvire ca urmare a poluării aerului din încăperi a dus la inventarea expresiei „sindromul construcţiilor nesănătoase“.

Sindromul construcţiilor nesănătoase

Sindromul construcţiilor nesănătoase a apărut în anii ’70, când, pentru a conserva energia, multe clădiri cu locuinţe sau birouri şi şcoli ventilate natural au fost înlocuite cu construcţii închise ermetic, prevăzute cu instalaţii de aer condiţionat. Izolaţia, lemnul tratat, adezivii volatili şi ţesăturile şi covoarele cu fibre sintetice intrau de cele mai multe ori în componenţa acestor clădiri şi a mobilierului din interiorul lor.

Multe dintre aceste produse, mai ales când sunt noi, degajă în aerul reciclat de sistemul de ventilaţie mici cantităţi de substanţe chimice care pot fi periculoase, de exemplu, formaldehida. Covoarele agravează situaţia deoarece absorb diverse produse de curăţat şi solvenţi, după care le degajă pe o perioadă lungă de timp. „Cei mai obişnuiţi agenţi poluanţi ai aerului din încăperi sunt vaporii proveniţi de la diverşi solvenţi“, se spune în cartea Chemical Exposures — Low Levels and High Stakes. La rândul lor, „solvenţii se numără printre produsele chimice incriminate de cele mai multe ori de bolnavii sensibili la agenţi chimici“, precizează cartea.

Deşi se pare că majoritatea oamenilor pot face faţă mediului din interiorul acestor clădiri, unii prezintă câteva simptome ce variază de la astm şi alte probleme ale tractului respirator până la dureri de cap şi somnolenţă. Aceste simptome dispar, de obicei, când persoana respectivă nu mai stă în acel mediu. Însă, în unele cazuri, „bolnavii s-ar putea să dezvolte o sensibilitate multiplă la agenţi chimici“, se arată în revista medicală britanică The Lancet. Dar de ce unii se îmbolnăvesc din cauza produselor chimice, iar alţii nu? Această întrebare este importantă deoarece unora dintre cei care par să nu fie afectaţi de produsele chimice le este greu să-i înţeleagă pe cei care se îmbolnăvesc.

Suntem diferiţi

Este bine să ne amintim că reacţionăm diferit la diverşi agenţi, indiferent că e vorba de produse chimice, microbi sau viruşi. Printre factorii care determină diferitele reacţii se numără constituţia genetică, vârsta, sexul, starea sănătăţii, medicamentele pe care le luăm, bolile pe care le-am avut anterior şi unele aspecte ale stilului nostru de viaţă, cum ar fi consumul de alcool, tutun sau droguri.

De exemplu, când luaţi medicamente, caracterul vostru unic stabileşte „dacă un medicament are sau nu efectul dorit şi care sunt posibilele efecte secundare ale medicamentului“, se  arată în revista New Scientist. Unele efecte secundare pot fi grave, chiar mortale. În mod normal, unele proteine numite enzime îndepărtează din organism substanţele chimice străine, cum ar fi cele din medicamente şi poluanţii pe care îi absorbim în timpul activităţilor de zi cu zi. Dar, dacă aceste enzime „care fac curăţenie“ sunt deficiente, probabil din cauza eredităţii, a unei alimentaţii necorespunzătoare sau din cauză că au fost, probabil, distruse înainte de unele toxine, substanţele chimice străine se pot acumula, atingând nivele periculoase. *

MCS a fost comparat cu porfiriile, o categorie de boli sangvine care au legătură cu anumite enzime. Deseori, oamenii care suferă de vreun tip de porfirie reacţionează la produsele chimice, de la gazele de eşapament la parfumuri, la fel cum reacţionează cei cu MCS.

Este afectată şi mintea

Într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă!, o bolnavă de MCS a declarat că anumite produse chimice obişnuite o fac să se simtă ca drogată. Ea a spus: „Mă confrunt cu schimbări de personalitate — devin furioasă, agitată, irascibilă, fricoasă, letargică. . . . Aceste simptome pot dura de la câteva ore la mai multe zile“. După aceea, ea se simte mahmură şi suferă de diferite forme de depresie, mai grave sau mai puţin grave.

Pentru cei bolnavi de MCS, aceste efecte nu sunt deloc neobişnuite. Dr. Claudia Miller afirmă că „peste 12 ţări raportează cazuri în care, după expunerea la un produs chimic bine cunoscut, fie că e vorba de expunerea la un insecticid, fie că e vorba de [sindromul] construcţiilor nesănătoase, apar probleme de natură psihologică. . . . Ştim că muncitorii expuşi la solvenţi sunt mult mai predispuşi la crize de panică şi depresie. . . . Prin urmare, trebuie să fim foarte atenţi şi să nu uităm că, probabil, cel mai sensibil organ din corp la expunerea la substanţe chimice este creierul“.

Deşi expunerea la produse chimice poate genera probleme psihologice, mulţi medici sunt de părere că şi reciproca este valabilă: problemele psihologice pot contribui la apariţia unei sensibilităţi la agenţi chimici. Dr. Miller, menţionată mai înainte, şi dr. Nicholas Ashford, care sunt convinşi că MCS are cauze de natură fizică, recunosc că „evenimentele psihosociale, cum ar fi moartea partenerului conjugal sau divorţul, pot inhiba funcţionarea sistemului imunitar şi ar putea face ca anumite persoane să fie predispuse la o mai mare sensibilitate în ce priveşte expunerea la unele cantităţi mici de produse chimice. Cu siguranţă că relaţia dintre sistemul psihologic şi cel fiziologic este foarte complicată“. Dr. Sherry Rogers, care crede şi ea că MCS are cauze fizice, declară că „stresul face ca o persoană să fie mai sensibilă la agenţi chimici“.

Pot bolnavii de MCS face ceva pentru a-şi îmbunătăţi starea sănătăţii sau cel puţin pentru a reduce simptomele?

Ajutor pentru cei cu MCS

Deşi nu se cunoaşte un tratament pentru MCS, mulţi bolnavi au reuşit să reducă din simptome, iar alţii au reuşit chiar să ducă din nou o viaţă destul de normală. Ce anume i-a ajutat să facă faţă situaţiei? Unii spun că au tras foloase urmând sfatul medicului lor de a evita cât mai mult posibil produsele chimice care le declanşează simptomele. * Judy, care are MCS, a constatat că evitarea acelor produse dă rezultate bune în cazul ei. Când era în convalescenţă după o infecţie cu virusul Epstein-Barr, Judy a fost expusă la o cantitate foarte mare dintr-un pesticid folosit în locuinţa ei şi, ca urmare, s-a îmbolnăvit de MCS.

La fel ca mulţi alţi bolnavi de MCS, Judy reacţionează la o gamă largă de produse chimice folosite în gospodărie. Prin urmare, ea foloseşte la curăţenie şi spălatul rufelor săpunuri fără parfum şi bicarbonat de sodiu. Ea a constatat că cel  mai bun balsam de rufe este oţetul. În garderobă şi în dormitor nu are decât articole din ţesături şi fibre naturale. Soţul ei nu îşi pune în dulapul comun hainele aduse de la o curăţătorie chimică decât după ce le-a ţinut la aerisit câteva săptămâni într-un loc bine ventilat.

Bineînţeles că în lumea de azi bolnavii de MCS nu pot să evite orice contact cu produsele chimice care le creează probleme. Iată ce se spune în publicaţia American Family Physician: „Pentru bolnavul de MCS care caută să evite expunerea la anumite produse chimice, principala problemă este adesea izolarea şi retragerea“. Articolul arată că, sub supravegherea medicului, bolnavii trebuie să muncească şi să fie sociabili, intensificându-şi treptat activităţile. În acelaşi timp, ei trebuie să se străduiască să ţină sub control crizele de panică şi palpitaţiile învăţând tehnici de relaxare şi de controlare a respiraţiei. Scopul este acela de a ajuta bolnavii să se adapteze treptat la expunerea la anumite produse chimice, nicidecum acela de a elimina complet produsele chimice din viaţa lor.

Alt tratament important este un bun somn noaptea. David, un bolnav de MCS care în prezent aproape că nu mai prezintă nici un simptom, consideră că însănătoşirea sa se datorează  în parte faptului că doarme într-o încăpere bine aerisită. Ernest şi soţia sa, Lorraine, ambii bolnavi de MCS, au constatat şi ei că „un bun somn pe timpul nopţii îi ajută foarte mult să facă faţă expunerii inevitabile la produse chimice pe timpul zilei“.

Bineînţeles că o bună alimentaţie este întotdeauna esenţială pentru menţinerea sau redobândirea unei bune sănătăţi. De fapt, ea a fost aclamată drept „cel mai important element în prevenirea bolilor“. Este logic că, pentru ca organismul să se însănătoşească, cel puţin în măsura în care este posibil, sistemele sale trebuie să funcţioneze bine. Ar putea fi utile şi unele suplimente alimentare.

Exerciţiile fizice contribuie şi ele la o stare bună a sănătăţii. În plus, când transpiraţi ajutaţi organismul să elimine toxinele prin piele. Sunt importante, de asemenea, o bună dispoziţie mintală şi simţul umorului, precum şi faptul de a fi iubit, dar şi de a arăta iubire faţă de alţii. Un medic chiar le recomandă tuturor pacienţilor săi care suferă de MCS „iubire şi râs“. Într-adevăr, „o inimă veselă este o bună doctorie“. — Proverbele 17:22.

Însă bolnavilor de MCS care nu pot tolera parfumurile, produsele de curăţat, deodorantele şi alte produse chimice pe care majoritatea le folosim în viaţa cotidiană le poate fi greu să se bucure de o companie iubitoare şi plăcută. Cum pot să se descurce cei care suferă de MCS în aceste situaţii? Şi, la fel de important, cum pot alţii să-i ajute pe bolnavii de MCS? În următorul articol se vor trata aceste chestiuni.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Aveţi nevoie de atâtea produse chimice?

Cu toţii trebuie să fim atenţi astfel încât să ne expunem cât mai puţin posibil la produsele chimice care pot fi toxice. Printre acestea se numără şi produsele chimice din casa noastră. Iată ce se spune în cartea Chemical Exposures: „Se pare că substanţele ce poluează aerul din spaţiile închise se numără printre cei mai puternici agenţi care declanşează intoleranţa la produse chimice. În spaţiile închise se formează amestecuri complexe care conţin cantităţi mici din sute de substanţe chimice volatile“. *

Prin urmare, întrebaţi-vă dacă trebuie într-adevăr să folosiţi atâtea produse chimice câte folosiţi de obicei, mai ales pesticide şi produse care conţin solvenţi volatili. Aţi încercat alte variante netoxice? Dacă trebuie totuşi să folosiţi un produs chimic ce poate fi periculos, aveţi grijă să nu puneţi niciodată mâna pe el până când nu v-aţi luat toate măsurile de prevedere necesare. În plus, fiţi atenţi să-l depozitaţi într-un loc sigur, inaccesibil copiilor, unde eventualii vapori degajaţi nu vor constitui nici un pericol. Nu uitaţi: chiar şi din unele cutii sigilate s-ar putea să se degaje vapori.

Este bine să fim conştienţi de acţiunea produselor chimice şi când e vorba de ceea ce punem sau vărsăm pe pielea noastră. Multe produse chimice, inclusiv parfumurile, sunt absorbite în fluxul sanguin prin piele. Din acest motiv unele medicamente se administrează sub formă de emplastre. Aşadar, dacă aţi vărsat un produs chimic toxic pe piele, „primul tratament, care se aplică imediat, pentru a îndepărta produsul de pe piele constă în spălarea cu multă apă“ a locului respectiv, se spune în cartea Tired or Toxic?

Multe persoane bolnave de MCS sunt sensibile la parfumuri. În 95% dintre substanţele chimice folosite la parfumuri există compuşi sintetici derivaţi din petrol. Se folosesc acetona, camforul, benzaldehida, etanolul, g-terpin-ul şi mulţi alţi compuşi chimici. Există publicaţii care prezintă factorii de risc asociaţi cu aceste substanţe; de exemplu, în Statele Unite, Agenţia pentru Protecţia Mediului a publicat o asemenea lucrare. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul substanţelor chimice folosite în componenţa produselor care împrospătează aerul din încăperi. Când ambientaliştii studiază aceste produse, le „studiază ca substanţe care poluează aerul din încăperi, nicidecum care împrospătează aerul“, se arată într-un buletin medical (University of California at Berkeley Wellness Letter). Produsele de acest gen nu îndepărtează mirosurile urâte; le maschează.

Cartea Calculated Risks precizează că „unul dintre cele mai importante concepte în toxicologie [este că] toate produsele chimice sunt toxice în anumite condiţii de expunere“.

[Notă de subsol]