Cum putem să-i ajutăm pe bolnavii de MCS

O SENSIBILITATE la substanţe obişnuite, indiferent că e vorba de apă de colonie sau de produse de curăţat, nu reprezintă pentru cei suferinzi doar o problemă medicală; ea este şi o problemă socială. Oamenii, prin însăşi natura lor, trăiesc în comunităţi, iar o sensibilitate multiplă la agenţi chimici (MCS) îi obligă pe mulţi, care altminteri sunt persoane călduroase, amuzante, să ducă o viaţă singuratică. „Am mai avut probleme de sănătate în trecut, dar aceasta e cea mai gravă. Cel mai dificil lucru este izolarea“, spune Shelly, care suferă de MCS.

Din nefericire, bolnavii de MCS sunt consideraţi adesea persoane ciudate. Bineînţeles că un motiv ar fi acela că MCS este un fenomen complex pe care lumea nu a învăţat încă să-l accepte. Dar lipsa unor cunoştinţe în legătură cu MCS nu este un motiv de a fi suspicioşi faţă de cei care au această boală. Iată ce se spune în revista American Family Physician: „Aceşti bolnavi suferă cu adevărat din cauza simptomelor pe care le au“.

În loc să-i privească dezaprobator pe cei cu MCS din cauza bolii lor prea puţin înţelese, o persoană înţeleaptă trebuie să aibă în vedere principiul din Proverbele 18:13: „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi atrage ruşinea“. Este mult mai bine să arătăm faţă de toţi cei bolnavi iubire creştină, fără a fi parţiali! Nu vom regreta niciodată că am arătat o asemenea iubire, indiferent ce ne va dezvălui medicina în viitor.

Să manifestăm iubire creştină

Iubirea creştină este ca un diamant cu multe faţete frumoase, care se potrivesc în orice ocazie sau de fiecare dată când e nevoie. Când un prieten are MCS, iubirea noastră creştină trebuie  să ne îndemne să manifestăm empatie, ceea ce ne permite să ne transpunem în situaţia lui. De asemenea, iubirea „nu caută folosul său“ — sau, am putea spune, dreptul său. Ea pune bunăstarea celorlalţi înaintea propriei bunăstări. Ea ne ajută să fim ‘îndelung răbdători, să suferim toate, să credem toate şi să răbdăm toate’. Această iubire „nu piere niciodată“. — 1 Corinteni 13:4–8.

Mary nu are MCS, dar unii prieteni ai ei au această boală. „Îmi plac foarte mult parfumurile, dar am decis să nu mă parfumez când merg în vizită la cei cu MCS“, scrie Mary. În felul ei, imitându-l pe Isus, Mary spune, de fapt, „vreau  să ajut“ (Marcu 1:41). Trevor s-a îmbolnăvit de MCS în copilărie. Mama lui spune: „Cei cu care am lucrat şi-au dat toată silinţa să arate consideraţie faţă de fiul meu“. Joy, o Martoră a lui Iehova care locuieşte în Australia şi suferă foarte mult din cauza MCS, spune că se simte încurajată de prietenii şi rudele care o vizitează cu regularitate şi care arată că înţeleg problemele cu care se confruntă ea.

În schimb, cei care au MCS trebuie să încerce să aibă răbdare cu cei care s-au parfumat. Ernest, ale cărui cuvinte le-am citat în articolul precedent, a declarat revistei Treziţi-vă!: „Boala noastră e o povară pe care trebuie s-o purtăm. Şi ceilalţi oameni au problemele lor, aşa că apreciem când ne ajută în legătură cu problemele noastre“. Da, cea mai bună modalitate de a proceda va fi întotdeauna aceea de a-i ruga pe ceilalţi să colaboreze, nu de a-i obliga s-o facă. „Când cineva care s-a dat cu parfum sau cu apă de colonie mă întreabă de ce nu arăt bine, îi spun că «am o problemă legată de parfumuri şi se pare că în seara asta e mai rău»“, spune Lorraine. „De obicei, pentru cei perspicace este suficient.“ Bineînţeles că aceasta nu înseamnă că, dacă suferiţi de MCS, nu puteţi să le reamintiţi cu amabilitate prietenilor că aveţi nevoie de ajutorul lor.

Privind latura pozitivă a lucrurilor, Pam, ale cărei cuvinte le-am citat mai înainte, scrie: „Toate suferinţele de acum sunt temporare“. De ce a spus Pam „temporare“? Datorită speranţei ei bazate pe Biblie, şi anume că în curând Regatul lui Dumnezeu va elimina de pe pământ toate suferinţele. El va înlătura chiar şi moartea — lucru pe care până şi cele mai sănătoase persoane trebuie, în cele din urmă, să-l înfrunte. — Daniel 2:44; Apocalipsa 21:3, 4.

Între timp însă, toţi cei ce trebuie să suporte o boală pentru care în prezent nu există nici un tratament pot aştepta cu nerăbdare vremea când, sub domnia Regatului lui Dumnezeu, ‘nimeni nu va zice: «Sunt bolnav!»’ (Isaia 33:24). În timp ce suportăm toate încercările care vin asupra noastră în acest sistem de lucruri, să ne străduim cu toţii să fim ca Isus şi să ne concentrăm asupra premiului ce ne este pus în faţă. — Evrei 12:2; Iacov 1:2–4.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 9]

Să arătăm iubire unii faţă de alţii

Următoarele principii biblice vă pot fi de folos dacă aveţi un prieten sau o rudă care suferă de sensibilitate multiplă la agenţi chimici (MCS) sau dacă voi înşivă aveţi această boală:

„Deci tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“. — Matei 7:12.

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!“ — Matei 22:39.

„Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“ (Evrei 10:24, 25). Cu toţii avem nevoie de încurajare spirituală, mai ales când suntem bolnavi. Este demn de laudă că mulţi creştini cu MCS depun eforturi pentru a asista la întrunirile congregaţiei; cei care suferă de o formă mai gravă a acestei boli ascultă uneori programul întrunirilor prin intermediul legăturii telefonice. În alte cazuri, la Sala Regatului este rezervat un spaţiu pentru cei cu MCS, care sunt sensibili la parfumuri. Însă nu întotdeauna se poate lua această măsură, iar uneori nu este practică.

„Să nu daţi uitării binefacerea [să faceţi binele, NW] . . ., căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac“ (Evrei 13:16). Remarcaţi că, pentru a face binele, de multe ori este nevoie de sacrificii, sau „jertfe“, personale. Sunteţi gata să faceţi sacrificii pentru a ajuta o persoană bolnavă de MCS? În schimb, cei care au MCS trebuie să fie rezonabili cu privire la ceea ce aşteaptă de la ceilalţi. De exemplu, bătrânii creştini nu pot face reguli privitoare la folosirea parfumului şi a apei de colonie şi nici nu pot întotdeauna să facă anunţuri în această privinţă. În plus, la întrunirile congregaţiei vin persoane interesate contactate de puţin timp şi vizitatori care se dau cu diferite parfumuri — iar noi îi întâmpinăm cu bucurie. Cu siguranţă că nu dorim ca ei să se simtă jenaţi şi nici nu vrem să-i facem să se simtă stingheriţi din cauză că folosesc parfumuri.

‘Căutaţi pacea şi urmăriţi-o’ (1 Petru 3:11). În mod evident, problemele de sănătate nu trebuie să le răpească creştinilor pacea. „Înţelepciunea de sus este . . . paşnică, blândă [rezonabilă, NW], . . . plină de îndurare“, se spune în Iacov 3:17. Persoanele paşnice, indiferent că au sau nu MCS, nu vor cădea în extreme şi nici nu vor pretinde anumite lucruri în legătură cu folosirea sau nefolosirea unor produse chimice. În mod asemănător, persoanele rezonabile care sunt „pline de îndurare“ nu vor insista asupra dreptului lor de a se parfuma în cazul în care înţeleg că acest lucru va afecta sănătatea altora. Astfel aceste persoane demonstrează că şi ele au în vedere ‘condiţii paşnice’ (NW) şi „fac pace“. — Iacov 3:18.

În schimb, o atitudine inflexibilă şi nerezonabilă din partea fie a unui bolnav de MCS, fie a altei persoane este o barieră care îi ţine pe oameni departe unii de alţii. O asemenea atitudine nu este în folosul nimănui şi poate chiar să distrugă relaţiile cu Dumnezeu ale persoanei respective. — 1 Ioan 4:20.

Bineînţeles că creştinii au un bun de mare preţ — spiritul lui Iehova. Pe măsură ce îl imploră pe Iehova cu regularitate să le dea spiritul său, ei cultivă roadele lui minunate, mai ales iubirea — „o legătură perfectă a unirii“ (Coloseni 3:14, NW). În acelaşi timp, ei permit cu răbdare ca spiritul sfânt să facă să crească şi în alţii calităţi creştine. — Galateni 5:22, 23.

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Cei care suferă de MCS au nevoie de prieteni la fel de mult ca ceilalţi