Louis Braille: le-a adus lumină prizonierilor întunericului

CÂT de mult preţuiţi capacitatea de a scrie şi de a citi? Unii consideră că acest lucru nu e prea important, însă scrisul şi cititul constituie efectiv baza învăţării. Eliminaţi capacitatea de a descifra cuvântul scris, iar cheia unui imens tezaur de cunoştinţe va fi pierdută.

Sute de ani, cuvântul scris a fost inaccesibil nevăzătorilor. Însă, în secolul al XIX-⁠lea, preocuparea faţă de situaţia lor disperată l-⁠a impulsionat pe un tânăr hotărât să elaboreze o metodă de comunicare ce a deschis o nouă poartă atât pentru el, cât şi pentru milioane de oameni.

Din mijlocul tragediei se naşte speranţa

Louis Braille s-⁠a născut în 1809, în satul Coupvray (Franţa), aflat la aproximativ 40 de kilometri de Paris. Tatăl său, Simon-⁠René Braille, îşi câştiga existenţa din confecţionarea de harnaşamente. Probabil că micuţul Louis se juca de multe ori în atelierul tatălui său. Într-⁠o zi însă, aici s-⁠a întâmplat un accident îngrozitor. Louis şi-⁠a băgat din neatenţie în ochi o unealtă cu vârful ascuţit pe care o ţinea în mână — posibil să fi fost vorba de o sulă. Nu s-⁠a mai putut face nimic pentru a salva ochiul. Dar, lucru şi mai grav, infecţia a trecut rapid şi la celălalt ochi. La frageda vârstă de 3 ani, Louis a ajuns complet orb.

Încercând să facă tot ce se putea pentru a-⁠l ajuta, părinţii lui Louis şi preotul parohial, Jacques Palluy, au aranjat ca Louis să fie prezent la orele care se ţineau la şcoala din sat. Louis a asimilat o mare parte din informaţiile pe care le auzea. De fapt, în câţiva ani a fost primul din clasă! Însă un nevăzător este limitat în ce priveşte învăţarea folosind metodele destinate celor care văd. Prin urmare, în 1819, Louis a fost înscris la Institutul Regal pentru Tinerii Nevăzători.

Fondatorul acestui institut, Valentin Haüy, s-⁠a numărat printre primii oameni care au elaborat un program pentru a-⁠i ajuta pe nevăzători să citească. El dorea să combată concepţia larg răspândită conform căreia lipsa vederii îl împiedică pe un nevăzător să tragă foloase de pe urma instruirii şcolare. Primele încercări ale lui Haüy au constat în gofrarea unor litere mari pe hârtie groasă. Deşi erau simple, aceste eforturi ale sale au fost ca nişte seminţe care mai târziu aveau să dea roade.

Braille a învăţat să citească aceste litere mari în relief din cărţile aflate în mica bibliotecă a lui Haüy. El şi-⁠a dat seama însă că această metodă de învăţare era anevoioasă şi nu era deloc practică. La urma urmei, literele sunt făcute pentru ochi, nu pentru degete. Din fericire, avea să-⁠şi facă apariţia o persoană care a înţeles aceste limite.

O idee dintr-⁠o sursă neaşteptată

În 1821, când Louis Braille avea doar 12 ani, Charles Barbier, un căpitan francez de artilerie aflat la pensie, a vizitat institutul. Aici el a prezentat un mijloc de comunicare numit „scriere nocturnă“, cunoscut mai târziu sub numele de sonografie. Această scriere nocturnă a fost inventată pentru a fi folosită pe câmpul de luptă. Era o metodă tactilă de comunicare cu ajutorul unor puncte în relief aranjate sub formă dreptunghiulară (şase puncte pe verticală şi două puncte pe orizontală). Această idee de a folosi un cod pentru a reprezenta fonetic cuvintele a atins o coardă sensibilă la şcoală. Braille s-⁠a dedicat cu mult entuziasm noii metode şi chiar i-⁠a adus unele îmbunătăţiri. Dar, pentru a face sistemul  cu adevărat practic, Braille a trebuit să persevereze. Iată ce a scris în jurnalul său: „Dacă ochii nu-⁠mi vorbesc despre oameni şi evenimente, despre idei şi doctrine, atunci trebuie să găsesc o altă cale“.

Ca urmare, în următorii doi ani, Braille a lucrat cu hotărâre la simplificarea acestui cod. În cele din urmă, el a elaborat o metodă clară şi potrivită, având la bază o „căsuţă“ (un caracter) formată din doar trei puncte pe verticală şi două puncte pe orizontală. În 1824, la vârsta de 15 ani, Louis Braille a terminat un sistem de scriere care are la bază „căsuţa“ de şase puncte. La scurt timp după aceea, Braille a început să predea la institut, iar în 1829 el şi-⁠a făcut cunoscută public metoda unică de comunicare care în prezent îi poartă numele. Cu excepţia unor îmbunătăţiri minore, sistemul lui a rămas neschimbat până în prezent.

Sistemul Braille ajunge în toată lumea

În 1829 a fost publicată prima carte în care se explica invenţia sistemului Braille cu puncte în relief, dar această invenţie a fost foarte greu acceptată pe scară largă. Chiar şi la institut, noul cod nu a fost adoptat oficial decât în 1854, la doi ani după moartea lui Braille. Totuşi, această metodă, cu mult superioară celorlalte, a câştigat în cele din urmă popularitate.

Au existat mai multe organizaţii care au produs literatură în Braille. Watchtower Society a început să publice materiale în Braille în 1912, când codul era încă standardizat pentru ţările în care se vorbea engleza. În prezent, cu ajutorul unor metode moderne de tipărire în Braille, Watchtower Society tipăreşte în relief în fiecare an milioane de pagini în 8 limbi, această literatură fiind distribuită în peste 70 de ţări. Recent, şi-⁠a dublat capacitatea de producţie ca să poată satisface cerinţele crescânde pentru literatură biblică în Braille.

Azi, codul Braille, simplu şi ingenios, face ca cuvântul scris să fie accesibil pentru milioane de nevăzători, şi aceasta graţie eforturilor hotărâte ale unui băiat care a trăit cu aproape 200 de ani în urmă.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 15]

SĂ ÎNŢELEGEM CODUL BRAILLE

În Braille se citeşte de la stânga la dreapta, folosind una sau ambele mâini. Există 63 de combinaţii posibile de puncte în fiecare „căsuţă“ Braille. Prin urmare, fiecărei litere şi fiecărui semn de punctuaţie din majoritatea alfabetelor i se poate atribui o combinaţie unică de puncte. În mai multe limbi se utilizează o formă prescurtată a alfabetului Braille, în care unele „căsuţe“ reprezintă combinaţii de litere sau chiar cuvinte întregi care apar în mod frecvent. Unii au devenit atât de experimentaţi în Braille, încât pot citi până la 200 de cuvinte pe minut!

[Fotografiile]

Pentru primele zece litere se folosesc doar punctele de pe primele două rânduri de sus

Pentru următoarele zece litere se adaugă punctul din stânga de pe ultimul rând la fiecare din primele zece litere

Pentru ultimele cinci litere se adaugă ambele puncte de pe ultimul rând la primele cinci litere; litera w este o excepţie pentru că ea a fost adăugată ulterior la alfabetul francez

[Provenienţa fotografiei de la pagina 14]

Portret: © Maison Natale de Louis Braille-Coupvray, France/Photo Jean-⁠Claude Yon