Salt la conţinut

Salt la cuprins

Impresionantul Univers: Este rezultatul întâmplării?

Impresionantul Univers: Este rezultatul întâmplării?

Impresionantul Univers: Este rezultatul întâmplării?

UNII oameni spun: „Da, Universul nu e decât rezultatul întâmplării“. Alţii, mai ales persoanele religioase, nu sunt de acord cu această idee, iar alţii nu prea sunt siguri cum stau lucrurile. Ce părere aveţi în această privinţă?

Indiferent ce credeţi, veţi fi cu siguranţă de acord că Universul este o minunăţie. Să ne gândim numai la galaxii. S-⁠a estimat că în Universul pe care îl putem observa există aproximativ 100 de miliarde de galaxii. Fiecare galaxie este de fapt o grupare mare de stele, de la aproape un miliard până la peste un bilion de stele.

Cele mai multe galaxii sunt grupate în roiuri, formate din zeci până la mii de galaxii. De exemplu, s-⁠a spus că Andromeda, o galaxie învecinată, este sora geamănă a galaxiei noastre, Calea Lactee. Forţa gravitaţională ţine aceste două vaste sisteme stelare la un loc. Împreună cu un număr mic de alte galaxii învecinate, ele formează o parte a unui roi.

Universul e alcătuit din nenumărate roiuri de galaxii. Unele roiuri sunt legate prin forţa gravitaţională de altele, formând superroiuri. Dar, de la această scară mai departe, forţa gravitaţională nu mai poate ţine grupat nimic. Oamenii de ştiinţă au constatat că aceste superroiuri se îndepărtează unele de altele. Cu alte cuvinte, Universul este în expansiune. Această descoperire uluitoare lasă să se înţeleagă că a existat un început, când Universul a fost mult mai mic şi mult mai dens. Adesea se face referire la naşterea Universului folosindu-⁠se expresia „Big Bang“.

Unii oameni de ştiinţă au mari îndoieli cu privire la posibilitatea ca omul să afle vreodată cum a apărut Universul. Alţii emit ipoteze privind modul în care este posibil să fi apărut Universul fără să fi existat vreo cauză inteligentă. În numărul din ianuarie 1999 al revistei Scientific American s-⁠a tratat subiectul „Cum a apărut Universul?“. Deja s-⁠au găsit lacune în unele teorii ale oamenilor de ştiinţă. „Din păcate, astronomilor le este foarte greu . . . să verifice toate aceste teorii“, se spunea în revistă.

Ipoteza conform căreia Universul este rezultatul întâmplării pretinde să crezi în ceea ce oamenii de ştiinţă au numit o serie de „accidente norocoase“ sau de „coincidenţe“. De exemplu, Universul este format dintr-⁠o mulţime de atomi de hidrogen şi heliu, cei mai simpli atomi existenţi. Însă pentru ca să existe viaţă nu ajunge doar hidrogen, ci trebuie şi o mulţime de atomi mai complecşi, mai ales carbon şi oxigen. Oamenii de ştiinţă se întreabă de unde au apărut aceşti atomi preţioşi.

E o simplă coincidenţă că atomii complecşi necesari întreţinerii vieţii sunt produşi în interiorul anumitor stele gigantice? Şi nu e decât o întâmplare că unele dintre aceste stele gigantice explodează ca supernove, aruncând afară preţioasa lor comoară de atomi rari? Sir Fred Hoyle, care a participat la aceste descoperiri, a declarat: „Nu cred că, dintre oamenii de ştiinţă care au examinat dovezile, va exista vreunul care să nu ajungă la concluzia că legile fizicii nucleare au fost elaborate în mod deliberat“.

Aşadar, să examinăm mai îndeaproape materia din care este alcătuit Universul.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 4]

TEORIA INFLAŢIONARĂ

Unii oameni de ştiinţă cred că anumite caracteristici ale Universului în faza lui de început, cum ar fi rata sa exactă de expansiune, pot fi explicate fără să fie nevoie de o cauză inteligentă. Ei aduc ca argument o teorie (sau nişte teorii) numită teoria inflaţionară. Totuşi, teoria Universului inflaţionar nu explică problema originii. Ea pretinde să crezi în ceva ce a existat înainte, din care Universul a luat naştere întâmplător.

Potrivit teoriei inflaţionare, Universul a crescut de la ceva mai mic decât un atom până la ceva mai mare decât galaxia noastră în mai puţin de o secundă. Se spune că din acel moment Universul a continuat să se dilate cu o viteză mai mică, normală. În prezent se crede că partea vizibilă a Universului este un mic fragment dintr-⁠un univers mai mare. Cei care susţin teoria inflaţionară consideră că, deşi Universul vizibil are acelaşi aspect ordonat în toate direcţiile, partea mai mare, care nu se vede, ar putea fi diferită, ba chiar haotică. „Nu se va putea verifica niciodată prin observaţie teoria inflaţionară“, declară astrofizicianul Geoffrey Burbidge. De fapt, teoria inflaţionară nu concordă cu noile dovezi observaţionale. În prezent s-⁠a înţeles că, în cazul în care teoria ar fi adevărată, ar fi necesară o nouă forţă ipotetică: forţa antigravitaţională. Howard Georgi, om de ştiinţă la Universitatea Harvard, a descris teoria inflaţionară ca „un fel de mit ştiinţific minunat, care este cel puţin la fel de bun ca oricare alt mit al creaţiei pe care l-⁠am auzit până acum“.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Aproape toate obiectele cereşti din această fotografie făcută de Telescopul Spaţial Hubble sunt de fapt galaxii

[Provenienţa fotografiei]

Paginile 3 şi 4 (imaginea neclară): Robert Williams şi the Hubble Deep Field Team (STScI) şi NASA

[Legenda fotografiilor de la pagina 4]

„Legile fizicii nucleare au fost elaborate în mod deliberat.“ — Sir Fred Hoyle, prezentat alături de supernova 1978A

[Provenienţa fotografiilor]

Dr. Christopher Burrows, ESA/STScI şi NASA

Fotografie obţinută prin amabilitatea N. C. Wickramasinghe